Neaparat de citit intro si contextul AICI
Data: 29 Iulie 2015
Locatia: Muntii Fagaras
Echipele: Eu si atat
Activitate: MTB cu Nadia
Traseu: de la Maratonul de Bicicleta VBC
Spre regasire …
Asa… si sa continui povestirea din momentul in care, weekendul a trecut (vezi aici).
– Si acum ce o sa faci? – ma intreaba Gabriel luni dimineata la cafea.
– Nu stiu! Ceea ce simt! Pur si simplu nu stiu nimic! – raspund sincer si parca simt o usoara teama in corp.
– Dar ideea e ca in urmatoarea perioada sa fiu singura si sa ma regasesc. Vreau sa exersez singuratatea. – continui.
– Si totusi, nu are rost sa fii tot timpul singura. Nu ar tebui sa fii tot timpul singura! – imi zice Gabriel.
– Eu sunt cam pretentioasa la oameni, mai ales perioada asta. Dar daca se iveste ocazia sa fiu cu cineva promit sa nu dau inapoi! – ii promit lui, dar mai degraba mie.
Si astfel imi iau un agajament fata de Univers ca nu ma voi opune in situatia in care el hotaraste sa imi intersecteze calea cu alte persoane.
Si apoi timpul trece si Gabriel trebuie sa plece. Si nu imi cere sa il duc la gara sau ceva. Pur si simplu isi ia rucsacul in spate si pleaca. Si eu raman singura! Vai, ce moment! Singura, pe scaunel cu cafeaua in mana si cerul infinit deasupra capului. Libertate totala … cu care habar nu am ce sa fac!
Ma simt pierduta! Asa ca astept … astept sa ma linistesc in capul meu ca sa reusesc sa imi ascult sufletul.
Mai trece o zi
Ganduri, multe ganduri dau navala in capul meu. E o galagie de nedescris. Sufar si ma doare de cate ganduri am. Si simt cum toate aceste ganduri se ataseaza de fel de fel de persoane din viata mea. Oameni pe care ii iubesc, da! Insa AICI si ACUM acesti oameni vreau sa nu faca parte din viata mea. AICI si ACUM vreau sa fiu singura. Vreu sa rup orice atasament si sa ma centrez pe mine. Vreau sa simt ca EU sunt singura persoana care conteaza care ma poate iubi si care ma poate ajuta.
Dupa o zi intreaga de chin si tortura pentru a evada din cap, in disperarea mea, contactez un prieten ca sa ii explic cum sta situatia. Nu, nu unde sunt si ce fac si ce minunat e aici ci cea din capul meu. Stam de vorba la telefon destul de mult, ma asculta si asta ma ajuta! Adica ma ajuta sa dau o forma vorbita gandurilor mele. Si el imi spune multe, si nu inteleg nimic, si el stie asta, dar continua sa imi zica si … un singur lucru ajunge la mine, la inima:
– Silvia, simte!
Ah, din cauza avalansei de ganduri am uitat sa …. simt!
Astfel regasesc senzatia adierii vantului pe obraji, senzatia pe care o lasa imbracamintea pe corp, vad cerul cu norisorii lui pufosi, vad Piatra Craiului … simt ca m-am intors acasa si ma hotarasc sa accept toate acele ganduri si sa le dau timp sa treaca. Le accept si le ascult si sunt recunoscatoare ca o sa treaca …
Cum mi se deschide o cale
Si timpul trece si eu … nu decid nimic. Astept! Deja e marti si eu sunt tot aici langa muntii mei dragi si azi iar nu stiu ce o sa fac! Pana cand deschid FB si in prim plan apare un album foto a lui Ioan Stetca, un prieten cu care am iesit cu alte ocazii la munte.
Gata, ma duc si eu acolo! Setez Arefu pe GPS, ma urc in masina si plec. Si nu ma grabesc! Conduc usurel si ma bucur de peisaje, mananc la un restaurant, fac cumparaturi … usurel caci e timp! 😛
Ajunsa in zona Arefu nu reusesc sa gasesc pe telefon pe Bikemaps track-ul turei facuta de Ioan insa gasesc track-ul traseului de maraton VBC care arata cam asa:
Imi aduc aminte ca un prieten, Florin Mija, ar fi organizat concursul acesta si e fix acel prieten pe care il admir cel mai mult pentru turele de bicicleta si imaginatia cu care reuseste sa gasesca fel de fel de itinerare interesante. Aham!
Concursul se numeste Vodraru Bike Chalenge si puteti gasi mai multe info aici.
Si astfel ajung la un camping oribil, fix inainte de lacul Vidraru. Dar e deja noapte si macar pot sa fac baita cu apa calda.
Tura de bicicleta
Urmatoarea zi, dis de dimineata, am plecat in tura. Un catelus a alergat dupa mine. I-am explicat ca nu e bine! Il iubeam dar nu era bine sa se tina dupa mine … A renuntat la Vidraru…
Stiam ca traseul va fi greu. Mai ales deoarece cunosc genul de trasee pe care le alege Florin. Insa am incercat sa nu ma las intimidata si sa am incredere in Univers ca totul va fi bine. Incredere, incredere, incredere!
