Acolo, la statie, catarand pe creasta, ocolind sau catarand direct tancurile aparute in cale trebuie sa ajungem noi!

🙂

🙂

🙂

La un moment dat ajugem din urma o chipa de 3 oameni. Erau inainte de un rapel unde exista asigurare fixa … Dupa ce au facut rapelul, ne-au lasat sa trecem in fata lor, caci noi eram ceva mai rapizi ca ei.

Si am ratacit noi prntre bolovani, am catarat si descatarat, am bagat rapel pe un culoar de gheata pana am regasit urmele de coltari in zapada: aham! Pe aici e drumul! Da, la un moment dat a trebuit sa ne punem coltarii caci era zapada inca ….

Apoi am ajuns in fata unui perete vertical prevazut cu o asigurare fixa pe o fisura: “Pe aici trebuie sa mergem! Am vazut eu de la distanta o echipa care a catarat pe aici! Sper ca nu au facut ei ceva mai special! :))” – ii zic lui Catalin.

Hmmmm, arata tare. Ma uit putin la perete, imi fac un plan, observ niste prize oarecum sapate in care planific sa bag coltii frontali ai coltarilor si plec! Ma puteam asigura imediat ce ma ridicam pe un prag, apoi urma o ridicare mai atletica pe un al doilea prag la 1.5m, unde se putea regrupa in doua cuie.

Mi-am facut bine planul, caci am trecut repede fata de cei care ii vazusem de departe cum catarasera portiunea asta, si care chiar se chinuisera putin dand in gol cu coltarii de perete, cu scantei … Ehei, am precizie, ce sa mai!

Nu regrupez. O iau pe prag in stanga pana dau de o fisura luunga, superba, cu asigurari fixe, de escalada. Ups, nu cred ca e aici! Dar daca as fi avut papucii de catarare la mine … cu siguranta nu as fi ezitat!

Ma intorc la locul de regrupare si o iau in dreapta. Acolo dau de alte 3 tresee supeeerbe de escalada, direct in sus … Mai caut, regrupez cumva dupa un bolovan ca se terminase coarda si-l iau la filat pe Catalin.

Apoi ii dam cumva in stanga, iesim pe langa un perete, mai gasim asigurari fixe (“Cica la ei ca nu sunt asigurari fixe!”- gandesc) … ezitam nitel cand un barbat din echipa din urma ne striga ca suntem bine (el era a 5-a oara cand facea acest traseu). Buuuun!

Catalin, da sa-ti fac o poza ca se vede mult prea tare! 😉

Mai avem putin! Aproape ca imi parea rau ca e asa de scurt! Si lumina de apus era incredibila … Totul din jur arata incredibil la aceasta lumina …

Da, asa printre stancari ….

🙂 bis

Am ajuns la balconul de belvedere. Acolo erau doi baieti care planificau sa doarma in statie. Si aveau bere! Noi nu luasem nici un strop de apa cu noi … si dupa 4 ore de catarare, si alte ore de dinainte de sapat la loc de bivuac, ce ar fi mers o bere!

Am iesit din traseu la fix 19:06, deci am facut fix 4 ore!

In locul de belvedere sunt panouri explicative …

Apoi intram in statie, pentru a i cobora spre tabara noastra pe unde fusese si de dimineata …

Acum in statie era gol, dar noi tot am gasit pe cineva sa cerem un pahar de apa. 😉

Acest loc e interzis celor care nu sunt alpinisti :D. Asta cred ca e fotografia mea preferata …

Inca o incercare

Si fara mine …

Coboram pe poteca aceea pe care acum nu era absolut nimeni. Telecabina deja se inchisese de la 17:30, si nici zare de turist/alpinist … ne propunem sa cronometram cat ne ia coborarea pana in tabara.

In lumina asta de apus, deja ies alte fotografi … E absolut superb! Mi-a placut mult micuta noastra tura de dupaamiaza ..

🙂

🙂

De la statia de telecabina pana jos la cort am facut 25 min. Era important sa aproximam cam cat facem cu rucsaci grei in celalalt sens, pentru urmatoarea zi cand planificam sa ne intoarcem in Chamonix.

