Data: 30 Aprilie 2013
Locatia: Muntii Buces-Vulcan
Echipa: eu si Cata
Activitate: escalada pe trasee de mai multe lungimi de coarda
Trasee:
* Traseul Sherpa VII+, 5lc
* Traseul Ang Babu VII+, 5lc
Topo: Cartea “Muntii Apuseni – Ghidul traseelor de escalada” de Dan Anghel
Intro
Dupa amanarea catararii traseului Bulinel din motive de NE-informare suficienta, hotaram sa plecam catre urmatoarea destinatie. Cu topo-ul mai sus mentionat pe brate, ne gandim la Cheile Madei, sau Cheile Manastirii sau … OF!
Nu, lucruile nu se leaga prea frumos atuci cand nu exista o planificare atent realizata precum cele pe care obisnuim sa le facem atunci cand plecam in vacantele din Alpi, sau chiar inainte de cele mai multe weekenduri. E ultima data cand mai fac asta: e ultima data cand mai plec in vacanta fara sa ma informez atent si fara sa imi fac o planificare structurata. 😛
Desigur ca la cele afirmate mai sus pot aparea voci spunand ca “- Pai daca planificam totul, unde mai lasam loc de spontaneitate si imprevizibil?!”. Da, sunt de acord! Insa planificarea se refera la acea traiectorie pe care ne propunem sa o urmam (dar nu neaparat 100%) totodata lasand loc la inedit si care sta la baza ideilor noi si a realizarilor.
Cel mai usor si cel mai sigur, ajungem in Buces-Vulcan, acolo unde eu mai fusesem in urma cu cativa ani (vezi aici).
Urcam cu masina cat mai sus … apoi pe picioare pana in dreptul peretelui. Desi muream de nerabdare sa intru in perete sa catar ceva, Cata propune sa ne odihnim … 😉
🙂
– Bine, azi ne odihnim.. Insa mine le cataram pe acestea doua! Ce zici?! 😛
Traseul Sherpa VII+, 5lc din peretele Branelor
A doua zi, nu foarte de dimineata, ne apropiem de perete …
– Oare din acesta am cazut si m-am dat jos?! – ma gandeam, caci nu mai tineam minte …
– Vom vedea! 🙂
Copacii sunt infloriti. Este primavara! Florile de cires au un miros imbatator. 😛
Gasim repede traseul nostru, e scris lizibil chiar la baza peretelui, cu vopsea. Pe prima lungime, mai usurica, a plecat Cata. Initial se catara in sus, apoi diagonal dreapta pana pe o brana pe care se tine dreapta pana in regrupare. Aici se gaseste si o sageata care indica directia. Atentie la modul de asigurare pe aceasta prima lungime, ca sa nu frece corzile!
Pe a doua lungime de coarda a fost randul meu sa ma duc cap de coarda.
Prima senzatie: asigurarile sunt foarte, foarte multe si dese. E total diferit de traseele clasice pe care suntem noi obisnuiti sa le urcam … 😛
A doua senzatie: catararea este placuta! Nu este grea insa imi place mult ca se bazeaza pe tehnica picioarelor la aderenta … 😉
A treia seznatie: clar, nu este acesta traseul din care am cazut atunci! 😀
Peisajul in zare e verde, e plin de viata, curat, frumos … Zgomotul de la tara de vacute si pasari de curte imi place mult!
Vine si Cata …
🙂
Ocazie excelenta pentru exercitiul tehnicii de picioare! 😉
Mai departe urmeaza lungimea cu pasii cheie a acestui traseu: o lungime sustinuta de pasi fini, delicati, cu prize de picioare la aderenta si prize de maini foarte mici sau la formele scurse ale peretelui strict de echilibru.
Un pic, imi pare rau ca nu am avut eu parte de aceasta lungime cap de coarda …. 😛
Catararea este absolut superba, pas dupa pas!!
Surpriza dupa surpriza! E o poveste!! Reusesc sa trec totul la liber si foarte foarte controlat, ceea ce ma bucura!
In lungimea a treia este iar randul meu! Un pas mai de atentie este chiar de la plecare! Din graba si neatentie nu il leg caci ma arunc sa ma duc direct in sus, cand in partea dreapta sunt niste prize de mana de toata frumusetea.
