Plecasem de acasa avand in minte 3 obiective principale.

Ne hotarasem sa urcam pe:
1.Eiger – Mitelegi Ridge ( link: http://www.silvique.ro/2009/09/din-seria-vacanta-de-vara-eiger.html );
2.Matterhorn – Zmutt Ridge ( link: http://www.silvique.ro/2009/09/din-seria-vacantga-de-vara-matterhorn.html );
3.Mont Blanc – ramanea de vazut pe ce ruta desi noi ne gandeam la Peuterey Ridge – fara a ne da prea multe sanse, insa! ) Sau macar ceva rute cotate D (Difficult)

Primul obiectiv fusese atins la modul exceptional. Ne asteptam sa ne fie mult mai greu, dar faptul ca terminasem urcarea Mitellegi Hut – Varful Eiger in numai 3 ore, ne-a facut increzatori in urmatoarele proiecte.

Referitor la Peuterey Ridge primisem informatii ca ar greu si lung si … Am hotarat ca ar fi mai cuminte sa lasam acest gand in stadiul de proiect, poate pentru viitor cand vom avea si noi mai multa experienta, si sa facem ceva in zona (trasee de dificultate D, dar mai scurte – de o singura zi) sau pur si simplu sa scoatem din itinerar zona Mont Blanc.

Dar se anuntau cateva zile de vreme rea asa ca pana la urma ajungem la concluzia ca cel mai bine ar fi sa mergem in Chamonix, sa imi cumpar eu pantaloni grosi in locul celor uitati la Mitellegi Hut, sa avem un trai mai ieftin pe perioada de vreme rea, si sa ne facem aclimatizarea pentru Zmutt Ridge.
Zis si facut …

Miercuri – Vineri 2-4 Septembrie 2009: Chamonix

Miercuri pe la ~16:00 suntem in gara din centrul Chamonix-ului. Ploua! Ne fataim putin prin zona si incepem sa intrebam lumea despre un camping. Stiam de campingul “Mer du Glace” la care fusesem anul trecut insa nu a stricat sa intrebam, caci am dat de un alt camping chiar in Chamonix – camping “Les Aroles” – in zona de sud a Chamonix-ului. Super!
Conditiile, nici nu se ridicau la nivelul celor oferite de campingul “Mer du Glace”, dar pentru noi a fost un mare castig sa stam in Chamonix, asta e cert!

Ajungem in camping pe la 18:00. Cei de la receptie isi incepeau programul abia la 18:30 asa ca ne mai fataim putin pe acolo pana apare o tanti. Ne montam cortul, mai cerem cateva informatii la care femeia ne deseneaza o harta precum cea de mai sus in care incercuieste de unde se ia telecabina de Aguile du Midi, supermarket-urile mai ieftine din zona, Maison de la Montagne, statiile de BUS, etc.

Pe la 19:00 plecam repede in oras cat sa mai prindem un supermarket deschis, si aventual sa vedem prognoza meteo de la Maison de la Montagne, pentru a putea planifica urmatoarele zile.

De obicei cei de la Maison de la Montagne au o prognoza foarte exacta la modul ca daca ei spun ca peste 3 zile la ora 17:00 incepe furtuna, probabilitatea ca acest lucru sa se intample este incredibil de mare.

Intre timp ploaia se oprise, si vremea era chiar placuta. la Maison de la Motagne era inchis, asa cum ne asteptam, insa prognoza meteo era afisata afara: vremea rea in urmatoarele zile cu posibilitati de imbunatatire in weekend…

Urmatoarele doua zile (Joi si Vineri) ne plimbam aiurea prin magazine, sau pierdem vremea pe la Maison de la Montagne. Inca nu aveam un plan foarte concret despre ce urma sa facem. Eu ma gandeam la urcare pe Mont Blanc pentru aclimatizare cat mai buna in ideea ca o sa avem noroc de vreme pentru Zmutt Ridge.

Joi, la Maison de la Montagne. Cerem documentatie despre diferite trasee de dificultate D, sau ne servim singurei din raft. Pana la urma ce vrem sa facem? Un lucru era clar: prin simplu fapt ca stateam in zona Aguile du Midi ne aclimatizam, caci statia se afla la peste 3600m.

