Legea Parcurilor Nationale VS Activitati Sportive si Turistice - Page 4 of 10 - Blogul lui SilviqueBlogul lui Silvique

Meniu:

-> Listele si harta ariilor protejate din Romania
-> Extrase din LEGE
-> Legea Parcurilor Nationale
-> CAPITOLUL I – Dispoziţii generale
-> CAPITOLUL II – Regimul ariilor naturale protejate
-> CAPITOLUL III – Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice de floră şi faună
-> CAPITOLUL IV – Conservarea altor bunuri ale patrimoniului natural
-> CAPITOLUL V – Organizarea şi exercitarea controlului
-> CAPITOLUL VI – Sancţiuni
-> CAPITOLUL VII- Dispoziţii finale şi tranzitorii
-> ANEXE
-> Prezentare selectiva a unor PROBLEME din aceasta lege
-> Legea privind exercitarea initiativei legislative de catre cetateni, lege nr. 189/1999, republicata in 2004

CAPITOLUL II – Regimul ariilor naturale protejate

SECŢIUNEA 1 – Categorii de arii naturale protejate

Art. 5

(1) Pentru asigurarea măsurilor speciale de protecţie şi conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural se instituie un regim diferenţiat de protecţie, conservare şi utilizare, potrivit următoarelor categorii de arii naturale protejate:

a) de interes naţional: rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale;

b) de interes internaţional: situri naturale ale patrimoniului natural universal, geoparcuri, zone umede de importanţă internaţională, rezervaţii ale biosferei;

c) de interes comunitar sau situri Natura 2000: situri de importanţă comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecţie specială avifaunistică;

d) de interes judeţean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz.

(2) Scopul şi regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate, stabilite la alin. (1) lit. a)-c), sunt prevăzute în anexa nr. 1.

(3) Prin aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2) se asigură regimul corespunzător de protecţie, conservare şi utilizare pentru:

a) cele mai reprezentative habitate naturale ale spaţiului biogeografic naţional, cu diversitatea biologică floristică şi faunistică specifică, incluzând zone marine, de litoral şi de coastă, zone de câmpie, de deal şi de munte, zone umede, aride şi zone de ecoton, cursuri de apă cu zone de luncă şi lacuri naturale, asigurându-se protecţia şi conservarea patrimoniului natural floristic şi faunistic, de resurse genetice vegetale şi animale şi menţinerea echilibrului ecologic;

b) habitatele terestre, acvatice şi/sau subterane în care trăiesc permanent sau temporar specii de plante şi/sau animale sălbatice periclitate, vulnerabile, endemice ori rare, specii de plante şi animale sălbatice aflate sub regim special de protecţie, specii cu valoare ştiinţifică şi ecologică deosebită, precum şi pentru acele habitate în care există şi alte bunuri ale patrimoniului natural ce necesită măsuri de protecţie şi conservare in situ;

c) zonele cu resurse biogeografice importante sub aspect biogenetic, ecologic, ştiinţific, educaţional, sanogen şi recreativ;

d) elementele şi formaţiunile naturale geomorfologice, peisagistice, geologice, speologice, paleontologice, pedologice şi altele asemenea, cu valoare de bunuri ale patrimoniului natural;

e) tipurile de habitate naturale, precum şi pentru speciile de plante şi animale de interes comunitar, prevăzute în anexele nr. 2-5;

f) coridoarele ecologice definite şi identificate pe bază de studii ştiinţifice avizate de Academia Română.

(4) Categoriile de arii naturale protejate prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se pot modifica şi completa prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române, luându-se în considerare recomandările organizaţiilor internaţionale autorizate.

SECŢIUNEA a 2-a – Instituirea regimului de arie naturală protejată

Art. 6

Instituirea regimului de arie naturală protejată este prioritară în raport cu orice alte obiective, cu excepţia celor care privesc:

a) asigurarea securităţii naţionale;

b) asigurarea securităţii, sănătăţii oamenilor şi animalelor;

c) prevenirea unor catastrofe naturale.

Art. 7

Regimul de protecţie se stabileşte indiferent de destinaţia terenului şi de deţinător, iar respectarea acestuia este obligatorie în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi cu alte dispoziţii legale în materie.

Art. 8

(1) Instituirea regimului de arie naturală protejată se face:

a) prin lege, pentru siturile naturale ale patrimoniului natural universal;

b) prin hotărâre a Guvernului, pentru rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale, zone umede de importanţă internaţională, rezervaţii ale biosferei, geoparcuri, arii speciale de conservare, arii de protecţie specială avifaunistică;

c) prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pentru siturile de importanţă comunitară, cu avizul Academiei Române;

d) prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau locale, pentru arii naturale protejate, de interes judeţean sau local.

