Data: 28 Aprilie 2013
Locatia: Cheile Turzii
Echipa: eu si Cata
Activitate: catarare trad
Traseu: Fight for Life (VI+ A1, 5lc) din Peretele Urias

Info

“La sfarsitul lui iunie anul 2009 Nicolae Budeanca (Gaga) a deschis solitar un nou traseu de escalada in Cheile Turzii. Inceput in decembrie 2008, traseul “Fight for life” combina escalada libera pe asigurari mobile, cu escalada artificiala pe asigurari fixe.

Traseul se gaseste in Peretele Urias in Turnul Martirilor (in dreptul Podului 3), si are 5 lc. Referitor la dificultatile traseului: este o lungime cu A1 impus (la liber ar fi un grad foarte mare, poate imposibil) si o alta cu gradul VIII. Gradul impus pe traseu ar fi cam VI+, cu mobile, dupa cum urmeaza:

* Prima lungime: 38 m, VI+, o asigurare fixa (un copac), asigurari mobile.
* A doua lungime: 28 m, VII-, A1, 10 asigurari fixe , asigurari mobile.
* A treia lungime: 20 m, VII+, 5 asigurari fixe, asigurari mobile.
* A patra lungime: 39 m, VIII, o asigurare fixa, asigurari mobile.
* A cincea lungime: 36m, VII, o asigurare fixa, asigurari mobile.

Exista doua variante de retragere:

– O varianta ar fi ca din topul traseului sa se coboare spre stanga 45 m, pe Braul Szent Laszlo pana la regruparea traseului Ave Maria (langa o tufa de soc), dupa un rapel de 15 m se ajunge in topul traseului Vaja con Dios. Se rapeleaza in continuare pe retragerea acestui treseu inca 6 rapeluri de cca. 20 m.
– A doua varianta: se urca o lungime de creasta , 45 m, III, o asigurare fixa pana in regruparea traseului Calvaria. Se face un rapel de 23 m, spre dreapta pana sub Peretele Caprelor. De aici pe o poteca slab conturata se ajunge la Peretele Erasmus Nyarady si mai departe la Peretele Pripoanelor de unde coboara o carare in poteca cheilor.

Echipament necesar: coarda 50 m, 1 set nuci, 1 set frenduri, 1 anou, minim o scarita.

Traseul este curatat integral de bolovani si vegetatie, iar regruparile sunt echipate cu ancore mecanice. “

Schita realizata de Gaga:

Echipament folosit de noi:
– 2 semicorzi de 50m
– 10 bucle echipate de lungime mica si medie
– 1 set de nuci
– 1 set de frenduri

Povestea noastra / INTRO

Ca tot romanul care se respecta, ne luam vacata de 1 Mai si Sarbatorile de Paste. 😀
– Hai sa mergem la schi in Fagaras! Apoi ne intoarcem si luam biciletele! Apoi mergem si la catarat. – Cata.
– Avem 10 zile legate de vacanta. Eu as vrea sa plec, sa evadez din tot ce inseamna viata mea prezenta! Vreau sa plecam cu tot ce putem, cat mai departe … – eu.

Am fi fost foarte bucurosi amandoi sa mergem in Alpi, insa se anunta o saptaman intreaga de vreme rea cu precipitatii abundente. Discutiile continua pana in ultima zi, ultima ora, ultimul minut, caci ne este cumplit de greu sa picam de acord asupra destinatiei si asupra activitatilor.

– Hai sa mergem spre vest: Cheile Turzii, Cheile Nerei, etc. Vreau sa ajung si prin Buces-Vulcan si sa catar un traseu din care m-am dat jos acum cativa ani (vezi aici). Ma simt in forma … – propun.
– Ok, dar intai mergem la Herculane! – Cata.

