Data: 20 Aprilie 2013
Locatia: Muntii Fagaras
Activitatea: Schi-Alpinism
Participanti: eu si Cata, Ioan Stetca si Adi Valean (povestea lui Adi aici)
Echipament: echipament de schi de tura (schiuri, clapari, cutite, foci), echipament de alpinism (coltari, piolet, anou lung pentru improvizat un ham, carabiniera cu filet, o coarda pentru rapel), echipament salvare din avalansa (Pieps-uri, sonde + lopeti), un Jetboil de echipa pentru topit zapada.
Itinerar: Cabana Capra – Vf Moldveanu – Cabana Capra
Lungime: ~35km
Diferenta de nivel: ~3800 m
Timp efectuat: 15h

– Am vorbit cu Adi Valean! Ce ai zice de o tura in Fagaras, de la Cabana Capra pana pe vf Moldoveanu si inapoi in aceeasi zi? – ma abordeaza Cata.
– Ar fi fain! – raspund fara sa ma gandesc prea mult.
– Dar vezi ca … e sustinut! Si mult! E aceasi tura pe care am facut-o cu Tori la inceputul de sezon (Noiembrie – vezi aici), doar ca acum o facem intr-o singura zi! – imi atrage atentia Cata.
– Stii?! Imi e dor sa traga cineva de mine si sa imi stoarca si ultima picatura de energie …

In urmatoarele zile Cata imi trimite si un track aproximativ cu traseul propus din care se deducea clar distanta si diferenta de nivel. Un pic de tot reuseste sa ma puna pe ganduri:
– Oare o sa reusesc eu sa ma tin de baieti?!

Doar ca nu am ce sa imi reprosez. In ultima vreme am reusit sa ma tin de antrenamente in limita timpului pe care l-am avut… cu prioritizare maxima! 😀 Este adevarat ca specificul antrenamentelor au fost cu totul altul – catararea – insa am avut grija sa strecor din cand in cand, cam o data pe saptamana, si o alergare de ~7km in jurul parcului Herastrau.

La inceput, in mintea mea, se contureaza o imagine in care eu ma tarasc in urma baietilor. Insa cu cat ma gandesc mai mult, cu cat se apropie ziua cu pricina, cu atat devin mai optimista si mai increzatoare. 😉

In ultimul moment Cata ma anunta ca vine si Ioan Stetca cu noi. Vineri seara plecam spre Fagaras, spre cabana Capra.

Dimineata la 6:15 suntem gata si plecam spre Fereastra Zmeilor urmand sa ne intalnim cu Adi in Valea Fundul Caprei. El a coborat de la Balea. Pe la 6:30 suntem echipa completa!! Adi prefera sa mearga cu schiurile pe rucsac pentru ca zapada este bocna, insa noi ne incapatanam sa inaintam pe schiuri ca …
– Doar am venit la schi, nu?! 😛

In cel mai scurt timp ajugem la refugiul Fereastra Zemilor. In plan secundare se vede Vf Museteica scaldat in razele soarelui la rasarit …

Adi si Cata sunt in fata. Ioan pare foarte relaxat! Este ba usor in fata mea, ba dupa mine si … se opreste si face poze! Pai daca e pe asa, ma opresc sa fac si eu poze!! Ce bineee!!

Zapada continua sa fie bocna iar panta creste. Asa ca pana la urma Adi, prin puterea exemplului, reuseste sa ne convinga pe toti sa ne punem schiurile pe rucsaci si sa inaintam mai rapid la coltari…

Adi si Cata iau avans destul de mare fata de mine si Ioan. Incerc sa nu ma umplu de complexe ca doar am stiut ca asa o sa fie, doar ca nu am luat in calcul ca o sa fim doi, variabila importanta care imi aduce alinare. 😀 Cata ne surprinde din departare traversand pe sub Arpasul Mic …

Peisajul este superb! In fundal in stanga se vad Vf Capra, vf Vantoarea lui Buteanu si Creasta Arpasel-Vartopel.