Dar apoi … dificultatea traseului mai scade. Continua o succesiune de miscari frumoase, insa de dificultate tot mai mica. 🙂
Dupa catararea uni diedru-fisura se traverseaza dreapta unde se regrupeaza.
Vine si Cata ..
Ultima lungime ne scoate sus…
Vin si eu! 😉
Rapelam direct in jos …
Cam 4 rapeluri scurte pana la baza traseului pe care le dam din ancore de rapel …
Se incalzise foarte tare peretele nostru de calcar de la soarele care batea direct pe el (orientarea peretelui este Estica). Ne hotaram sa ne retragem la umbra, urmand sa revenim dupa ora 15:00-16:00 cand peretele intra in umbra pentru cel de-al doilea traseu.
Ne intalnim cu Adi Munteanu, cel care a batut majoritatea traseelor de escalada din zona (vezi site-ul lui cu topo-uri aici), si care campase un pic mai jos de camping.
Timp de cateva ore petrecem timpul la bistro de la sosea, la o bere si la povesti …
Astfel aflam noi de traseele clasice Margaretelor si Aur pe care ni le recomanda Adi sau despre traseul Fata Morgana din Cheile Turzii batut de Adi, cum ca este un traseu ce trebuie neaparat catarat!
Eh .. poate cu urmatoarea ocazie! La anu?! 😛
Traseul Ang Babu VII+, 5lc din peretele Branelor
Hotarat, dupa ce peretele a intrat la umbra, ne-am intors la baza lui pentru a catara urmatorul traseu. 😛
Adi Munteanu si Andrei intra in Sherpa. 🙂
Prima lungime din Ang Babu este usoara, insa destul de lunga. Pana pe brana traseul este comun cu Sherpa. Apoi trebuie avuta mare grija la asigurari caci corzile incep sa frece.
A doua lungime este lungimea cu pasul. Intai se catara pe teren un pic mai greu in sus, apoi urmeaza un pas izolat de VII+ .. mai mult de atentie, caci de jos se vede o fata spalata fara nimic, insa daca ai curaj sa te ridici pe picioare apare imediat deasupra capului o priza de mana izolata, foarte buna! Aici tot eu m-am dus cap de coarda …
In urma cu 4 ani, cand am fost prima data in aceasta zona, am gresit in Ang Babu caci in loc sa tin linia drept in sus si traveersare stanga am traversat dreapta intr-un traseu foarte dificil, Babu Chiri, de gradul 8.
Ultima lungime e comuna cu Sherpa asa ca nu am mai continuat in sus ci am inceput rapelurile …
Si pentru ca inca mai era lumina, Adi ne sugereaza sa mergem la o zona de escalada situata in stanga, dupa Muchia Vulcanului, cu 2-3 trasee faine. Mergem si acolo si mai cataram un traseu de escalada pe acelasi specific: tehnica picioarelor si echilibru. Frumos!!
Restul zilei il petrecem la iarba verde, liniste, miros si sunet de tara, o carte .. mai mult sau mai putin buna (de data aceasta nu am nimerit-o! 😛 )…
La micul dejun ne hotaram sa plecam mai departe spre Herculane …
Concluzia este ca … mi-am rezolvat restanta cu Ang Babu, insa au aparut alte proiecte pentru care ar merita sa ma intorc in zona:
– traseul clasic Margaretelor (5A/8+, 8lc) din peretele Corbilor despre care am aflat ca necesita mobile pentru depasirea unei surplombe si “Tr. Margaretelor, cel mai lung din zona, pune probleme de orientare, incepand cu cea de-a sasea lungime, cu orientare stanga spre Tisa uriasa unde regrupam. A saptea lungime pleaca vertical pe peretele de deasupra Tisei pana in creasta (pitoane rare). Atentie: de la Tisa nu se merge pe brana din dreapta!”
– traseul clasic Aur (5B, 4lc)
Swiss Route din Grand Capucin era o ruta la care ma gindisem pentru prima data anul trecut … Echipa din fata noastra de pe Chèré Couloir de anul trecut planifica pentru urmatoarele zile catarerea traseului Swiss in Grand Capucin. Cu toate aceste, uitasem de ea, ba chiar nu ma mai atragea deloc. Daca tot sunt in Alpi, prefer o ruta care sa aibe mixt si gheata, nu doar stanca.