Ne apucam sa pregatim bagaje. Intre timp ma uit pe meteo:
– Uite, duminica o sa fie ceva mai racoare, si apoi o sa fie torid. Hai sa mergem direct in Turzii sa cataram Fight for Life pe racoare, si apoi sa facem circuit pana in Herculane! – revin eu cu entuziasm.
– Bine, hai! – raspunde Cata. 😀

Asadar, sambata dimineata plecam direct spre Cheile Turzii.
La noul si “linistitul” camping se anunta mare pretrecere, mare, de 1 Mai! Brrr … sa cataram ce ne-am propus si sa fugim de aici cat putem de repede!!

Tr. trad Fight for Life VI+ A1, 5lc

Era un detaliu pe care il tot uitam: alte echipe care catarasera acest traseu inaintea noastra, il finalizasera in multe ore, chiar si peste 10 ore. Insa, in mintea mea se perpetua acelasi calcul pe care il folosesc adesea atunci cand intru intr-un traseu: o ora pe lungime, 5 lungimi, deci 5 ore, retragerea 2 ore, apropiere cam jumatate de ora, deci avem nevoie de 7 ore si jumatate, hai 8!

Strategie: ne trezim la 5:00, mancam, la 6:00 ar trebui sa intram in traseu cu primele raze de soare ca sa cataram cat mai mult timp in umbra, la 11:00- 12:00 suntem sus, la 14:00 am terminat! Oho, ce bine suna! 😀

Dimineata! Ploua! Bucurie mare: motiv bun sa nu ies din sacul de dormit! 😀
– Sper, totusi, ca se mai si opreste ca sa cataram ceva astazi! – ma loveste remuscarea.

Pe la ora 7:00 trebuie, dar trebuie sa ies afara! Cerul este incarcat cu nori insa ploaia a facut mai mult galagie decat sa ude. Asezati la masa, 100% treji si dornici de miscare, ne uitam necontenit spre cer: Oare o sa mai ploua, oare nu o sa mai ploua? Sa intram in traseu, sa nu intram in traseu? O fi ud peretele, nu o fi ud peretele?!

– Nu a plouat mult! Doar cat sa faca galagie si sa ne pacaleasca. Uite, pe jos pe poteca e aproape uscat. Sigur peretele este uscat! Hei, uite, uite, sus, vine vremea buna, cerul se degajeaza!! Ce ne-am pacalit! O sa ne prinda soarele in perete! Hai repede sa mergem sa intram sa mai prindem umbra cat se mai poate!

Initial ma gandeam sa nu mai iau la mine decat putina apa, insa acum, cu intarzierea aceasta ma hotarasc sa imi iau rucsacelul cu 1.5L apa. Frica aceasta de “soarele care topeste” imi intrase in suflet citind povestea lui Catalin Cretu pe cand a catarat Fight for Life impreuna cu Vlad (vezi aici) in 2012.

Paranteza: Apropo de povestea lui Catalin Cretu: pe vremea aceea (caci am fost si eu cu Cata in preajma – vezi aici) nici nu indrazneam sa ma uit la traseul Fight for Life, dar sa imi propun sa il catar!! Insa, in Macin, pe cand povesteam cu ei despre antrenamente si indrazneala (vezi aici) Catalin Cretu mi-a sugerat ca “a-ti putea sa catarati Fight for Life, in Turzii…”. Multumesc de sugestie!! 😀

INTRARE in traseu: chiar dupa ce se traverseza podul 3 de la mijlocul cheilor, in fata noastra pe perete apare scris cu rosu “Fight for Life”

LUNGIMEA 1: 38 m, VI+, o asigurare fixa (un copac), asigurari mobile. Se urca niste praguri de stanca, cu asigurari la nuci, pana pe o brana unde se asigura la un copacel. De acolo se catara stanga ascendent spre o fisura clara, unde posibilitatile de asigurare sunt destul de reduse insa unde eu am reusit sa amplasez doua. Fisura poate fi asigurata cu frenduri, si se catara printr-o bavareza superba cu multe locuri de odihna. Chiar deasupra fisurii se afla regruparea.