Dupa ce ne plictisim sa rasfoim carti in franceza pe care oricum nu prea le intelegeam, incepem sa punem intrebari celor de acolo. Am fost surprinsa de atitudinea unei femei cu care vorbise Cornel si Dana in urma cu un an cand femeia parea destul de irascibila si prin ceea ce ne-a zis a cam bagat frica in noi …. De data aceasta femeia a raspuns la fiecare intrebare foarte calm, ne-a explicat de ce se cheama ca un traseu e “out of condition”, dar nu ne-a descurajat categoric sa-l abordam.

Am stat, m-am gandit, ce a fost diferit? De data aceasta, femeia statea de vorba cu doi oameni care puneau intrebari puctuale despre trasee de grad D, pe care le studiasem in prealeabil … Anul trecut prin atitudine ma facuse sa ma simt asa de mica si neputinciasa … de data asta ne zicea in fata “Traseul este out-of-condition pentru ca a fost o vara cu vreme buna, nu a nins, si e foarte uscat. Asta nu inseamna ca e imposibil, doar ca e mai greu decat in mod normal, caci acolo unde ar fi trebuit sa fie zapada, e gheata …” – si se uita la noi asteptand urmatoarea intrebare.

Da, de data asta am simtit in La Maison de la Motagne un soi de prietenie … niste oameni deschisi, care ne-au spus tot ce au considerat necesar, fara a ne descuraja sau a ne incuraja (la modul neutru) pentru a aborda un anumit traseu.

Hai sa ne mai uitam si pe poze …

Tot de la Maison de la Montagne poti sa-ti faci rost de un ghid pentru diferite rute – vezi mai jos.
Eu aveam in cap pentru ziua in care urcam la Aguile du Midi sa facem Cosmique Arete, ca sa nu pierdem toata ziua si … “Uite, ei o estimeaza la 3-4 ore! Perfect!”. Da, alesesem un traseu usor, caci ma gandeam ca oricum o sa fim nitel afectati de altitudine …

Cum se vedeau crestele de jos din Chamonix …

Desi jos in vale vremea era perfecta de turism – nici cald nici frig, ploaie destul de putina – acolo sus vremea era destul de rea: ploi, vant de 100km/h (telecabina nu functiona decat pana la Aguile du Plan din cauza vantului) …

Ne gandisem ca am fi putut inchiria MTB-uri sa ne dam acum cat era vremea asa … perfecta de MTB, insa imediat ne dam seama ca nu avem echipament de MTB si ca avem doar un rand de haine pe care nu prea ne permiteam sa le murdarim …. asa ca pentru Vineri repetam istoria cu plimbareala prin magazine si cu vizita la Maison de la Montagne …

Mai, marmota! Sa te iert, sa nu te iert ….

E dragut Chamonix-ul …

Trenuletul …

Ne arata varful Mont Blanc .

Uite ce poza frumoasa a facut Catalin!

Iar la Maison de la Motagne! Planificasem o simpla aclimatizare pe ruta 3Monts.

Imi amintesc ca intr-o zi Catalin identifica un ghid si se baga in seama cu acesta: destul de prietenos fata de alti ghizi cu care vorbisem pana acum. I-a povestit de Eiger, apoi de planurile pentru Zmutt Ridge, si dupa ce s-a incalzit atmosfera a inceput sa-l intrebe de diferite rute mai ales Zmutt, ce ne-ar putea el recomanda, cum e urcarea pe ruta 3Monts pe Mont Blanc, cat de bun e planul nostru ca si aclimatizare ….

