🙂 Ce creste! Ce le-as catara!
Si Catalin …
Telecabina aia ramasese intepenita acolo … nu mai vroia sa mai porneasca!
🙂
Suntem deasupra norilor!
La Aguile du Plan e destinatie turistica …
Intr-un final au reusit sa urneasca din loc acea telecabina, si … am plecat mai departe. Am ajuns la Aguile du Midi pe la 12:00. Imi era frica sa nu fie prea tarziu pentru ce ne planificasem noi … insa reusesc sa ma relaxez si sa-mi pastrez calmul cu gandul “Asta e!”. :))
Oameni care coboara spre Cosmique Hut. O sa coboram si noi pe acolo 😉
Un ghetar … nu stiu sa-i zic numele …
Vederi vazute de la punte de belvedere de la Aguile du Midi: fotogenica rau, rau de tot, zona aceasta! Era asa de frumos: soare, doar adia vantul, nu foarte frig, totul alb in jur – ma simteam ca intr-o zi superba de iarna! 🙂
Artistic 😉
Aceasta este Arete du Cosmique (sau Cosmique Ridge) pe care planificam sa ne cataram dupa ce ne punem cortul …
🙂
Simpli turisti … 😉
Locul de plecare/coborare al alpinistilor. Aici sau pe holuri se opreau toti sa se echipeze cu coltari si sa se lege in coarda …
Ne mai legam? Hai, mergem asa … ce rost are? Hotarat ramane! 😀
Echipele din fata noastra se miscau foarte foarte incet, cu atentie … era un fel de poteca foarte ingusta … se trecea cu atentie si nitel echilibru – adica nu era recomandat sa te ia ameteala! :))
Eram destul de nerabdataore sa trec pe langa ei pentru ca vroiam sa mai am timp si de Cosmique Arete, dar cum nu era loc de depasiri …
🙂
Deci, crestele astea m-au innebunit!
🙂
🙂
In una din zile la Maison de la Montagne, ne spusese un om batran, care nu prea stia engleza, despre o poteca ingusta de 60cm, foaaaarte periculoasa, insa crezusem ca vorbeste de Cosmique Arete. 😉
Alpinisti pregatindu-se sa vina in urma noastra …
🙂
Ce frumos!
🙂
Lume in urma nostra … statia Aguile du Midi
🙂
🙂
Gata, am ajuns pe ghetar. Acum unde ne punem cortul?
Coboram pe urme cam 200m diferenta de nivel …. de-a lungul crestei Cosmique.
O echipa deja isi aranjase locul de bivuac. Catalin s-a dus imediat la ei sa le ceara lopata. Intre timp eu aleg un loc, si incep sa sap cu mainile si cu picioarele zapada pulver, proaspat asternuta cu o zi in urma …
Acolo sus e Cosmique Hut, iar in dreapta la baza stancilor incepe catararea pe Cosmique Arete.
Si incepem amandoi sa sapam, ba cu lopata, ba cu mainile goale, ba cu picioarele, ba cu pioletii … sapam o groapa adanca de cam 30cm, mai punem ceva zapada de jur imprejur, si gata! Se anuntase vant de 50km/h si nu vroiam sa avem probleme sa ne smulga cortul.
Nu imi mai pregatisem niciodata bivuac in zapada pentru cort, in afara unei scoli de iarna. La sfarsit ma uitam cu mandrie la groapa pe care o sapasem eu si Catalin, aveam asa o satisfactie …
“Cata, sa faci poze cu locul nostru de bivuac! Sa faci poze!!” – ii ziceam. 🙂
Desi initial nu eram decat doua echipe care isi sapau loc de cort, in scurt timp au mai aparut si alte echipe …. Deci nu suntem singurii care nu au mai prins loc la Cosmique Hut! 😉
🙂
Arete du Cosmique
La 15:06 in sfarsit ii dam startul pe Cosmique Arete. Stiam de la Maison de la Montagne ca traseul nu este mai deloc echipat si ca se folosesc anouri puse pe tancuri ca si metoda de asigurare… Asa ca am luat cu noi doar coarda (de fapt noi am avut la noi semicoarda de 40m), cateva anouri, cate un piolet si coltari …
Catalin coboara un pic sa-i fac o poza “ca si cum s-ar catara!” :))
Plec cap. “Tu vezi ce e in sus? Crezi ca mai avem nevoie de asigurari?” – zice Catalin. Asa ca hotaram sa mergem simultan …
Cosmique Arete
O catarare usoara, foarte frumoasa. Stanca nu e deloc friabila, si …. fiind destul de tarziu, si out o seazon, e chiar liber …
Dar stanca mi-a placut mult! As fi catarat tresee de escalada pe stanca din asta cu mare entuziasm!