Imediat ce ajungem la cort, ma bag in sacul de dormit. Era deja destul de frig si Catalin fusese de acord sa se ocupe el de supa … 😉

Si ca tot se ocupa de supa, s-a dus in inspectie prin tabara si s-a bagat in seama cu echipa care faceau bivuac la cativa metrii de cortul nostru. Nu ezita sa-i intrebe daca au facut Zmutt ridge, si sa ceara cat mai multe informatii … :)). Acestia erau alpinisti seriosi … adica planificau o tura serioasa pentru urmatoarea zi … nu ca noi! Dar au spus ca am gandit foarte bine sa ne facem aclimatizarea pe Mont Blanc. Bun! 🙂

E destul de amuzat faptul ca, am tot cautat pe net cat mai multe informatii, si am gasit destul de greu lucruri explicite, insa, timp de o saptamana, intreband pe unul si pe altu am reusit sa aflam mai multe, si sa ne facem curaj …

Papam supa la primus si ne culcam! Planificasem sa ne terzim la 2:00 pentru a pleca spre Mont Blanc.

Mont Blanc

Asa cum am planificat, ne-am trezit la 2:00. Am plecat la 2:35. Nu vroiam sa ne grabim foarte tare, caci gandeam ca e bina sa fie cateva echipe in fata noastra sa ne bata urme :D. Cand ies din cort deja vad un sir lung de frontale urcand pe Mont du Tacul.

Si ce mai vad? O luna plina, si luminoasa, de nici nu mai aveai nevoie de frontala. Plecam la noi doar cu coarda si cu cate doua prusice de fiecare (ca daca e sa cadem in vre-o crevasa, sa ne cataram pe coarda cu prusicele). Catalin imi povesteste in 2 fraze teoria, ca eu habar nu aveam cum sa le folosesc. Nu inteleg mare lucru, dar ma bazez pe inventivitatea mea si “Ma descurc eu daca e ceva …”

Ruta spre Mont Blanc fotografiata dintr-o carte!

Pana apare soarele nu este nevoie sa folosim frontala. Se vedea perfect in jur, si peisajul nocturn era absolut incredibi.

Primele raze de soare …

Pe urcarea pe Mont Maudit urmeaza o panta de cam 45 grade prevazuta cu corzi fixe. Ii dau in sus fara sa ma asigur in ideea ca e ocazie buna sa mai intrec cateva echipe, insa Catalin inisita sa bag un prusic …

Imediat ce ajungem pe Mont Maudit ne loveste un vant rece, puternic, intepator si se face frig rau! Catalin nu prea isi luase haine cu el, sau pe el, in ideea ca ii fusese cam cald cu o zi in urma. Cred ca i-a fost frig rau!!!

Desi insist sa mai faca niste poze, nu poate, caci ii e mult prea frig. Ma gandesc ca cel mai bine pentru el e sa ne miscam repede, sa se incalzeasca, desi, asteptam momentul in care ar renunta din cauza frigului … Asa cum se anuntase era cam -10 grade si vant de 50km/h.

Din punct de vedere termic, pentru mine era destul de confortabil caci aveam manusi groase, cagula, pantaloni grosi si suprapantaloni, polar 100 si polar 200 … practic echipamentul testat de mine in iarna in Romania pe creasta Pietrei Craiului. Insa Catalin era imbracat foarte subtire, si cu cat urcam mai sus, cu atat parca era mai frig, poate si pentru ca ne miscam din ce in ce mai greu datorita altitudinii …

Dar nu, Catalin nu renunta! La cat frig a indurat pe drum, trebuie sa recunosc ca m-a surprins nitel … Ajungem impreuna pe varful Mont Blanc! La fel ca toate echipele ne ascundem dupa Mont Blanc pe partea Italiana unde eram total izolati de vant. Soare deja rasarise, si batea fix pe noi – era ora 7:16 … Stam sa ne incalzim putin!

Ne felicitam reciproc, facem niste poze. Imi aminteam bine Mont Blanc-ul. De acolo de pe varf, peisajele nu mi se par prea deosebite. De fapt, imediat ce se iese din zona Aguile du Midi, traseul mi se pare destul de anost.

Fusesem curioasa cum e Mont Blanc-ul pe ruta aceasta … acum stiam. Si, acum, tocmai ne mai atinsesem un obiectiv important: aclimatizarea.

Noi credem ca pe acolo se iese din Peuterey Ridge. Asa sa fie oare?

🙂

Ne facem curaj sa ne luptam iar cu vantul, si plecam in jos … Cred ca se vede Ridge du Diable, un alt traseu care imi facuse cu ochiul in calatoria mea imaginara de dinaintea plecarii … Ce bine arata!!

🙂 Mont Blanc, cu oameni care coboara …