Este deja ora 8:20 cand Cata pleaca pe prima lungime de coarda. Dupa ce asigura la copacel continua in traversare stanga orizontal, asigurand la mobile, dar ajunge undeva intr-un punct mort. De aici catararea in sus, direct spre fisura, este destul de delicata si friabila. A gresit linia. Intr-un final, alege sa lase asigurarile mobile acolo unde sunt, sa se intoarca si sa regrupeze la copacel. Astfel se scurge cam 1h …

Ajunsa langa Cata:
– Ma duc eu mai departe. O sa incerc pe alta linie, diagonal stanga, pe aceste praguri …

Catararea nu este banala. Chiar la plecare am parte de o ridicare destul de delicata. Posibilitatile de asigurare sunt reduse, insa cu atentie reusesc sa ajung pana la fisura.

Imediat ce pun mana pe fisura, incepe o poveste frumosa … despre bavareza si sprait. Dupa experienta de catarare in zona Vratza (vezi exemplu aici) unde am avut parte de o saptamana de catarare de fisuri, diedre si hornuri la asigurari mobile acum ma simt foarte confortabil. E frumos, asa de frumos!! Catar asigurand din cand in cand la frenduri si nuci.

De la jumatatea fisurii in sus nu mai reusesc sa mai gasesc un amplasament bun pentru mobile. Montez o nuca, in care nu am mare incredere, depasesc un pas mai delicat, ies pe teren mai usurel si ii dau in sus.
– Vezi ca a iesit nuca! – ma atentioneaza Cata, un pic nelinistit caci aveam ultima asigurare la o distanta cam mare sub mine.
– Ok! Mai am putin si ajung in regrupare! – raspund oarecum linistita caci ma aflu pe teren cu prize bune si de maini si de picioare….

Cata a trebuit sa repete traversarea orizontala ca sa recupereze asigurarile mobile lasate la prima tentativa cap de coarda. Am mai pierdut un pic de timp si cu asta …

Dar mai are putin … Inima imi tresare de bucurie pentru ca mai departe o sa fie bine si frumos si nu o sa mai gresim! Asa simt eu! 🙂

– Rapelam? Este deja ora 10:00. Am facut aproape 2h pe prima lungime. – imi spune Cata cand ajunge langa mine.
– Cum sa rapelam? De ce sa rapelam? Abia am inceput … – nedumerita, speriata, dezamagita …
– E cam tarziu! – Cata.
– Tocmai am catarat o fisura superba! E superb! E devreme! Ma simt in forma! Nu mai avem de catarat decat 4h, 1h/lungime, deci la 14:00 suntem sus! E ok!… – ma precipit sa spun.
– Ok, pai hai! – imi spune scurt Cata lasandu-ma sa inteleg ca merg tot eu cap de coarda …

LUNGIMEA 2: 28 m, VII-, A1, 10 asigurari fixe , asigurari mobile. Printr-o bavareza inversa si catarare frumoasa se ajunge suficient de sus pentru a se putea asigura primul spit dintr-o succesiune de 10 spituri. Urmatoarele spituri traverseaza o fata spalata, unde nu ar fi existat posibilitati de asigurari mobile. Eu am parcurs la artificial cu scarita efectuand ridicari destul de intinse. Uneori din scarita a trebuit sa continui cu 1-2-3 miscari pe stanca ca sa reusesc sa asigur la urmatorul spit. Pe partea finala se iese pe o fisura unde eu am asigurat cu frenduri si nuci. Acesta fisura ne scoate in regrupare.

Zis si facut, plec! Desi de obicei imi este greu sa citesc un traseu doar uitandu-ma la perete si prize, de data aceasta mi-au iesit miscarile fix cum le-am gandit .. poate un pic mai usor decat mi-am imaginat .. 😉

Din spit in spit, cu scarita … Uneori am senzatia ca as putea sa ii dau in sus prin catarare libera, dar nu! Nu stiu de ce tin eu minte ca este vorba de o lungime ce se catara integral la artificial! Caci iesirea in fisura catarabila, ma surprinde. Insa ma duc in sus pe ea asigurand la mobile, si ajung in regrupare …

Vine si Cata …

Soarele a inceput deja sa bata in perete, insa nu e foarte puternic … 😉

– Arata destul de urat mai departe! Sa imi dai tot ce ai in plus: adidasi, geaca … – imi propune Cata.
– Ei … este mai usor decat pare. Ei spun ca e gradul VI+ impus. Deci … – incerc eu sa il conving pe el, dar mai ales pe mine, caci prea arata urat fisura de deasupra.