Ne-a facut pofta de urcat pe Mont Blanc pe Inominata. Asa de tare ne luase valul ca … am inceput sa studiem sa citim, mai ales ca mai aveam o zi de vreme rea, dar … am considerat ca nu suntem pregatiti sa intram intr-un traseu “out of condition” care parea a avea destule probleme de orientare: “Daca era vorba de o creasta, ma urcam pe ea si tineam linia! Dar asa?!” – zicea Catalin, si desi nu-i raspundeam, nu puteam sa nu-i dau dreptate: castelul de vise referitoare la Inominata cladit in numai cateva ore a fost categoric ruinat dupa o vizita la o mica sala de internet unde am aprofundat studiul …

Revenind la ruta noastra clasica …

Unul dintre cele mai ieftine supermaket-uri din Chamonix.

Vreau sa-i fac si eu o poza si … uite ce-mi face! )

Ghetarul Mer de Glace in spate …

Ca tot auzisem de Lin Hill, am fsot curioasa sa rasfoiesc cartea cu ea ….

Trebuie sa recunosc ca inainte sa ma apuc de catarare, am fost puternic incurajata de niste poze cu o femeie asiatica frumoasa care se catara – “E loc si de femei in sportul asta!” – mi-am zis in minte plina de entuziasm, inima sarindu-mi in piept de bucurie pentru marea descoperire …

Poza asta cu ea mi-a placut cel mai mult.

Cred ca am stat in libraria asta doua ore … aveam timp de pierdut!

Concurs intre chelneri: trebuia sa alerge fiecare cu o tava fara sa verse continutul paharelor. Foarte tare!

Bufet deschis! Trebuie sa gustam si noi, nu? )

Au si ei acordeon …

Mmm, ce-as bea o bere!

Si asa … s-a dat startul la mancare!

Apoi i-am vizitat iar pe prietenii nostri de la Maison de la Montagne … Si seara am stat la bere cu lumea din camping ….

Sambata – Duminica 5/6 Septembrie 2009: Aguile du Midi

In cele din urma ne hotaram sa ne facem aclimatizarea si cat de repede posibil sa plecam spre Zermatt. Nu prea aveam vre-un fel de exaltare referitoare la Zmutt Ridge, deoarece imi imaginam ca e ceva genul Eiger, care nu-mi oferise foarte mari satisfactii, insa Catalin era cu mintea numai in directia aceea … Ma gandeam ca sunt si acolo munti, si dupa Zmutt, mai putem face si altceva – deja aveam un plan!

Dar pentru moment lucrurile erau clare: vremea se imbunatatise sambata. Se anuntase cer senin, dar -10 grade si vant de 50km/h. Din punctul meu de vedere era super: imi era dor de conditii de iarna de muream. Asa ca ma aflam in culmea fericirii: ii dam in sus! ii dam in sus!

Ne trezim sambata dimineata la ora 7:00. Nu mai prinsesem loc in Cosmique Hut asa ca decisesem sa mergem cu cortul. Stiam foarte clar unde urma sa-l punem, deoarece de aceasta data ne informasem la Maison de la Montagne …

Am luat la noi strictul necesar. Restul lucrurilor le-am lasat in un depozit in camping, contra cost.
Am ajuns la telecabina la 8:30 ….. ce de lumeeeee! S-a dat drumu la telecabina abia la 9:00.

Intre timp Catalin s-a dus sa faca ultimele cumparaturi: nu mai aveam paine! )

Informativ …

Ne-am urcat in telecabina pe la 10:10 … ura, ura, ura!

La Aguile du Plan a trebuit sa schimbam telecabina. A durat destul, din motive tehnice, asa ca ne-am plimbat pe acolo si Catalin a facut pozeeeee….

Ce creste! Ce le-as catara!

Si Catalin …

Telecabina aia ramasese intepenita acolo … nu mai vroia sa mai porneasca!

Suntem deasupra norilor!

La Aguile du Plan e destinatie turistica …

Intr-un final au reusit sa urneasca din loc acea telecabina, si … am plecat mai departe. Am ajuns la Aguile du Midi pe la 12:00. Imi era frica sa nu fie prea tarziu pentru ce ne planificasem noi … insa reusesc sa ma relaxez si sa-mi pastrez calmul cu gandul “Asta e!”. )

Oameni care coboara spre Cosmique Hut. O sa coboram si noi pe acolo

Un ghetar … nu stiu sa-i zic numele …

Vederi vazute de la punte de belvedere de la Aguile du Midi: fotogenica rau, rau de tot, zona aceasta! Era asa de frumos: soare, doar adia vantul, nu foarte frig, totul alb in jur – ma simteam ca intr-o zi superba de iarna!

