Plecasem de acasa avand in minte 3 obiective principale.

Ne hotarasem sa urcam pe:
1.Eiger – Mitelegi Ridge ( link: http://www.silvique.ro/2009/09/din-seria-vacanta-de-vara-eiger.html );
2.Matterhorn – Zmutt Ridge ( link: http://www.silvique.ro/2009/09/din-seria-vacantga-de-vara-matterhorn.html );
3.Mont Blanc – ramanea de vazut pe ce ruta desi noi ne gandeam la Peuterey Ridge – fara a ne da prea multe sanse, insa! :)) Sau macar ceva rute cotate D (Difficult)

Primul obiectiv fusese atins la modul exceptional. Ne asteptam sa ne fie mult mai greu, dar faptul ca terminasem urcarea Mitellegi Hut – Varful Eiger in numai 3 ore, ne-a facut increzatori in urmatoarele proiecte.

Referitor la Peuterey Ridge primisem informatii ca ar greu si lung si … Am hotarat ca ar fi mai cuminte sa lasam acest gand in stadiul de proiect, poate pentru viitor cand vom avea si noi mai multa experienta, si sa facem ceva in zona (trasee de dificultate D, dar mai scurte – de o singura zi) sau pur si simplu sa scoatem din itinerar zona Mont Blanc.

Dar se anuntau cateva zile de vreme rea asa ca pana la urma ajungem la concluzia ca cel mai bine ar fi sa mergem in Chamonix, sa imi cumpar eu pantaloni grosi in locul celor uitati la Mitellegi Hut, sa avem un trai mai ieftin pe perioada de vreme rea, si sa ne facem aclimatizarea pentru Zmutt Ridge.
Zis si facut …

Miercuri – Vineri 2-4 Septembrie 2009: Chamonix

Miercuri pe la ~16:00 suntem in gara din centrul Chamonix-ului. Ploua! Ne fataim putin prin zona si incepem sa intrebam lumea despre un camping. Stiam de campingul “Mer du Glace” la care fusesem anul trecut insa nu a stricat sa intrebam, caci am dat de un alt camping chiar in Chamonix – camping “Les Aroles” – in zona de sud a Chamonix-ului. Super!
Conditiile, nici nu se ridicau la nivelul celor oferite de campingul “Mer du Glace”, dar pentru noi a fost un mare castig sa stam in Chamonix, asta e cert!

Ajungem in camping pe la 18:00. Cei de la receptie isi incepeau programul abia la 18:30 asa ca ne mai fataim putin pe acolo pana apare o tanti. Ne montam cortul, mai cerem cateva informatii la care femeia ne deseneaza o harta precum cea de mai sus in care incercuieste de unde se ia telecabina de Aguile du Midi, supermarket-urile mai ieftine din zona, Maison de la Montagne, statiile de BUS, etc.

Pe la 19:00 plecam repede in oras cat sa mai prindem un supermarket deschis, si aventual sa vedem prognoza meteo de la Maison de la Montagne, pentru a putea planifica urmatoarele zile.

De obicei cei de la Maison de la Montagne au o prognoza foarte exacta la modul ca daca ei spun ca peste 3 zile la ora 17:00 incepe furtuna, probabilitatea ca acest lucru sa se intample este incredibil de mare.

Intre timp ploaia se oprise, si vremea era chiar placuta. la Maison de la Motagne era inchis, asa cum ne asteptam, insa prognoza meteo era afisata afara: vremea rea in urmatoarele zile cu posibilitati de imbunatatire in weekend…

Urmatoarele doua zile (Joi si Vineri) ne plimbam aiurea prin magazine, sau pierdem vremea pe la Maison de la Montagne. Inca nu aveam un plan foarte concret despre ce urma sa facem. Eu ma gandeam la urcare pe Mont Blanc pentru aclimatizare cat mai buna in ideea ca o sa avem noroc de vreme pentru Zmutt Ridge.

Joi, la Maison de la Montagne. Cerem documentatie despre diferite trasee de dificultate D, sau ne servim singurei din raft. Pana la urma ce vrem sa facem? Un lucru era clar: prin simplu fapt ca stateam in zona Aguile du Midi ne aclimatizam, caci statia se afla la peste 3600m.

Dupa ce ne plictisim sa rasfoim carti in franceza pe care oricum nu prea le intelegeam, incepem sa punem intrebari celor de acolo. Am fost surprinsa de atitudinea unei femei cu care vorbise Cornel si Dana in urma cu un an cand femeia parea destul de irascibila si prin ceea ce ne-a zis a cam bagat frica in noi …. De data aceasta femeia a raspuns la fiecare intrebare foarte calm, ne-a explicat de ce se cheama ca un traseu e “out of condition”, dar nu ne-a descurajat categoric sa-l abordam.

Am stat, m-am gandit, ce a fost diferit? De data aceasta, femeia statea de vorba cu doi oameni care puneau intrebari puctuale despre trasee de grad D, pe care le studiasem in prealeabil … Anul trecut prin atitudine ma facuse sa ma simt asa de mica si neputinciasa … de data asta ne zicea in fata “Traseul este out-of-condition pentru ca a fost o vara cu vreme buna, nu a nins, si e foarte uscat. Asta nu inseamna ca e imposibil, doar ca e mai greu decat in mod normal, caci acolo unde ar fi trebuit sa fie zapada, e gheata …” – si se uita la noi asteptand urmatoarea intrebare.

Da, de data asta am simtit in La Maison de la Motagne un soi de prietenie … niste oameni deschisi, care ne-au spus tot ce au considerat necesar, fara a ne descuraja sau a ne incuraja (la modul neutru) pentru a aborda un anumit traseu.