LUNGIMEA 3: 20 m, VII+, 5 asigurari fixe, asigurari mobile. Se traverseaza dreapta catre o fisura care pare mai grea decat este in realitate, se catara fisura asigurand cu frenduri si nuci, sau spit acolo unde nu sunt posibilitati de mobile, se depaseste o mica surplombita deasupra careia se afla inca un spit. Ultimul spit se gaseste chiar inainte de regrupare, unde exista un pas mai delicat de ridicare pe o brana pe care se traverseaza la dreapta, la echilibru.

Ii dau lui Cata tot ce se poate, mai putin rucsacelul cu apa, si plec! Catararea nu mi se pare grea. Parcurg lungimea pas cu pas … Ma simt bine, confortabil, nu ma chinui deloc. Chiar si pasii mai delicati ii rezolv cu bucurie si entuziasm. Acolo unde nu sunt posibilitti de amplasat mobile exista intodeauna un spit … e un traseu chiar sigur. Foarte frumos!! 🙂

Pana la urma nu este chiar asa de cald cum ne-am imaginat, caci adie vantul si din cand in cand cate un nor acopera soarele. E chiar placut!

Ne miscam bine! Eu ma simt bine! Desi am catarat deja 3 lungimi, nu simt inca oboseala … ba ma simt in mare forma. 😀

LUNGIMEA 4: 39 m, VIII, o asigurare fixa, asigurari mobile. Se pleaca in traversare dreapta si se ajunge sub o grota unde se poate asigura la mobile. Eu am asigurat doar la un cui un pic mai jos. Apoi am folosit scarita cu clif ca sa ma ridic la niste prize mari de mana. In una din ele am reusit sa fixez o nuca. Apoi iar folosind scarita cu clif m-am ridicat la spit, apoi am asigurat intr-o clepsidra, apoi am traversat dreapta la baza unei fisuri largi-horn unde am asigurat la frenduri. In partea de sus fisura se ingusteaza si devine surplombanta. Deasupra ei am gasit regruparea, chiar pe o muchie intr-un cadru foarte aerian, superb!!!

Traversarea sub grota e putin descendenta …

Catararea continua in sus, usor dreapta, spre un spit care se afla destul de departe. Incerc sa abordez la liber dar nu imi iese. Stau, ma gandesc si … desi nu am mai folosit pana acum scarita cu clif, imi aduc aminte de Catalin Cretu care mentiona in descrierea lui ca ar fi folosit … asa ca imi vine ideea si gasesc o solutie ca sa o folosesc si eu. 😛

Repet procedura cu scarita in clif pana ajung la spit, punctul in care incepe traversarea spre dreapta …

Desi spitul la care am asigurat se afla la numai cativa metri, prefer sa ma opresc sa asigur si la clepsidra. Nu neaparat pentru mine, cat pentru secund, pentru Cata, care va trebui sa faca acest traverseu … 😉

Fisura-horn nu este grea. Posibilitatile de asigurare sunt foarte multe. Incerc sa fiu atenta si sa le amplasez astfel incat sa nu frece corzile. Desi fisura surplombeaza mai sus, se catara cu usurina in deschidere sprait.

Gata, am mai catarat una! 😀 Vine si Cata …

Este inca devreme, si mai avem de catarat doar o lungime! Iti vine sa crezi?! 😀 Dar … uitandu-ne mai departe, nici aceasta nu pare sa fie prea usurica …

LUNGIMEA 5: 36m, VII, o asigurare fixa, asigurari mobile. Intai se catara o fisura, apoi tot felul de pragulete si pasi fini de echilibru si ridicari delicate. Posibilitatile de asigurare sunt destul de reduse. Primul si singurul spit de pe ceasta lungime se afla sub o surplomba. Dupa depasirea surplombei dificultatea traseului scade, insa posibilitatile de asigurare sunt reduse. Se iese pe o creasta unde se afla ultima regrupare.