De-a lungul traseului nu m-am uitat deloc la ceas. Am exersat iar “Timpul nu exista! Este doar o inventie a mintii. El se poate contracta si dilata prin credinta si incredere.“.
Cum inca nu ma dau prea bine la vale, traseul acesta a fost destul de greut pentru mine. Tehnic vorbind! Am mers mult prin padure si dintre toate simturile mele, mirosul a fost cel mai rasfatat. Apoi a fost vantul care mi-a adus aminte de Dumnezeu si Univers, apoi a fost bucuria de a-mi simtii corpul fibra cu fibra cum se incordeaza, apoi a fost cantecul naturii… Si pe final au fost cateva imagini absolut superbe cu lumina apusului.
Ah, era sa omit partea cu adrenalina si distractia pe coborare care nu a lipsit deloc! 😀
Fotografii
Ajung pe sosea pana la Lacul Vidraru!
De la lac parasesc soseaua moment in care catelusul ramane in urma … Mai bine! Dupa o sesiune de pedalat ma opresc sa iau micul dejun. Cu ocazia asta imi fac un sefie! 😛
🙂
Sunt tot mai atenta la detali…
Apa de izvor! Cat de buna este apa de izvor …
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
La asta ma refeream cand ziceam de lumina apusului!
🙂
Chiar inainte de a ajunge la camping m-am oprit la o ciorbita si o bere si am sarbatorit! Am sarbatorit pentru ca azi iar am avut ocazia sa traiesc:
– Silvia, cat de bine te distrezi chiar si cand esti singura! Cat de norocoasa esti sa te ai pe tine! Cat de norocoasa esti sa ai tot ce ai! Bravo! 😛
Doar bucuria de a fi …
Sa citesti si Bertrand Russel – In cautarea fericirii (Conquest of Happiness). E opusul lui Eckart Tolle (a.k.a “aici si acum”) si pentru inginera din tine cred ca ar fi foarte bine sa citesti si ‘a 2nd opinion’.
“Ceea ce am priceput eu din carte este faptul că oamenii caută fericirea peste tot și în această căutare continuă, uită de fapt scopul principal. Li se scindează eul într-un abis plin de negură și tristețe, întrebările retorice prind rădăcini și devin vrejuri de fasole păzite de vreun uriaș cu ceafă lată al depresiei. Singurătatea, în viziunea lui Russell, este pozitivă până la un punct; nu este recomandată celor care vor să se închidă în sine. Toți oamenii au probleme, tuturor li se vede grija pe chip, indiferent dacă sunt la o petrecere sau nu. Detașarea de lucrurile care macină precum rugina întregul mecanism omenesc este una dintre căile de aflare a liniștii.”
dacă pe nimeni nu interesează ce probleme ai, de ce ai fi interesat tu de propriile probleme?
Buna Silviu,
Iti multumesc pentru recomandare. O sa ma uit sa vad in ce masura ma atrage acest autor … 😛
Insa tin sa precizez cateva lucruri:
1. Am trecut de mult de Eckart Tolle. In sensul ca l-am citit si nu am inteles mare lucru la momentul respectiv. Apoi am continuat sa experimentez la nivel de simtire, am citit si alti autori si am incept sa inteleg in sensul ca simt tot mai mult experientele pe care le traiesc, in corp: vaz, simti, gust, miros, auz, intuitie.
2. “oamenii caută fericirea” – eu nu caut fericirea ci un SCOP
3. “întrebările retorice prind rădăcini…” – Tocmai aici e secretul: Unde cauti? In CAP/MINTE sau in INIMA?
Mi-ar placea sa va pot spune prin ce trec, ce simt, cum arata experientele mele. Si ori de cate ori incerc sa le pun in cuvinte mi se par atat de departe de ceea ce vreau sa transmit cu adevarat. Pentru ca pur si simplu nu exista cuvinte. Va pot povesti fapte, va pot povesti acele putine lucruri care s-au intamplat in minte, insa imi e IMOSIBIL sa va spun ce s-a petrecut sau se petrece in INIMA. Tot ce sper e ca cineva care a trecut prin ceea ce am trecut eu, va recunoaste!
4. “nu este recomandată celor care vor să se închidă în sine” – nu stiu daca Eckart Tolle sau cei care recomanda exercitiu de singuratate, o face tintind in aceasta directie. Asa cum am inteles eu, o recomanda tocmai pentru DESCHIDERE. Singuratatea este recomanda pentru a creea cadrul necesar si pentru a putea privi sinele, studia sinele invata despre sine.
Si ca sa inchei, la ultima intrebare as raspunde asa: Fii TU interesat de propriile tale probleme, iubeste-te si inghijeste-te de tine si atunci CEILALTI vor fi interesati de problemele tale, te vor iubi si te vor ingriji! Pentru ca CEILALTI sunt OGLINDA noastra! 😉
Pingback: 2015.08.01 – Capatanii – Creasta integrala a Mtiilor Capatanii pe MTB | Jurnal de weekend si calatorie