Neaparat de citit intro si contextul AICI
Data: 1 August 2015
Locatia: Muntii Capatanii
Echipele: Eu si Florin
Activitate: MTB cu Nadia
Traseu: Circuit inchis cu creasta Integrala a Muntilor Capatanii
Track: aici
Itinerar: Polovraci – Curmatura Oltetului – Canton Cheia – Patrunsa – Polovraci
Specificatii: 135km si 3500m dif de nivel
Incertitudine inseamna siguranta …
… asta exersez si accept astazi.
Monotonia zilelor care trec la fel ma plictiseste ingrozitor. Si cu toate acestea mintea mea se opune la schimbare. Dar oare, nu as putea sa continui sa schimb pana cand eu, cu totul (minte, corp, spirit) sa ma obisnuiec si incertitudinea, spontaneitatea, schimbarea sa devina un mod de viata? Sa accept si sa aspir la tot ce inseamna necunoscut cu mare bucurie, fara frica, fara atasamente …
** Cum schimb? -> Ascult inima!
** Cum s-ar adapta ceilalti la o persoana in continua schimbare? -> Esenta ramane intodeauna aceeasi. Sufletul nu se schimba ci doar corpul si mintea. Se vor adapta sau se vor indeparta. Asta functie si de fenomenul de oglindire: vor fi persoane care nu vor mai avea nici un scop in evolutia mea, caci nu vor mai avea ce sa oglindeasca.
Iar eu ii voi privi cum pleaca si voi fi recunoscatoare ca au trecut prin CASA mea si ca am invatat ceea ce a fost de invatat din EXISTENTA lor. Si ori de cate ori ii privesc cum pleaca nu voi stii daca ii voi mai vedea vre-o data. Dar voi accepta detasata orice posibilitate. Si avand aceasta perspectiva ca parte din mine voi petrece si voi aprecia fiecare clipa petrecuta alaturi de cineva – oricine – ca si cum aceea ar fi ultima.
** Incredere! Cum as putea eu sa mai am incredere in mine sau cum ar putea ceilalti sa mai aibe incredere in mine? Mai ales atunci cand vine vorba de un angajament mai de lunga durata? -> Schimbarea va venii intotdeauna din INIMA. Dar inima este cea care imi va calibra si alege calea spre SCOP. Calea se schimba, SCOPul ramane acelasi! Oricine va alege un scop asemanator, indiferent de calea pe care o va alege inima ei/lui, in drumurile noastre ba ne vom intersecta de multe ori, ba vom face echipa pe bucati comune de drum de multe ori. E vorba de incredere si atat, dincolo de MINE sau de TINE…
Intro: nu exista coincidente!
Va spuneam eu cum in tura din Fagaras m-am cazat la un camping oribil. Nu, nu am gresit cand am spus asta! 😛
Seara dupa ciorbita si bere am ajuns la camping suficient de tarziu cat sa mai apuc doar sa fac baita si sa ma culc. Dimineata, insa, cand am scos capul din cort mi s-au incordat toti muschii de teroare: mizerie, galagie, fel de fel de mirosuri, grupuri imense de turisti…
Eh, la drept vorbind nu as fi avut nici un motiv sa simt “teroare” daca “nevoile” mele nu ar fi fost atat de departe de ceea ce imi oferea prezentul. AICI si ACUM corpul imi spune FUGI!
Unde? Habar nu am! Dar cum deja am traversat Transfagarasanul de foarte multe ori, parca as face ceva diferit. Ce?
– Ah, uite … cu Iulia nu am mai apucat sa merg pe Transalpina. Ce ar fi sa ma duc acolo? – ma gandesc.
Sunt total pe dinafara. Sa va zic un secret: habar nu am geografie! Tot ce stiu, stiu din experientele si calatoriile mele. Sau altfel spus: habar NU AVEAM geografie ca acum … Nu imi mai e rusine. Dar ca sa revenim la ceea ce va spuneam, iata ca am cautat eu pe Google ca sa aflu ca Transalpina e “cea mai inalta sosea din tara” si ca e superba si ca pe partea sudica incepe de la Novaci.