Aici se vede foarte frumos Muchia Albota in fundal …

Urmeaza o coborare mai expusa, pe curba de nivel … Punctat cu rosu se vede pe unde am coborat. Adi este deschizator de drumuri, si ne “deseneaza” calea spre Arpasul Mare. 😉

Iesim pe o creasta spectaculoasa … Aici am surprins cateva cadre absolut superbe, dar care au fost descalificate din selectia lui Cata pentru ca, probabil, le-am ars. Trebuie sa mai invat si eu si sa nu mai stric fotografiile! 🙂

Imi reglez ritmul dupa respiratie si inaintez usor, usor, in sus spre Arpasul Mare. Zapada este inca inghetata asa ca mergem in continuare la coltari, cu schiurile in spate… Nu incerc sa trag peste nivelul meu de confort: Cata este chiar in fata mea, si Ioan incheie plutonul. 😉

In saua dintre Arpasul Mare si Vf Mircii Cata se opreste si imi propune sa coboram pe schiuri.
– Dar e OK de coborat?! – il intreb.
– Da! Poate vrea si Ioan sa se dea … – raspunde.

Insa pana sa vina Ioan, aleg sa merg pe urmele lui Adi care a inceput deja coborarea de pe Vf Mircii, ba pentru ca imi e frica sa ma dau la vale, ba pentru ca imi e lene sa imi scot pieile de foca, ba …

Cata si Ioan deseneaza niste linii absolut superbe pe aceasta coborare pana jos la Lacul Podul Giurgiului. Imi e ciuda de mor ca nu l-am urmat pe Cata si in mintea mea un pitic ma cearta: “Doar stii ca pe unde se da Cata este totdeauna cel mai frumos! Na! Data viitoare sa stii pe urmele cui te duci!”

Ne regrupam cu totii la Podul Giurgiului pe la ora 10:00. Cata si Ioan sunt in extaz si vor sa ii dam tot in jos pe schiuri… Deci oricum trebuie sa ne scoatem pieile de foca! Vai ce ciuda imi e! 😀 In poza de mai jos se vede saua de unde au schiat baiatii.

Mai departe coboram pe schiuri spre Sud-Est pana aproape de piciorul care coboara de la Est de Vf Tarata. De aici urcam la coltari cu schiurile pe rucsac… 😛

Adi iar a luat avans. Cata incearca sa tina ritmul lui Adi. Eu stiu ca nu pot asa ca nu incerc nimic! 😀

Mai avem putin si iesim in Creasta Principala in marcaj. 🙂

Trapezul Vistea-Moldoveanu se vede superb … de unde ne asteapta Adi. 😉

De acolo punem schiurile si coboram de-a lungul crestei pana in saua la Vest de Vf Corabia … pe care il ocolim aprox pe drumul de vara prin Sud. Zapada incepe sa se inmoaie asa ca renuntam la mersul cu coltarii si adoptam integral varianta schiuri si foci. 😛

Cata il incadreaza pe Adi in fotografie, eu la randul mei ii incadrez pe amandoi traversand din dreptul Vf Ucisoara saua Orzanele prin zapada tot mai moale …

Adi si noul sau prieten! 😛

Acum ca s-a mai inmuiat zapada, baietii au hotarat sa mai domoleasca ritmul. Asa ca vin si eu din urma lor!

Vai ce cald s-a facut!! 😀 Ne apropiem tot mai mult de trapezul Vistea-Moldoveanu …

Inaintea de urcarea pe Vistea ne regupam. Adi propune sa lasam schiurile acolo, si sa urcam cat mai repede, pe urmele existente. Mie, insa, mi-ar placea sa urc cu schiurile si sa schiez de pe Vistea. De jos nu se vede o linie schiabila, chiar din varf, par sa fie si ceva pietre … dar as vrea sa incercam … 😉

Adi a plecat deja in sus fara schiuri. Cata si Ioan rezoneaza cu idea mea. Incepem si noi urcusul greu …