(2) Propunerile pentru instituirea regimului de arie naturală protejată se pot face din iniţiativa oricărei persoane fizice sau juridice şi se înaintează autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în vederea promovării actului normativ de desemnare a acestora.

(3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor stabileşte lista siturilor de importanţă comunitară şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică, pe care o transmite Comisiei Europene.

(4) Zonele şi siturile naturale care întrunesc criteriile de sit al patrimoniului natural universal, zonă umedă de importanţă internaţională, geoparc, rezervaţie a biosferei şi ariile speciale de conservare dobândesc acest regim conform procedurii prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), pe baza documentaţiei solicitate de organismele internaţionale autorizate şi cu condiţia recunoaşterii lor prealabile de către aceste organisme.

(5) Propunerea de instituire a regimului de arie naturală protejată pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se face pe baza documentaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1).

(6) Propunerea de instituire a regimului de arie naturală protejată pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. d) se bazează pe o documentaţie ştiinţifică ce se înaintează la consiliile judeţene sau locale, după caz, în vederea analizei şi luării hotărârii de declarare.

Art. 9

Pentru urgentarea măsurilor de protecţie şi conservare ce se impun, regimul de arie naturală protejată din categoriile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) şi b), precum şi pentru ariile speciale de conservare şi ariile de protecţie specială avifaunistică prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. c) se poate institui, cu caracter provizoriu, în baza documentaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1), (3) şi (5), prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, până la declarare, conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 10

Modul de constituire a ariilor naturale protejate va lua în considerare interesele comunităţilor locale, încurajându-se menţinerea practicilor şi cunoştinţelor tradiţionale locale în valorificarea acestor resurse în beneficiul comunităţilor locale.

Art. 11

(1) Documentaţia necesară în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes naţional trebuie să cuprindă:

a) studiul de fundamentare ştiinţifică;

b) documentaţia cartografică cu limitele ariei naturale protejate, cu evidenţierea categoriilor de folosinţă a terenurilor;

b1) suprafaţa şi situaţia juridică a terenurilor, cu precizarea proprietarilor la data înfiinţării ariei;

b2) hotărârile consiliului comunal, orăşenesc, municipal sau judeţean, după caz, de avizare a suprafeţei administrative ce va urma să facă parte din aria naturală protejată;

c) avizul Academiei Române.

(2) Normativul de conţinut al documentaţiei necesare în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes naţional se stabileşte de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor şi se aprobă prin ordin al conducătorului acesteia, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) Documentaţia necesară în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes comunitar trebuie să cuprindă:

a) Formularul Standard Natura 2000, stabilit de Comisia Europeană prin Decizia 97/266/CE şi aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 207/2006 privind aprobarea conţinutului Formularului Standard Natura 2000 şi a manualului de completare a acestuia;

b) avizul Academiei Române.

(4) Formularul Standard Natura 2000, prevăzut la alin. (3) lit. a) se poate modifica şi completa prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pe baza recomandărilor Comisiei Europene.

(5) Documentaţia necesară în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes internaţional trebuie să cuprindă:

a) fundamentarea ştiinţifică a sitului patrimoniului natural universal, a zonei umede de importanţă internaţională, a geoparcului sau a rezervaţiei biosferei, după caz;

b) documentul prin care se atestă recunoaşterea zonei ca arie naturală protejată de interes internaţional de către organismele internaţionale autorizate;

c) avizul Academiei Române.

(6) Normativul de conţinut standard necesar în vederea fundamentării ştiinţifice a instituirii regimului de arie naturală protejată de interes internaţional stabilite de către organismele internaţionale autorizate se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(7) Normativul de conţinut standard prevăzut la alin. (6) se poate modifica şi completa prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pe baza recomandărilor organismelor internaţionale autorizate.

Art. 12

(1) În momentul primirii documentaţiei necesare instituirii regimului de arie naturală protejată, autorităţile competente pentru protecţia mediului trebuie să înştiinţeze deţinătorii şi administratorii de terenuri şi să iniţieze consultări cu toţi factorii interesaţi.

(2) Până la finalizarea procedurii de instituire a regimului de protecţie a ariilor naturale protejate, deţinătorii bunurilor cu valoare de patrimoniu natural, indiferent de destinaţia terenurilor, vor aplica şi vor respecta măsurile de protecţie, conservare şi utilizare stabilite cu caracter provizoriu de autorităţile competente pentru protecţia mediului, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 13

Rezervaţiile ştiinţifice, parcurile naţionale, monumentele naturii, rezervaţiile naturale şi parcurile naturale, ariile speciale de protecţie avifaunistică, precum şi celelalte bunuri ale patrimoniului natural, cu regim de protecţie şi conservare dobândit până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin legi sau prin alte acte cu caracter normativ emise de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, îşi păstrează acelaşi regim.