Zis si facut! Setez pe GPS localitatea Novaci, sar in masina si FUG. In drum imi fac cumparaturile si apoi imi continui usurel spre destinatia mea. Frumusetea de a nu cunoaste soselele, a nu avea sau a nu utiliza harta, a fi spontan si a te lasa in baza GPS-ului este aceea ca ai ocazia sa vizitezi niste sosele, locuri, drumuri absolut senzationale pe care in mod normal nu ai avea de ce sa le parcurgi. Este pur si simplu o alta fata a Romaniei pe care nu am cunscut-o prea mult pana acum …. :).
De la Ramnicul Valcea continui eu asa pe soseaua situata la baza lantului Carpatic…
Si e atat de frumos incat nu ma grabesc. Merg cu viteza moderata si holbez ochii in jur ca un copil curios. Imi este atat de drag sa fac asta … Si mai mult decat atat, nu ma mai gandesc la nimeni si nimic. E doar ce e si e fantastic asa! Adica ganduri scurte si nevinovate care reflecta strict nevoile imediate precum foame, sete, cald, rece, etc. 😀
Dar vine un moment in care incep sa ma simt obosita. Si incep sa imi doresc sa ma opresc pe o pajiste frumoasa sa manac ceva:
– Nu aici ca nu e peisaj …
– Nici aici ca e mizerie …
– Nici aici ca e prea aproape de sosea …
Si tot franez din loc in loc si nimic nu imi convine. Concret as putea sa gasesc un motiv pentru fiecare. Practic, nu e acea senzatie de liniste si bine care sa imi zica: aici!
Si continui eu pana intr-un moment in care franez si trag brusc pe dreapta. Mintea nu a facut nimic, ci corpul! Am vazut din trecere cu coada ochiului “Muzeul de trovanti”.
– Aham, deci daca e muzeu or fi si turisti. In dreapta sunt munti…. Oare ce munti? Ca parca am trecut de Buila-Vanturarita! – sunt curioasa. Oare nu or fi in zona si trasee de bicicleta? – ma gandesc si incep sa caut pe Bikemaps.
Aflu ca sunt in dreptul muntilor Capatanii si gasesc o tura de bici destul de scurta pana pe Vf. lui Roman. Dar am eu asa o senzatie care imi spune ca in locul de unde pleaca traseul ar trebui sa fie si un loc fain pentru campare, meditatie, lectura, relaxare si ce as mai vrea eu sa fac. Astfel plec sa gasesc acel loc … si gasesc un camping absolut minunat, destul de curat si foarte linistit intre Romanii de jos si Romanii de sus.
Universul continua sa ma uimeasca! Sunt recunoscatoare…. 🙂
In seara cand v-am povestit ca am stat sa sarbatoresc reusita turei din Fagarasi, m-am gandit cu bucurie si recunostinta la efortul lui Florin de a gasi traseul pentru maratonul VBC (vezi aici). Asa ca desi nu mai vorbisem cu el de foarte mult timp i-am scris sa ii spun impresiile mele.
– Pai poate mai iesim si noi la o tura! – raspunde printre altele.
– Sigur! Cand vrei tu! Eu sunt prin munti si nu stiu unde o sa ajung pana in weekend dar tinem legatura si vedem! – am raspuns.
Am promis ca nu o sa resping compania altor persoane, ba o sa o imbratisez si o sa ma bucur de prezenta lor, insa nu voi face nici un efort. O alta regula pe care o exersez este cea a minimului de efort.
Si am tinut legatura! Si ca sa vedeti cum Universul are el caile lui: si eu si Florin ne-am gandit fix la aceeasi tura si anume Creasta integrala a Muntilor Capatanii, Florin a fost cu 3 sapt in urma fix in acelasi camping, a avut cortul fix une mi-am pus eu cortul, si avea restanta fix traseul la care m-am gandit inainte de a il comunica. Despre cate coincidete discutam aici? Eu cred ca nimic nu e intamplator….
Intre Romanii de sus si Romanii de jos …
… am campat eu!
Si am facut baita, si mi-am spalat rufe…
(ca sa nu credeti ca am stat 5 saptamani nespalata 😛 )
Si am citit si am meditat si am mancat …
Si am privit luna si am simtit vantul si am ascultat raul …
De la Novaci …
… impreuna cu Florin am plecat in tura!
Spre chei…
Trecem repede de chei si ajungem sus unde intram in ceata …
Florin e liderul! El are GPS pe bicicleta si are grija sa stam pe ruta …
Avem parte si de o portiune de impins la biciclete sau …
… de carat bicicletele in spate. 🙂
Mergem destul de mult prin ceata de nu vezi nimic.