Artistic

Aceasta este Arete du Cosmique (sau Cosmique Ridge) pe care planificam sa ne cataram dupa ce ne punem cortul …

Simpli turisti …

Locul de plecare/coborare al alpinistilor. Aici sau pe holuri se opreau toti sa se echipeze cu coltari si sa se lege in coarda …

Ne mai legam? Hai, mergem asa … ce rost are? Hotarat ramane!

Echipele din fata noastra se miscau foarte foarte incet, cu atentie … era un fel de poteca foarte ingusta … se trecea cu atentie si nitel echilibru – adica nu era recomandat sa te ia ameteala! )

Eram destul de nerabdataore sa trec pe langa ei pentru ca vroiam sa mai am timp si de Cosmique Arete, dar cum nu era loc de depasiri …

Deci, crestele astea m-au innebunit!

In una din zile la Maison de la Montagne, ne spusese un om batran, care nu prea stia engleza, despre o poteca ingusta de 60cm, foaaaarte periculoasa, insa crezusem ca vorbeste de Cosmique Arete.

Alpinisti pregatindu-se sa vina in urma noastra …

Ce frumos!

Lume in urma nostra … statia Aguile du Midi

Gata, am ajuns pe ghetar. Acum unde ne punem cortul?

Coboram pe urme cam 200m diferenta de nivel …. de-a lungul crestei Cosmique.

O echipa deja isi aranjase locul de bivuac. Catalin s-a dus imediat la ei sa le ceara lopata. Intre timp eu aleg un loc, si incep sa sap cu mainile si cu picioarele zapada pulver, proaspat asternuta cu o zi in urma …

Acolo sus e Cosmique Hut, iar in dreapta la baza stancilor incepe catararea pe Cosmique Arete.

Si incepem amandoi sa sapam, ba cu lopata, ba cu mainile goale, ba cu picioarele, ba cu pioletii … sapam o groapa adanca de cam 30cm, mai punem ceva zapada de jur imprejur, si gata! Se anuntase vant de 50km/h si nu vroiam sa avem probleme sa ne smulga cortul.

Nu imi mai pregatisem niciodata bivuac in zapada pentru cort, in afara unei scoli de iarna. La sfarsit ma uitam cu mandrie la groapa pe care o sapasem eu si Catalin, aveam asa o satisfactie …

“Cata, sa faci poze cu locul nostru de bivuac! Sa faci poze!!” – ii ziceam.

Desi initial nu eram decat doua echipe care isi sapau loc de cort, in scurt timp au mai aparut si alte echipe …. Deci nu suntem singurii care nu au mai prins loc la Cosmique Hut!

Arete du Cosmique

La 15:06 in sfarsit ii dam startul pe Cosmique Arete. Stiam de la Maison de la Montagne ca traseul nu este mai deloc echipat si ca se folosesc anouri puse pe tancuri ca si metoda de asigurare… Asa ca am luat cu noi doar coarda (de fapt noi am avut la noi semicoarda de 40m), cateva anouri, cate un piolet si coltari …

Catalin coboara un pic sa-i fac o poza “ca si cum s-ar catara!” )

Plec cap. “Tu vezi ce e in sus? Crezi ca mai avem nevoie de asigurari?” – zice Catalin. Asa ca hotaram sa mergem simultan …

Cosmique Arete

O catarare usoara, foarte frumoasa. Stanca nu e deloc friabila, si …. fiind destul de tarziu, si out o seazon, e chiar liber …

Dar stanca mi-a placut mult! As fi catarat tresee de escalada pe stanca din asta cu mare entuziasm!

Ce tare se vede ghetarul din spate!

Peisajele de pe Cosmique Arete sunt chiat foarte spectaculoase, in cobinatia cu catararea si stanca foarte frumoase … mie mi-a placut foarte foarte mult!