Ce tare se vede ghetarul din spate!
🙂
Peisajele de pe Cosmique Arete sunt chiat foarte spectaculoase, in cobinatia cu catararea si stanca foarte frumoase … mie mi-a placut foarte foarte mult!
"ridge du diable" ??? nu suna mai bine arete du diable? decat corcitura asta anglo-frantuzeasca. E de vazut filmul lui Patrick Berhault- "Sur le fil de 4000", sunt niste imagini superbe cu creasta asta a lui diable si nu numai
Alin
Deci ai 2x MtBlanc la activ 🙂
La mai multe si cat mai diverse !
E adevarat ca nu suna bine "ridge du diable". In orice caz, orice termen am folosit aici pentru a face referinta la aceasta superba creasta a fost gasit in descrierile din diverse carti … 🙂
superb! tine-o tot asa!
Da e drept e multa lume in perioada respectiva. In schimb in Iunie cu schiuri de tura , treversarea pe care ati facuto si apoi coborarea pe schiuri dupa arrete du Bosses pana la telecabina e extaraordinara. Cu siguranta nu vei da de lume multa doar de cateva persone. Am citit si celelate doua trasee pe care leati facut, poze superbe tinetio tot asa (in schimb consider ca vati luat un risc pentru ultima tura de creasta, ce e important ca totul sa terminat cu bine ) Cand practici acest sport la un moment dat acumland experienea nu mai simti pericolul in ceea ce faci esti sigur de tine. Accidente se intampla altora dar consideri ca nu se poate intamla tie. Mai degraba renunti si mai incerci o data… Weekend placut si cat mai multe curse pe viitor.
In primul rand: 2xMont Blanc – jos palaria! 🙂 Mai ales ca, din ce-am citit, ati facut traseul de 13h in vreo 10…
Doua intrebari, probabil stupide:
1. Locul acela "interzis pentru non-alpinisti" este astfel din considerente "morale" (in ideea ca daca nu esti alpinist, nu meriti sa te pozezi acolo)? Ca nu pare o zona neaparat inaccesibila
2. Pentru ascensiunea pe Mont Blanc voi ati folosit echipamentul de alpinism? Adica necesita catarare efective cu coarda si pioleti sau se poate face si de oameni "simpli", cu niste coltari si ceva antrenament 🙂
@Vasy:
1. Sincer, nu am incercat niciodata sa gasesc/definesc limita dintre alpinist si non-alpinist.
Ideea era ca dincolo de bara de metal nu aveai ce cauta fara echipament adecvat: coltari, piolet si casca. Normal ca un non-alpinist poate ajunge pana la bara de metal sa-si faca o poza!
In acest jurnal, lucrurile sunt povestite asa cum le vad EU, plus ceva poze care nu prea au cum sa redea realitatea …
Si daca eu sustin ca un lucru e usor, dpdv al meu, nu inseamna ca e usor pentru toata lumea …
2. Nu stiu ce intelegi prin oameni "simpli" si ceva antrenament. Un om simplu nu se duce iarna pe munte, si nu stie sa mearga cu coltarii in picioare.
Un om simplu, poate plati un ghid sa il initieze in mersul pe zapada plus altele, nu are ce cauta acolo de capul lui.
Un om simplu, daca vrea sa urce pe MB, iese cu prietenii la cateva ture de iarna si invata basic-ul: adica devine om NE-simplu :).
tare nene, felicitari pentru reusite, ati avut o vreme de invidiat:)
eu am fost de trei ori in alpi si am prins mereu vreme mizerabila…
anyway, jurnalul asta mi-a trezit amintiri placute – am facut si eu traseul Les Trois Mont Blancs in 2002, dar am coborat pe traseul clasic.
la mai mare!
…jos palaria
what can i say….plain amazing
Pingback: 2010.09.13 – Mont Maudit: Arête Küffner | Jurnal de weekend si calatorie
Pingback: Zmutt ridge, Matterhorn (D, III+)
Pingback: Matterhorn – Zmutt ridge (D, III+) | Jurnal de weekend si calatorie
Pingback: Peuterey Integral