– Daca nu pot vedea frumusetea din exterior, o sa o caut pe cea din interior! – imi propun.
Florin merge tot timpul in fata si ma astepta in puctele cheie. Am parte de cateva coborari senzationale prin iarba cu hop-uri. ma surprind lasand bicicleta sa danseze in voie sub mine si mi se umple inima de bucurie:
– Cat de tare sunt! 😀
Apoi revenim pe drum forestier …
🙂
Ba e liniste si simtire, ba e adrenalina! Ba e vant/curent si mult Dumnezeu. 😛
Coborarea spre canton Cheia este intr-un mare fel! Concetrare si incordare maxima! Dar sunt mandra de fiecare data cand reusesc sa trec un pasaj mai tehic… tare mandra!
De-a locului …
Pana la intersectie nu ne-am uitat nici unul la ceas. Ajunsi acolo insa, constatam ca e cam tarziu si horatam sa ne oprim la Canton Cheia peste noapte …
Claia Stramba … ah ce dor imi e!
La canton Cheia suntem primiti cu bratele deschise, mancare buna … multa multa ospitalitate! Este dintre putinele locuri din Muntii Romaniei unde inima mea se simte ACASA si unde ma intorc mereu cu mare bucurie si nostalgie!
De la Cheia …
Facem pauze dese la Zmeura …
Imi aduc aminte de “Al Treilea Iisus” scrisa de Deepak Chopra in care idea pricipala a fost aceea ca Iisus nu a venit pe pamant ca sa ne spele de pacate ci ca sa ne arate cine suntem. Superba perspectiva!
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
– Of, nu imi am face pose asa ca o sa se sperie si o sa fuga toti barbatii de mine! 😛
– Pfuai! Eu o sa le cer ceva de mancare ca nu mai pot! – ii spun lui Florin inainte de a ajunge la …
Magarusii ..
Dragii de ei! Sunt atat de curiosi si vin asa de aproape de noi ca sa se lase mangaiati. 🙂
Mergem?
Cui sa cerem de mancare? Uf, si ce foame imi e!
Si cand sa plecam mai departe …
… un domn, eu as spune trimisul Universului, se baga in seama cu noi si ne invita la masa. Nu putem sa refuzam asa ceva! 😀
… mare imparateasca, cu multa lume, si mancare buna! Incerc sa ma uit in ochii oamenilor si e dragut sa ma concentrez pe asta …
– Eu mai vin cu tine in ture! – imi zpune Florin, uimit si de coincidenta asta.
Apoi urmeaza o coborare foarte tehnica, unde Florin se tot da la vale pe bicileta insa eu ami am de mancat cateva paini pana ajung la nivelul asta, asa ca las biciclet sa ruleze pe langa mine, la vale.
Apoi iar dam de zone ciclabile si de astia mai modesti! 😛
Intoarcerea la Novaci o facem fie pe drumuri forestiere, fie pe druuri de tara, fie pe sosele in reparatie, fie pe sosele bune … asa… peste dealuri …
🙂
🙂
🙂
🙂
Florin imi explica drumul …
🙂
Si o pana la Forin …
🙂
Ajungem la Novaci si eu si Florin ne luam ramas bun!
– Te pori duce si face Creasta Muntilor Parang! Uite ca am si harta cu mine! – imi sugereaza Florin.
Transalpina
De la Novaci ma hotarasc sa traversez Transaplina, asa in scop turistic urmand ca apoi sa gasesc un loc fain de camping si relaxare.
Apusul il prind pe acolo pe sus …
Cat este de frumos!
Uai!
Un selfie!
In zare …
Cat de frumoasa este padurea asta!!!
Am avut incredere in Univers si acesta mi-a oferit inca cateva zile de vis! Si acum?!
Nu imi gasesc locul dar astept sa simt … :P. Am incredere ca va fii bine si de data asta si nici macar nu mai trebuie sa fac eforturi ca sa am increderea aceasta!
Am fost iarna in Capatinii dinspre Brezoi spre Oltet. Peisajul merita efortul. Am parcurs odata si eu +/-3000m si 120km/zi predeal-omu-simon-predeal si la urma cind privesti harta iti dai seama cite resurse poate avea omul.