Acolo, la statie, catarand pe creasta, ocolind sau catarand direct tancurile aparute in cale trebuie sa ajungem noi!

La un moment dat ajugem din urma o chipa de 3 oameni. Erau inainte de un rapel unde exista asigurare fixa … Dupa ce au facut rapelul, ne-au lasat sa trecem in fata lor, caci noi eram ceva mai rapizi ca ei.

Si am ratacit noi prntre bolovani, am catarat si descatarat, am bagat rapel pe un culoar de gheata pana am regasit urmele de coltari in zapada: aham! Pe aici e drumul! Da, la un moment dat a trebuit sa ne punem coltarii caci era zapada inca ….

Apoi am ajuns in fata unui perete vertical prevazut cu o asigurare fixa pe o fisura: “Pe aici trebuie sa mergem! Am vazut eu de la distanta o echipa care a catarat pe aici! Sper ca nu au facut ei ceva mai special! )” – ii zic lui Catalin.

Hmmmm, arata tare. Ma uit putin la perete, imi fac un plan, observ niste prize oarecum sapate in care planific sa bag coltii frontali ai coltarilor si plec! Ma puteam asigura imediat ce ma ridicam pe un prag, apoi urma o ridicare mai atletica pe un al doilea prag la 1.5m, unde se putea regrupa in doua cuie.

Mi-am facut bine planul, caci am trecut repede fata de cei care ii vazusem de departe cum catarasera portiunea asta, si care chiar se chinuisera putin dand in gol cu coltarii de perete, cu scantei … Ehei, am precizie, ce sa mai!

Nu regrupez. O iau pe prag in stanga pana dau de o fisura luunga, superba, cu asigurari fixe, de escalada. Ups, nu cred ca e aici! Dar daca as fi avut papucii de catarare la mine … cu siguranta nu as fi ezitat!

Ma intorc la locul de regrupare si o iau in dreapta. Acolo dau de alte 3 tresee supeeerbe de escalada, direct in sus … Mai caut, regrupez cumva dupa un bolovan ca se terminase coarda si-l iau la filat pe Catalin.

Apoi ii dam cumva in stanga, iesim pe langa un perete, mai gasim asigurari fixe (“Cica la ei ca nu sunt asigurari fixe!”- gandesc) … ezitam nitel cand un barbat din echipa din urma ne striga ca suntem bine (el era a 5-a oara cand facea acest traseu). Buuuun!

Catalin, da sa-ti fac o poza ca se vede mult prea tare!

Mai avem putin! Aproape ca imi parea rau ca e asa de scurt! Si lumina de apus era incredibila … Totul din jur arata incredibil la aceasta lumina …

Da, asa printre stancari ….

bis

Am ajuns la balconul de belvedere. Acolo erau doi baieti care planificau sa doarma in statie. Si aveau bere! Noi nu luasem nici un strop de apa cu noi … si dupa 4 ore de catarare, si alte ore de dinainte de sapat la loc de bivuac, ce ar fi mers o bere!

Am iesit din traseu la fix 19:06, deci am facut fix 4 ore!

In locul de belvedere sunt panouri explicative …

Apoi intram in statie, pentru a i cobora spre tabara noastra pe unde fusese si de dimineata …

Acum in statie era gol, dar noi tot am gasit pe cineva sa cerem un pahar de apa.

Acest loc e interzis celor care nu sunt alpinisti . Asta cred ca e fotografia mea preferata …

Inca o incercare

Si fara mine …

Coboram pe poteca aceea pe care acum nu era absolut nimeni. Telecabina deja se inchisese de la 17:30, si nici zare de turist/alpinist … ne propunem sa cronometram cat ne ia coborarea pana in tabara.

In lumina asta de apus, deja ies alte fotografi … E absolut superb! Mi-a placut mult micuta noastra tura de dupaamiaza ..

De la statia de telecabina pana jos la cort am facut 25 min. Era important sa aproximam cam cat facem cu rucsaci grei in celalalt sens, pentru urmatoarea zi cand planificam sa ne intoarcem in Chamonix.