Art. 14

(1)Abrogat.

(2) Coridoarele ecologice se stabilesc pe baza unor studii de specialitate şi sunt desemnate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române.

(3) Tipologia coridoarelor ecologice, precum şi normativul de conţinut al documentaţiei necesare în vederea desemnării coridoarelor ecologice se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.

(4) Măsurile de management pentru menţinerea funcţiilor coridoarelor ecologice se stabilesc prin ordinul prevăzut la alin. (3).

Art. 15

Ariile naturale protejate şi coridoarele ecologice vor fi evidenţiate în mod obligatoriu de către Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară în planurile naţionale, zonale şi locale de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în planurile cadastrale şi în cărţile funciare, precum şi de către autoritatea publică centrală pentru agricultură, în sistemul informatic de identificare a parcelelor (LPIS).

SECŢIUNEA a 3-a – Administrarea reţelei naţionale de arii naturale protejate

Art. 16

(1) Ansamblul ariilor naturale protejate, desemnate conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, conform categoriilor definite în anexa nr. 1, constituie reţeaua naţională de arii naturale protejate.

(2) Administrarea rezervaţiilor biosferei, a parcurilor naţionale, a parcurilor naturale şi, după caz, a geoparcurilor, a siturilor patrimoniului natural universal, a zonelor umede de importanţă internaţională, a siturilor de importanţă comunitară, a ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică se realizează de către structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică.

(3) Rezervaţiile ştiinţifice, rezervaţiile naturale, monumentele naturii şi, după caz, geoparcurile, siturile patrimoniului natural universal, zonele umede de importanţă internaţională, siturile de importanţă comunitară, ariile speciale de conservare şi ariile de protecţie specială avifaunistică care nu necesită structuri de administrare special constituite se administrează prin preluare în custodie, potrivit art. 18 alin. (4).

(4) Modalităţile de administrare a ariilor naturale protejate şi a altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim special de protecţie şi conservare, se stabilesc avându-se în vedere:

a) categoria ariei naturale protejate;

b) întinderea ariei naturale protejate şi complexitatea obiectivelor de management;

c) capacitatea ştiinţifică şi tehnică şi posibilităţile financiare necesare atingerii obiectivelor de conservare.

Art. 17

(1) Responsabilităţile de administrare a ariilor naturale protejate şi a altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim special de protecţie şi conservare, revin:

a) autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pentru ariile naturale protejate, declarate prin lege, prin hotărâre a Guvernului sau prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;

b) Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării pentru Rezervaţia Biosferei Delta Dunării;

c) autorităţilor administraţiei publice locale, pentru ariile naturale protejate, declarate prin hotărâri ale acestora.

(2) Abrogat.

(3) Abrogat.

Art. 18

(1) Administrarea ariilor naturale protejate şi a celorlalte bunuri ale patrimoniului natural aflate în reţeaua naţională de arii naturale protejate se face, potrivit legii, prin:

a) structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;

b) structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică şi aflate în subordinea unor regii autonome, companii şi societăţi comerciale naţionale, autorităţi ale administraţiei publice locale, servicii descentralizate ale administraţiei publice centrale, instituţii ştiinţifice de cercetare şi de învăţământ din sectorul public şi privat, muzee, organizaţii neguvernamentale, constituite potrivit legii şi aflate în coordonarea metodologică a autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;

c) structuri de administrare constituite în baza unor parteneriate publice sau public-private de comanagement, în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, prin direcţia de specialitate ori prin instituţiile subordonate, este parteneră la funcţionarea structurilor de administrare;

d) persoane fizice şi juridice care au calitatea de custode şi se află în coordonarea metodologică a autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;

e) instituţii din subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, delegate special în acest scop, pentru rezervaţiile ştiinţifice, rezervaţiile naturale, monumentele naturii şi, după caz, geoparcurile, siturile de importanţă comunitară, ariile speciale de conservare, ariile de protecţie specială avifaunistică şi celelalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protecţie şi care nu au fost preluate în custodie;

f) Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, aflată în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pentru Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

(2) În cazul rezervaţiilor ştiinţifice, rezervaţiilor naturale, monumentelor naturii, siturilor de importanţă comunitară, ariilor speciale de conservare, ariilor de protecţie specială avifaunistică şi ale celorlalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protecţie, care nu sunt cuprinse în perimetrele rezervaţiilor biosferei, ale parcurilor naţionale sau ale parcurilor naturale, administrarea se poate asigura prin oricare dintre modalităţile prevăzute la alin. (1), după caz.