Schiurile mi le-am lasat cam la 2/3 din urcarea pe Vistea, unde parea o linie schiabila si acum fug repede spre Moldoveanu…

Cata e undeva in urma mea, asa ca apare si el imediat. Este deja ora 14:00. Intre timp Adi s-a intors deja si a inceput coborarea …

Pozele noastre de varf.. 😛

Ioan a fost mai curajos: a urcat cu schiurile pana pe Vistea, a renuntat la Moldoveanu, si a coborat pe schiuri chiar de acolo … Ce fain o fi fost! 😛

Intre timp am ajuns si noi la schiurile noastre, ne-am echipat si i-am dat in jos: ce bucurieeee!!! 😀

Incepem drumul de intoarcere. Este asa de cald si zapada este asa de topita incat, pentru a evita orice risc, nu ne intoarcem exact pe urmele de venire, ci tinem matematic creasta …

Dupa ce trecem pe picioare de Orzanele, trec eu in fata si merg pe schiuri pana pe vf Ucea Mare unde ma depaseste iar Adi. 😛

Dupa Corabia facem o pauza mai lunga, cam de o ora. Baietii spera ca soarele sa se domoleasca insa pe mine ma loveste o lene …

Cata a avut inspiratia sa ia un Jetboil la el asa ca se ocupa sa topeasca zapada si sa faca apa pentru toata lumea.

S-a innorat si s-a facut cam tarziu, asa ca ma aflu in situatia de a ma scutura de lene si de a pleca repede dupa baieti, mai departe. Schiem spre Sud … si continuam pe schiuri spre Podul Giurgiului.

Chiar la baza lui Mircii facem un popas sa ne punem schiurile pe rucsac si sa il asteptam pe Ioan.

O privire in urma! Uau!! 😉

Incet, foarte incet, urcam pe Mircii … Cata a ramas in urma asa ca il surprind fix cand iese sus in soare! 😛

E tarziu, este ora 19:00 … Soarele coboara la orizont si lumina devine absolut superba! Mai jos in sa, punem din nou schiurile …

Lasand in urma trapezul Vistea-Moldoveanu si Mircii …

Ard putin si fotografia aceasta, dar … e unica! 😛

De pe Arpasul Mare ne dam la vale spre Vest-Nord-Vest pe o zapada fantastica! Continuam coborarea spre Nord si intersectam traseul care traverseaza spre Podragu …

Uraaaa!!! Suntem toti cu gura pana la urechi de bucurie dupa o asa coborare!

Urmeaza o urcare unde focile lui Ioan refuza sa se mai lipeasca pe schiuri, asa ca ne solidarizam cu el si urcam toti la picior spargand urme cu randul. Ajungem intr-o mica sa de unde coboram pe schiuri diagonal in traversare, apoi urcam direct spre Fereastra Zmeilor. Muschetarii in actiune! 😛

Adi isi ia ramas bun de la noi undeva deasupra refugiului. El se grabeste pentru ca trebuie sa ajunga pana la Balea, in timp ce noi nu mai avem decat de coborat la Cabana Capra.

Coborarea o facem pe o zapada care a prins crusta, cam imposibil de schiat. Cad si eu, cad si baietii. Aici ne prinde si intunericul. Este cumplit!! Din cand in cand traversam peste bulgari mari de la avalansele scurse in timpul zilei. Imi este greu sa schiez in conditiile astea, asa ca ma dau pur si simplu la vale si franez prin cadere.

Dar pana la urma totul are un final, asa ca sarbatorim – eu, Cata si Ioan – cu o ciorba si o bere la Cabana Capra! In ciuda asteptarilor, atat in timpul cat si dupa aceasta tura m-am simtit excelent. Cu siguranta as fi putut sa o iau de la capat a doua zi … 😀

Acum da, mai mult ca oricand, stiu ca parcurgerea Crestei Fagarasului la 2 zile pe schiuri (schi-alpinism) este un proiect 100% realizabil si pentru noi! 😀 Chiar acest articol imi este un bun argument!! 😛