Imediat ce ajungem la cort, ma bag in sacul de dormit. Era deja destul de frig si Catalin fusese de acord sa se ocupe el de supa …

Si ca tot se ocupa de supa, s-a dus in inspectie prin tabara si s-a bagat in seama cu echipa care faceau bivuac la cativa metrii de cortul nostru. Nu ezita sa-i intrebe daca au facut Zmutt ridge, si sa ceara cat mai multe informatii … ). Acestia erau alpinisti seriosi … adica planificau o tura serioasa pentru urmatoarea zi … nu ca noi! Dar au spus ca am gandit foarte bine sa ne facem aclimatizarea pe Mont Blanc. Bun!

E destul de amuzat faptul ca, am tot cautat pe net cat mai multe informatii, si am gasit destul de greu lucruri explicite, insa, timp de o saptamana, intreband pe unul si pe altu am reusit sa aflam mai multe, si sa ne facem curaj …

Papam supa la primus si ne culcam! Planificasem sa ne terzim la 2:00 pentru a pleca spre Mont Blanc.

Mont Blanc

Asa cum am planificat, ne-am trezit la 2:00. Am plecat la 2:35. Nu vroiam sa ne grabim foarte tare, caci gandeam ca e bina sa fie cateva echipe in fata noastra sa ne bata urme . Cand ies din cort deja vad un sir lung de frontale urcand pe Mont du Tacul.

Si ce mai vad? O luna plina, si luminoasa, de nici nu mai aveai nevoie de frontala. Plecam la noi doar cu coarda si cu cate doua prusice de fiecare (ca daca e sa cadem in vre-o crevasa, sa ne cataram pe coarda cu prusicele). Catalin imi povesteste in 2 fraze teoria, ca eu habar nu aveam cum sa le folosesc. Nu inteleg mare lucru, dar ma bazez pe inventivitatea mea si “Ma descurc eu daca e ceva …”

Ruta spre Mont Blanc fotografiata dintr-o carte!

Pana apare soarele nu este nevoie sa folosim frontala. Se vedea perfect in jur, si peisajul nocturn era absolut incredibi.

Primele raze de soare …

Pe urcarea pe Mont Maudit urmeaza o panta de cam 45 grade prevazuta cu corzi fixe. Ii dau in sus fara sa ma asigur in ideea ca e ocazie buna sa mai intrec cateva echipe, insa Catalin inisita sa bag un prusic …

Imediat ce ajungem pe Mont Maudit ne loveste un vant rece, puternic, intepator si se face frig rau! Catalin nu prea isi luase haine cu el, sau pe el, in ideea ca ii fusese cam cald cu o zi in urma. Cred ca i-a fost frig rau!!!

Desi insist sa mai faca niste poze, nu poate, caci ii e mult prea frig. Ma gandesc ca cel mai bine pentru el e sa ne miscam repede, sa se incalzeasca, desi, asteptam momentul in care ar renunta din cauza frigului … Asa cum se anuntase era cam -10 grade si vant de 50km/h.

Din punct de vedere termic, pentru mine era destul de confortabil caci aveam manusi groase, cagula, pantaloni grosi si suprapantaloni, polar 100 si polar 200 … practic echipamentul testat de mine in iarna in Romania pe creasta Pietrei Craiului. Insa Catalin era imbracat foarte subtire, si cu cat urcam mai sus, cu atat parca era mai frig, poate si pentru ca ne miscam din ce in ce mai greu datorita altitudinii …

Dar nu, Catalin nu renunta! La cat frig a indurat pe drum, trebuie sa recunosc ca m-a surprins nitel … Ajungem impreuna pe varful Mont Blanc! La fel ca toate echipele ne ascundem dupa Mont Blanc pe partea Italiana unde eram total izolati de vant. Soare deja rasarise, si batea fix pe noi – era ora 7:16 … Stam sa ne incalzim putin!

Ne felicitam reciproc, facem niste poze. Imi aminteam bine Mont Blanc-ul. De acolo de pe varf, peisajele nu mi se par prea deosebite. De fapt, imediat ce se iese din zona Aguile du Midi, traseul mi se pare destul de anost.