(3) În cazul rezervaţiilor ştiinţifice, rezervaţiilor naturale, monumentelor naturii, siturilor de importanţă comunitară, ariilor speciale de conservare, ariilor de protecţie specială avifaunistică şi ale celorlalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protecţie, care sunt cuprinse total sau parţial în perimetrele rezervaţiilor biosferei, ale parcurilor naţionale şi ale parcurilor naturale, administrarea se asigură de către structurile de administrare ale acestora.

(4) Modul de atribuire a administrării, respectiv a custodiei ariilor naturale protejate se stabileşte printr-o metodologie care se elaborează de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.

Art. 19

(1) Structurile de administrare special constituite au personalitate juridică şi se stabilesc pentru asigurarea administrării ariilor naturale protejate, potrivit prevederilor art. 18 alin. (1) lit. a) şi b).

(2) Pe lângă structurile de administrare special constituite se înfiinţează consilii consultative de administrare, alcătuite din reprezentanţi ai instituţiilor, organizaţiilor economice, organizaţiilor neguvernamentale, autorităţilor şi comunităţilor locale, care deţin cu orice titlu suprafeţe, bunuri sau au interese în perimetrul ori în vecinătatea ariei naturale protejate şi care sunt implicate şi interesate în aplicarea măsurilor de protecţie, în conservarea şi dezvoltarea durabilă a zonei.

(3) Componenţa şi regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliilor consultative de administrare se propun de către administraţia ariei naturale protejate şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.

(4) Structurile de administrare special constituite sunt îndrumate de un consiliu ştiinţific, cu rol de autoritate ştiinţifică, pe teritoriul ariei naturale protejate.

(5) Componenţa consiliilor ştiinţifice se propune de către administraţia ariilor naturale protejate, cu avizul Academiei Române, şi se aprobă de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, iar regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliilor ştiinţifice se stabileşte, cu avizul Academiei Române, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în mod unitar pentru toate ariile naturale protejate.

(6) Evaluarea managementului ariilor naturale protejate care au structuri de administrare special constituite se face cel puţin o dată pe an de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, pe baza rapoartelor întocmite de structurile de administrare şi avizate de consiliile ştiinţifice.

Art. 20

(1) Custozi pot fi persoane fizice sau juridice care au calificarea, instruirea şi mijloacele necesare pentru a stabili şi aplica măsurile de protecţie şi conservare a bunurilor încredinţate, conform convenţiei de custodie.

(2) Calitatea de custode se stabileşte prin încheierea de convenţii între părţi, conform legii, în care se stipulează obligaţiile şi drepturile acestora. Convenţia de custodie şi legitimaţia de custode reprezintă documente valabile în faţa autorităţilor publice şi a altor persoane interesate.

(3) Modalitatea încheierii convenţiilor de custodie şi eliberarea legitimaţiilor de custode sunt în competenţa de reglementare a autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.

Art. 21

(1) Planurile de management şi regulamentele ariilor naturale protejate care au structuri de administrare special constituite se elaborează de către administratorii acestora, prin consultarea consiliilor consultative de administrare, se avizează de către consiliile ştiinţifice şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care nu există administratori sau în situaţia în care planurile de management sunt elaborate în cadrul unor proiecte cu finanţare naţională/europeană, acestea pot fi elaborate şi de către alte entităţi, urmând să fie însuşite de către administratori/custozi în procesul elaborării şi, respectiv, al aprobării acestora.

(2) Pentru ariile naturale protejate care nu necesită structuri de administrare special constituite, planurile de management şi regulamentele se elaborează de către custozii acestora, se avizează de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului/structurile din subordinea acesteia, după caz, şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul autorităţilor publice centrale interesate. În cazul în care nu există custozi sau în situaţia în care planurile de management sunt elaborate în cadrul unor proiecte cu finanţare naţională/europeană, acestea pot fi elaborate şi de alte entităţi, urmând să fie însuşite de către custozi, în procesul elaborării şi, respectiv, al aprobării acestora.

(3) Măsurile prevăzute în planurile de management ale ariilor naturale protejate se elaborează astfel încât să ţină cont de condiţiile economice, sociale şi culturale ale comunităţilor locale, precum şi de particularităţile regionale şi locale ale zonei, prioritate având însă obiectivele de management ale ariei naturale protejate.