– Cata, sa fii ateeent! – strig.

Desi vad spitul, prima problema de catarre o am fix intainte de a ajunge la el. Nici o asigurarea prea de incredere, nici un pas prea usurel … Ah, ce ma face la psihic! 😛 Nu pierd prea mult timp caci imi fac repede curaj, reusesc sa ma ridic suficient de sus si asigur in spitului de sub surplomba. Hiu!!

Asigurata la spit, cu mare gol sub mine, totul e bine: pot lucra linstita pasul de trecere a surplombei caci nu are ce sa mi se intample in caz de cadere. Imi fac bine calculele apoi ma ridic in stanga surplombei, traversez delicat si incordat in dreapta sub ea tinand la mana dreapta o mica fisura unde cu greu am prindere cu buricele degetelor, ridic stangul pe o priza si ma ridic cu mainile la o fisurica, nu prea buna, deasupra surplombei. Na ca nu s-a terminat!

Bag o tractiune, apoi amplasez picioarele la aderenta si cu mare neincredere ma ridic pe ele si prind ditamai fisura-ranga la maini. Acum, in pozitia aceasta mai confortabila, as putea sa mai asigur si eu … dar nu, nu am unde! Nici un loc bun de amplasat mobile! Distanta dintre mine si ultima asigurare, spitul de sub surplomba creste…

Dificultatea scade, insa terenul este cam friabil. Cu greu mai reusesc sa mai amplasez o asigurare si apoi catar vre-o 10m neasigurata. Chiar inainte de ultima ridicare pe creasta mai reusesc sa mai amplasez o asigurare. Sus pe creasta inaintez 3-5 m si gasesc regruparea.

Din punctul meu de vedere, gradul impus al acestui traseu este mai mult de VI+. Trecerea de surplomba mi s-a parut destul de delicata, fara nici o posibilitate de a aplica vre-un truc de trecut la artificial: scarita, clif, asigurare mobila de care sa te ajuti … Dar e doar parerea mea! 😀

Ura! Suntem sus! Am reusit sa il cataram! Si am reusit sa iesim in ~6 ore, la ora 14:10!

RETRAGERE: De la ultima regrupare se merge pe creasta ~3m unde se gaseste un cui cu inel. Spre stanga, se poate face rapel din el, sau se poate cobora usurel pe picioare de-a lungul Braului Szent Laszlo, cat mai aproape de peretele din dreapta (cum privesti spre vale). Chiar deasupra unui valcel se afla un cui cu inel (regruparea traseului Ave Maria) de unde se poate face inca un rapel scurt de cam 15m pana la topul traseului Vaja con Dios care arata cam asa!

Urmeaza o succesiune de 6 rapeluri scurte si ajungem jos putin in stanga fata de punctul din care am pornit, in dreptul traseului Pisi. Retragerea, pe care nu ne-am grabit deloc, ne-a luat cam 1.5h-2h.

In drum spre camping ne intalnim cu doi baieti care ne povestesc despre traseul Bulinel si ne arata linia acestuia …

Cu gandul ca a doua zi sa intram si sa incercam Traseul Bulinel, ne indreptam spre camping …

Cam asta a fost!! 😀

Referitor la Bulinel … a doua zi ne-am trezit si ne-am dus cu gandul sa intram in acest traseu, insa nu am gasit intrarea. Cum nu aveam la noi nici descrierea, nu ne informasem si nu ne facusem temele de acasa, am preferat sa o lasam pe alta data …

Multumim lui Catalin Cretu! In primul rand pentru sugestie, si in al doilea rand pentru albumul foto comentat si explicat care ne-a ajutat enorm si de aceasta data.

Felicitari lui Gaga pentru inspiratia de a deschide un traseu asa de frumos!