Fusesem curioasa cum e Mont Blanc-ul pe ruta aceasta … acum stiam. Si, acum, tocmai ne mai atinsesem un obiectiv important: aclimatizarea.

Noi credem ca pe acolo se iese din Peuterey Ridge. Asa sa fie oare?

Ne facem curaj sa ne luptam iar cu vantul, si plecam in jos … Cred ca se vede Ridge du Diable, un alt traseu care imi facuse cu ochiul in calatoria mea imaginara de dinaintea plecarii … Ce bine arata!!

Mont Blanc, cu oameni care coboara …

Catalin se straduieste sa ia un activator pentru a putea sa ne miscam mai repede si sa ne incalzim … Eu deja luasem unul, dar a lui Catalin inghetase: ce ironie!

Eu )

Iar avem in fata Diable Ridge … si Mont du Tacul

Mmmmm, si ce bine arata!

Imediat ce am coborat dupa Mont Maudit si ne-am adapostit de vant, am mai tras putin de Catalin sa tercem de portiunea cu pericol de avalansa si apoi am incetinit rau ritmul …

La un moment dat am stat cam 15 minute in fund pe zapada holbandu-ma la o echipa de trei oameni care sa catarau pe un culoar de gheata. Tare de tot!

Asa, demonstrativ, cum se trec crevasele mai inguste … ca peste din alea mai late nici nu am dat! ) De obicei, aceste crevase sunt atat de adanci ca nici nu le vezi fundul, sau oricum nu prea ai curaj sa te apleci peste buza lor suficient cat sa le vezi fundul ….

Am ajuns la cort pe la 12:45. M-am chinuit sa fac un ceai pe care mi l-a varsat o rafala de vand … asa ca m-am culcat si eu in cort langa Catalin care dormea deja de jumatate de ora.

Ne propusesem sa prindem ultima telecabina spre Chamonix, si sa stam cat mai mult timp sus sa ne aclimatizam cat mai mult. Pe la 15:30 ne-am apucat sa strangem cortul, in ideea de a avea macar o ora timp sa urcam la statie.

Zapada proaspat depusa in ultimele zile se topise si tot peisajul de iarna (superbele poze de mai sus) se topise lasand in urma zapada murdara si ingalbenita, si o atmosfera de vara. Da, am avut noroc de vreme buna, de peisaj fantastic, de … un vis frumos.

La statie am urcat fara nici un fel de echipament pe mine, doar in bocanci, cu bete telescopice si rucsac greu in spate … Desi se poate astfel, trend-ul in zona e sa ai pe tine kit complet. Sau, sunt eu incostienta … . Cert e ca un ghid, la un moment dat, cand m-a vazut fara coltari s-a tulburat destul de tare.

Am prins telecabina de 17:10 spre Chamonix. Ultima era la 17:30. Pe la 18:00 am ajuns in camping, unde ne-am recuperat lucrurile, ne-am pus cortul pe pozitie, am mancat bine …. ne-am revazut cu cei pe care ii cunoscusem in zilele precedente si le-am povestit cum a fost … dar, ca deobicei, la 10:30 s-a dat stingerea.

Acolo, in camping-uri nu se asculta muzica si nu se sta mai mult de 10:30 deoarece oamenii vor sa se odihneasca sa plece pe munte, etc! Corect!

Somn!

Echipament pentru Cosmique Arete:
- coarda/semicoarda de 40m
- anouri si carabe simple
- coltari
- piolet tehnic

Echipament pentru Mont Blanc
- coarda/semicoarda de 40m
- prusice
- coltari
- un piolet si un bat telescopic

Costuri:
- camping Les Aroles: 4.5 Euro/pers, 3.3 Euro/cort si 3 Euro/sac in depozit (preturi pe noapte)
- telecabina Aguile du Midi dus-intors: 40 Euro
- costurile la mancare sunt foarte Ok in zona

Va urma …

• Recomanda pe Facebook
• Arata pe Linkedin
• Tweet despre asta
• Subscribe la comentariile din acest articol
• Tell a friend
• Print for later
• Bookmark in Browser