(4) Respectarea planurilor de management şi a regulamentelor este obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate, pentru autorităţile care reglementează activităţi pe teritoriul ariilor naturale protejate, precum şi pentru persoanele fizice şi juridice care deţin sau care administrează terenuri şi alte bunuri şi/sau care desfăşoară activităţi în perimetrul şi în vecinătatea ariei naturale protejate.

(5) Planurile de amenajare a teritoriului, cele de dezvoltare locală şi naţională, precum şi orice alte planuri de exploatare/utilizare a resurselor naturale din aria naturală protejată vor fi armonizate de către autorităţile emitente cu prevederile planului de management.

(6) Autorităţile locale şi naţionale cu competenţe şi responsabilităţi în reglementarea activităţilor din ariile naturale protejate sunt obligate să instituie, de comun acord cu administratorii ariilor naturale protejate şi, după caz, cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, măsuri speciale pentru conservarea sau utilizarea durabilă a resurselor naturale din ariile naturale protejate, conform prevederilor planurilor de management.

(7) Ariile naturale protejate de interes comunitar sunt create pentru impunerea unor măsuri speciale în vederea conservării unor habitate naturale şi/sau specii sălbatice de interes comunitar. În cazul suprapunerii ariilor naturale protejate de interes comunitar cu ariile naturale protejate de interes naţional, se va realiza un singur plan de management integrat, ţinând cont de respectarea categoriei celei mai restrictive arii naturale protejate în zonele de suprapunere.

Art. 22

(1) Zonarea internă a parcurilor naţionale şi naturale se face prin planul de management, care este aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, prin definirea şi delimitarea, după caz, a zonelor de protecţie strictă, a zonelor de protecţie integrală, a zonelor-tampon şi a zonelor de dezvoltare durabilă a activităţilor umane. Termenul pentru elaborarea planului de management este de maximum 2 ani de la semnarea contractului de administrare.

(2) Zonele cu protecţie strictă sunt zonele din parcurile naţionale şi naturale, de mare importanţă ştiinţifică, ce cuprind atât rezervaţii ştiinţifice, cât şi zone sălbatice în care nu au existat intervenţii antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus.

(3) În zonele prevăzute la alin. (2) se interzice desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, educaţie ecologică, activităţi de ecoturism, cu limitările descrise în planurile de management.

(4) Zonele de protecţie integrală cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul parcurilor naţionale şi naturale.

(5) În zonele prevăzute la alin. (4) sunt interzise:

a) orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de conservare;

b) activităţile de construcţii-investiţii, cu excepţia celor destinate administrării ariei naturale protejate şi/sau activităţilor de cercetare ştiinţifică ori a celor destinate asigurării siguranţei naţionale sau prevenirii unor calamităţi naturale.

(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în zonele de protecţie integrală, în afara perimetrelor rezervaţiilor ştiinţifice, se pot desfăşura următoarele activităţi:

a) abrogată;

b) activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii;

c) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animale domestice, proprietatea membrilor comunităţilor care deţin păşuni sau care deţin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente;

d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;

e) abrogată;

f) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, şi aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;

g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;

h) acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care nu necesită extrageri de arbori, şi acţiunile de monitorizare a acestora;

i) acţiunile de combatere a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulţire, cu avizul administraţiei, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.

(7) Zonele-tampon, în parcurile naţionale denumite zone de conservare durabilă şi în parcurile naturale denumite zone de management durabil, nu se includ în zonele cu protecţie integrală, strictă sau de dezvoltare durabilă a activităţilor umane şi care fac trecerea între zonele cu protecţie integrală şi cele de dezvoltare durabilă.

(71) În zonele-tampon, respectiv în zonele de conservare durabilă şi de management durabil este interzisă realizarea de construcţii noi, cu excepţia celor ce servesc strict administrării ariei naturale protejate sau activităţilor de cercetare ştiinţifică ori a celor destinate asigurării siguranţei naţionale sau prevenirii unor calamităţi naturale.

(8) În zonele de conservare durabilă se pot desfăşura următoarele activităţi:

a) ştiinţifice şi educative;

b) activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii;

c) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului natural, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente;

d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;

e) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, a planului de acţiune provizoriu, elaborat şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;

f) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;

g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate ulterior de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;

h) activităţile de protecţie a pădurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor, se fac cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;

i) activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfăşura numai de către persoanele fizice sau juridice care deţin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunităţile locale, cu acordul administraţiei ariei naturale protejate;

j) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor, lucrări speciale de conservare cu accent pe promovarea regenerării naturale şi fără extragerea lemnului mort, cu excepţia cazurilor în care se manifestă atacuri de dăunători ai pădurii ce se pot extinde pe suprafeţe întinse, în primul rând de parcele întregi limitrofe zonelor cu protecţie strictă sau integrală, în restul zonei-tampon fiind permisă aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv cu perioada de regenerare de minimum 10 ani. Tratamentele silvice se vor aplica cu restricţii impuse de planurile de management al parcurilor şi de ghidurile de gospodărire a pădurilor în arii protejate.

k) activităţi tradiţionale de utilizare a resurselor regenerabile, prin introducerea de tehnologii cu impact redus.