Hai sa ne mai uitam si pe poze … 😉

Tot de la Maison de la Montagne poti sa-ti faci rost de un ghid pentru diferite rute – vezi mai jos.
Eu aveam in cap pentru ziua in care urcam la Aguile du Midi sa facem Cosmique Arete, ca sa nu pierdem toata ziua si … “Uite, ei o estimeaza la 3-4 ore! Perfect!”. Da, alesesem un traseu usor, caci ma gandeam ca oricum o sa fim nitel afectati de altitudine …

Cum se vedeau crestele de jos din Chamonix …

Desi jos in vale vremea era perfecta de turism – nici cald nici frig, ploaie destul de putina – acolo sus vremea era destul de rea: ploi, vant de 100km/h (telecabina nu functiona decat pana la Aguile du Plan din cauza vantului) …

Ne gandisem ca am fi putut inchiria MTB-uri sa ne dam acum cat era vremea asa … perfecta de MTB, insa imediat ne dam seama ca nu avem echipament de MTB si ca avem doar un rand de haine pe care nu prea ne permiteam sa le murdarim …. asa ca pentru Vineri repetam istoria cu plimbareala prin magazine si cu vizita la Maison de la Montagne …

Mai, marmota! Sa te iert, sa nu te iert ….

E dragut Chamonix-ul …

🙂

Trenuletul …

Ne arata varful Mont Blanc :).

Uite ce poza frumoasa a facut Catalin! 😉

🙂

🙂

🙂

Iar la Maison de la Motagne! Planificasem o simpla aclimatizare pe ruta 3Monts.

Imi amintesc ca intr-o zi Catalin identifica un ghid si se baga in seama cu acesta: destul de prietenos fata de alti ghizi cu care vorbisem pana acum. I-a povestit de Eiger, apoi de planurile pentru Zmutt Ridge, si dupa ce s-a incalzit atmosfera a inceput sa-l intrebe de diferite rute mai ales Zmutt, ce ne-ar putea el recomanda, cum e urcarea pe ruta 3Monts pe Mont Blanc, cat de bun e planul nostru ca si aclimatizare ….

Ne-a facut pofta de urcat pe Mont Blanc pe Inominata. Asa de tare ne luase valul ca … am inceput sa studiem sa citim, mai ales ca mai aveam o zi de vreme rea, dar … am considerat ca nu suntem pregatiti sa intram intr-un traseu “out of condition” care parea a avea destule probleme de orientare: “Daca era vorba de o creasta, ma urcam pe ea si tineam linia! Dar asa?!” – zicea Catalin, si desi nu-i raspundeam, nu puteam sa nu-i dau dreptate: castelul de vise referitoare la Inominata cladit in numai cateva ore a fost categoric ruinat dupa o vizita la o mica sala de internet unde am aprofundat studiul … 🙁

Revenind la ruta noastra clasica …

Unul dintre cele mai ieftine supermaket-uri din Chamonix.

Vreau sa-i fac si eu o poza si … uite ce-mi face! :))

🙂 Ghetarul Mer de Glace in spate …

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Ca tot auzisem de Lin Hill, am fsot curioasa sa rasfoiesc cartea cu ea ….

Trebuie sa recunosc ca inainte sa ma apuc de catarare, am fost puternic incurajata de niste poze cu o femeie asiatica frumoasa care se catara – “E loc si de femei in sportul asta!” – mi-am zis in minte plina de entuziasm, inima sarindu-mi in piept de bucurie pentru marea descoperire …

Poza asta cu ea mi-a placut cel mai mult.

Cred ca am stat in libraria asta doua ore … aveam timp de pierdut!

Concurs intre chelneri: trebuia sa alerge fiecare cu o tava fara sa verse continutul paharelor. Foarte tare!

Bufet deschis! Trebuie sa gustam si noi, nu? :))

Au si ei acordeon …

Mmm, ce-as bea o bere!

Si asa … s-a dat startul la mancare!

Apoi i-am vizitat iar pe prietenii nostri de la Maison de la Montagne … Si seara am stat la bere cu lumea din camping ….

Sambata – Duminica 5/6 Septembrie 2009: Aguile du Midi

In cele din urma ne hotaram sa ne facem aclimatizarea si cat de repede posibil sa plecam spre Zermatt. Nu prea aveam vre-un fel de exaltare referitoare la Zmutt Ridge, deoarece imi imaginam ca e ceva genul Eiger, care nu-mi oferise foarte mari satisfactii, insa Catalin era cu mintea numai in directia aceea … Ma gandeam ca sunt si acolo munti, si dupa Zmutt, mai putem face si altceva – deja aveam un plan!

Dar pentru moment lucrurile erau clare: vremea se imbunatatise sambata. Se anuntase cer senin, dar -10 grade si vant de 50km/h. Din punctul meu de vedere era super: imi era dor de conditii de iarna de muream. Asa ca ma aflam in culmea fericirii: ii dam in sus! ii dam in sus!

Ne trezim sambata dimineata la ora 7:00. Nu mai prinsesem loc in Cosmique Hut asa ca decisesem sa mergem cu cortul. Stiam foarte clar unde urma sa-l punem, deoarece de aceasta data ne informasem la Maison de la Montagne …

Am luat la noi strictul necesar. Restul lucrurilor le-am lasat in un depozit in camping, contra cost.
Am ajuns la telecabina la 8:30 ….. ce de lumeeeee! S-a dat drumu la telecabina abia la 9:00.

Intre timp Catalin s-a dus sa faca ultimele cumparaturi: nu mai aveam paine! :))

Informativ …

Ne-am urcat in telecabina pe la 10:10 … ura, ura, ura!

La Aguile du Plan a trebuit sa schimbam telecabina. A durat destul, din motive tehnice, asa ca ne-am plimbat pe acolo si Catalin a facut pozeeeee….

🙂