(9) În zonele de management durabil se pot desfăşura următoarele activităţi:

a) ştiinţifice şi educative;

b) activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii;

c) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animale domestice, de către proprietarii care deţin păşuni sau care deţin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente;

d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;

e) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, cu aprobarea planului de acţiune provizoriu de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;

f) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;

h) activităţile de protecţie a pădurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;

i) activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfăşura numai de persoanele fizice şi juridice care deţin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunităţile locale, cu aprobarea administraţiei ariei naturale protejate;

j) activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor, precum şi alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale;

k) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare;

l) aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng, în salcâmete şi în zăvoaie de plop şi salcie. În cazul arboretelor de plop euramerican se poate aplica şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici, iar în arboretele de molid, tăieri rase pe parcelele de maximum 1 ha;

m) activităţi de vânătoare cu avizarea cotelor de recoltă şi a acţiunilor de vânătoare de către administratorul ariei naturale protejate. Avizarea cotelor de recoltă de către administratorul ariei naturale protejate se face în baza hotărârii consiliului ştiinţific;

n) activităţi de pescuit sportiv.

(10) Zone de dezvoltare durabilă a activităţilor umane sunt zonele în care se permit activităţi de investiţii/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversităţii.

(11) În zonele de dezvoltare durabilă se pot desfăşura următoarele activităţi, cu respectarea prevederilor din planurile de management:

a) activităţi de vânătoare, în zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naturale;

b) activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor;

c) activităţi de pescuit sportiv, industrial şi piscicultura;

d) activităţi de exploatare a resurselor minerale neregenerabile, dacă această posibilitate este prevăzută în planul de management al parcului şi dacă reprezintă o activitate tradiţională;

e) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare;

f) aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice ori în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng în salcâmete şi zăvoaie de plop şi salcie. În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naţionale se pot aplica tratamentul tăierilor rase în arboretele de molid pe suprafeţe de maximum 1 ha, precum şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de plop euramerican. În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naturale se poate aplica şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de molid pe suprafeţe de maximum 1 ha şi plop euramerican;

g) activităţi specifice modului de producţie ecologic de cultivare a terenului agricol şi creşterea animalelor, în conformitate cu legislaţia specifică din sistemul de agricultură ecologică;

h) alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale.

i) activităţi de construcţii/investiţii, cu avizul administratorilor ariilor naturale protejate pentru fiecare obiectiv, conforme planurilor de urbanism legal aprobate.

Art. 23

(1) În rezervaţiile ştiinţifice sunt interzise orice activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, cu limitările descrise în planurile de management, cu acordul Academiei Române şi al administratorului ariei naturale protejate.

(2) În rezervaţiile naturale nu sunt permise activităţi de utilizare a resurselor naturale. Prin excepţie, sunt permise numai acele intervenţii care au drept scopuri protejarea, promovarea şi asigurarea continuităţii existenţei obiectivelor pentru care au fost constituite, precum şi unele activităţi de valorificare durabilă a anumitor resurse naturale.

Art. 24

(1) Amenajamentele silvice ale unităţilor de producţie/proprietăţilor ce intră în componenţa ariilor naturale protejate vor fi revizuite în mod obligatoriu în termen de 12 luni de la aprobarea planurilor de management. Până la revizuirea amenajamentelor silvice nu se vor aplica de către administratorii fondului forestier din acestea decât acele prevederi care sunt conforme legislaţiei specifice ariilor naturale protejate şi planurilor de management în vigoare.

(2) Planurile de dezvoltare pentru zonele incluse în arii naturale protejate se modifică de către autorităţile responsabile în conformitate cu prevederile planurilor de management, respectiv cu obiectivele de conservare a ariilor naturale protejate care nu dispun de plan de management.

Art. 25

Evaluarea managementului ariilor naturale protejate se face cel puţin o dată pe an, pe baza monitorizării şi controalelor efectuate în teren de către autorităţile competente pentru protecţia mediului.

Art. 26

(1) Pentru terenurile din arii naturale protejate deţinute în regim de proprietate privată sau concesionate, proprietarii ori concesionarii vor primi compensaţii pentru respectarea prevederilor restrictive din planul de management al ariei naturale protejate ori pentru măsurile de conservare instituite potrivit alin. (2). Modalitatea de solicitare, de calcul şi de acordare a compensaţiilor se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Compensaţiile se vor acorda începând cu data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Până la aprobarea planurilor de management, potrivit prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2), administratorii ariilor naturale protejate respective au obligaţia să stabilească un set de măsuri de conservare, pentru care este necesară acordarea de compensaţii, şi să transmită aceste informaţii autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 6 luni de la preluarea administrării ariei naturale protejate.

(3) Proprietarii de terenuri extravilane situate în arii naturale protejate supuse unor restricţii de utilizare sunt scutiţi de plata impozitului pe teren.

(4) Scutirea de la plata impozitului pe teren se acordă în baza unei confirmări emise de administraţia ariei naturale protejate sau de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor.

(5) Pentru unele bunuri floristice şi faunistice ale patrimoniului natural, existente în grădini şi în parcuri de agrement, în grădini zoologice, precum şi în colecţii muzeistice, ca bunuri ale patrimoniului natural floristic, faunistic, geologic, paleontologic, mineralogic şi de altă natură, măsurile necesare de protecţie şi conservare vor fi luate de către administratorii sau deţinătorii acestora.

Art. 27

(1) Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate de interes naţional/internaţional, cu excepţia celor aflate în zonele de dezvoltare durabilă, se poate face numai pentru obiective care vizează asigurarea securităţii naţionale, asigurarea securităţii, sănătăţii oamenilor şi animalelor sau pentru obiectivele destinate cercetării ştiinţifice şi bunei administrări a ariei naturale protejate.

(2) Pentru orice plan sau proiect care necesită scoaterea definitivă ori temporară din circuitul agricol sau silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate de interes comunitar, care nu se suprapune cu alte categorii de arii naturale protejate, aceasta se face cu respectarea prevederilor art. 28.

(3) Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate, conform prevederilor alin. (1), se face de către autoritatea publică centrală pentru agricultură sau, după caz, de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, în baza actelor de reglementare emise de autorităţile competente pentru protecţia mediului.

(4) Pentru protecţia patrimoniului natural şi a peisajului, autorităţile administraţiei publice centrale cu responsabilităţi în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului, mediului şi dezvoltării durabile elaborează un regulament-cadru de urbanism pentru Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 28

(1) Sunt interzise activităţile din perimetrele ariilor naturale protejate de interes comunitar care pot să genereze poluarea sau deteriorarea habitatelor, precum şi perturbări ale speciilor pentru care au fost desemnate ariile respective, atunci când aceste activităţi au un efect semnificativ, având în vedere obiectivele de protecţie şi conservare a speciilor şi habitatelor. Pentru protejarea şi conservarea păsărilor sălbatice, inclusiv a celor migratoare, sunt interzise activităţile din afara ariilor naturale protejate care ar produce poluarea sau deteriorarea habitatelor.

(2) Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă ori nu este necesar pentru managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, singur sau în combinaţie cu alte planuri ori proiecte, este supus unei evaluări adecvate a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, avându-se în vedere obiectivele de conservare a acesteia.

(3) Ghidul metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, precum şi competenţele de emitere a avizului Natura 2000 se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.

(4) În cazul planurilor sau proiectelor care se supun evaluării de mediu ori evaluării impactului asupra mediului, evaluarea adecvată a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar este parte integrantă din acestea.

(5) În urma evaluării adecvate, autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite avizul Natura 2000 sau decizia de respingere a proiectului ori a planului. În situaţiile prevăzute la alin. (4), autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite avizul de mediu sau decizia de respingere a solicitării de aviz de mediu ori, după caz, acordul de mediu sau decizia de respingere a solicitării de acord de mediu, aceste documente incluzând concluziile evaluării adecvate.

(6) Acordul de mediu, avizul de mediu sau avizul Natura 2000, după caz, pentru proiectele şi/sau planurile prevăzute la alin. (2) se emite numai dacă proiectul sau planul nu afectează în mod negativ integritatea ariei naturale protejate respective şi după consultarea publicului, în conformitate cu legislaţia în domeniu.

(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), în cazul în care evaluarea adecvată relevă efecte negative semnificative asupra ariei naturale protejate şi, în lipsa unor soluţii alternative, planul sau proiectul trebuie totuşi realizat din considerente imperative de interes public major, inclusiv de ordin social ori economic, autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite acordul de mediu, avizul de mediu sau avizul Natura 2000, după caz, numai după stabilirea măsurilor compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa globală a reţelei Natura 2000.

(8) În situaţiile prevăzute la alin. (7), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor informează Comisia Europeană despre măsurile compensatorii adoptate.

(9) În situaţia în care siturile incluse în reţeaua Natura 2000, identificate conform legislaţiei în vigoare, adăpostesc un tip de habitat natural prioritar şi/sau o specie prioritară, singurele considerente care pot fi invocate pentru emiterea acordului de mediu, avizului de mediu sau avizului Natura 2000, după caz, sunt cele privind:

a) sănătatea sau siguranţa publică;

b) anumite consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu;

c) alte motive imperative de interes public major asupra cărora s-a obţinut punctul de vedere al Comisiei Europene.

(10) În procedura de emitere a actelor de reglementare pentru planuri, proiecte şi/sau activităţi care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar, autorităţile competente pentru protecţia mediului solicită şi ţin seama de avizul administratorilor, respectiv al custozilor ariilor naturale protejate.

(11) Administratorii şi custozii ariilor naturale protejate de interes naţional şi/sau comunitar, în vederea luării în considerare a tuturor aspectelor din teren, vor fi consultaţi de către autorităţile de mediu competente în cadrul etapei de încadrare de mediu a proiectelor/planurilor/activităţilor care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate.

Art. 28 indice 1

Emiterea actelor de reglementare pentru planuri/proiecte/activităţi în ariile naturale protejate se realizează numai cu avizul administratorilor ariilor naturale protejate, respectiv al custozilor ariilor naturale protejate de interes naţional/internaţional.

Art. 29

(1) Construcţiile, dotările şi alte amenajări existente în perimetrul ariilor naturale protejate legal constituite, realizate din investiţii publice pe terenuri ce aparţin domeniului public, vor fi destinate, cu prioritate, activităţilor administrative şi ştiinţifice ale celor care le asigură managementul, precum şi altor activităţi în legătură cu buna administrare.

(2) În toate situaţiile în care managementul ariilor naturale protejate este realizat prin structuri proprii de administrare, acestea vor dispune de un sediu administrativ asigurat, cu prioritate dintre cele prevăzute la alin. (1).

(3) În ariile naturale protejate în care este permis ecoturismul, construcţiile, dotările şi amenajările prevăzute la alin. (1) pot fi destinate şi acestui scop, precum şi activităţilor de educaţie şi instruire ecologică ce se organizează în cooperare cu autorităţile locale, instituţiile de învăţământ şi cu organizaţiile neguvernamentale angajate în activităţi de protecţie şi educaţie ecologică.

(4) În cazul construcţiilor existente în ariile naturale protejate, care nu sunt amplasate în zonele de dezvoltare durabilă, realizate cu respectarea legislaţiei, se permite întreţinerea sau refacerea lor, în caz de distrugere, fără posibilitatea extinderii acestora, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific.

(5) Sunt permise activităţi pentru menţinerea în stare de funcţionare a infrastructurii de transport public şi a celei de furnizare a utilităţilor publice existente, realizate cu respectarea prevederilor legale, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific.

Art. 30

(1) Administratorii ariilor naturale protejate au obligaţia să evalueze costurile necesare implementării planurilor de management şi să le comunice autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.

(2) Resursele financiare necesare bunei administrări a ariilor naturale protejate de interes internaţional, comunitar şi naţional se asigură din bugetul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, fiind destinate pentru implementarea planurilor de management şi/sau a măsurilor de conservare, precum şi pentru funcţionarea administraţiilor din subordine.

(3) Pentru completarea resurselor financiare necesare bunei administrări a ariilor naturale protejate, administratorii/custozii acestora pot institui un sistem de tarife, ce se stabileşte de administratorul/custodele ariei naturale protejate şi se constituie ca venituri proprii pentru sistemul de arii naturale protejate.

(4) Din tarifele prevăzute la alin. (3), cele instituite pentru vizitarea ariilor naturale protejate, pentru analizarea documentaţiilor şi eliberarea de avize conform legii, pentru fotografiatul şi filmatul în scop comercial se avizează de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, prin direcţia responsabilă cu administrarea ariilor naturale protejate, conform prevederilor metodologiei aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.

(5) Sumele provenite din tarifele prevăzute la alin. (4) se fac venit la bugetul administraţiei ariei naturale protejate, pentru realizarea obiectivelor din planul de management.

(6) Pentru siturile Natura 2000 autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor trebuie să transmită Comisiei Europene costurile estimate pentru aplicarea măsurilor de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar, în vederea cofinanţării.

Pages: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10