A patra lungime de coarda.
– Cica e gradul 8-/8. Crezi ca o scot la liber? – eu
– Stiu ca o sa incerci! – Marius
-… – Ah ce imi place sa il contrazic dar … ce sa mai raspund la asta?! Lovitura sub centura! 😛 Cand are dreptate, are dreptate!!! 😛
Plec …
Urmeaza niste miscari mai in forta. Dar nu ma las! Cu urlete … ce mai conteza .. trec!
Travesez pe o brana pana la baza unui diedru-fisura asigurat la cuie si spituri care arata … asa de bine! Dar nu, nu ma lacomesc! Vreau sa il savurez asa ca il analizez cu atentie intai … apoi intru hotarat in el!
Inca nu ma pricep la vizualizare, adica sa citesc un traseu sau un pasaj de jos. Insa corpul meu stie ce are de facut si ma urmaresc depasind pasajele unul dupa altul …
Apoi terenul devine mai usurel insa ofera o catarare la fel de frumoasa … 😉
Vine si Marius!
🙂
A cincea lungime de coarda.
Incepe cu un diedru sustinut insa catarabil la liber …
Chiar e sustinut, dom’le!
Ai, ai, ai …
Apoi nu ma mai tine! Am stors totul din mine. Ma odihnesc putin …
… apoi as vrea sa continui catararea la liber. Si incerc, si incerc … si fiecare incercare ma stoarce de energie …
Gata, hai ca ma trag de bucle!
Apoi iar vreau sa ma pun pe perete, apoi iar ma trag de bucle! Firar sa fie, aici artificialul e chiar impus!!
Continui catararea tot sperand sa pot ajunge in punctul in care sa pot sa ma pun din nou pe stanca si sa renunt la artificial. Asa ca incerc iar si iar si iar … si energia se scurge din mine cu fiecare incercare, care mai de care mai ambitiosa. Sunt dezamagita!
Pe final am de catarat o fisura pe o fata usor cazuta. Si daca s-ar putea catara la liber … abia ma mai tin bratele! Cu greu ma intind din scarita la urmatorul cui si … UPS! Se misca! Eh, hai ca poate ma tine daca il tensionez in jos si … UPS! A zburat! Acum ce fac?! 😀
Ii mai dau doua incercari la liber si apoi ma hotarasc: nuca! Voi monta o nuca si ma ridic in ea si … apoi sper sa ma pot pune pe stanca … urmatorul cui o sa fie prea departe sa ajung direc la el!
Zis si facut! Cu atentie ma ridic in nuca … cu respiratia taiata ma pun pe stanca si … usureeeel, usureeeel … ai ca am prins urmatorul cui. Inca 5-7m de catarare libera si ajung in regrupare … 😛
Ha! Pe aici trece traseul Iris si au lasat baietii material pentru reamenajare …
E randul lui Marius …
Pe portiunea la liber …
Iesit din surplomba continua la artificial …
Inca putin si prinde fisura cu pricina …
Cade …
– Ah, am scos nuca caci nu am vazut regruparea si ma temeam ca raman fara asigurari! – ii zic. 😀
A sasea lungime de coarda
Incat una de artificial. Gata, nu mai vreau sa mai lucrez pasi ca ma storc aiurea!
Desi merg complet la artificial, ma consuma. Nu e banal deloc. Cuiele arata destul de indoielnic. Nu as cadea in ele …
Vine si Marius.
Complet la artificial … 😛
Inaltimea ii permite sa merga cu usurinta din bucla in bucla ..
felicitari!! super traseu!
Multumesc. Da, impresionant de frumos! 🙂
Pingback: 2014.08.31 – Buila – Brandusa de Toamna 5A, 5lc | Jurnal de weekend si calatorie
Salut Silvia,
Felicitari pt traseu! Este un traseu “magnifique” , eu unul am doua superbe amintiri din Paianjen, una in 1979 si una in 2002….
Schita din stanga este desenul meu facuta in urma reamenajarii din 2002 si varianta desenata de mine nu prea este gresita, travaerseul exista caci l-am facut si eu si altii de atunci, dealtfel travaerseul exista si pe desenul original si al lui Vasilescu. Din cate am aflat eu de la catarartori locali,varianta din dreapta este o iesire ulterioara sau asa ceva. Defapt exista trei variante de iesire iesirea originala fiind ceea din stanga. DAr bineinteles poate ca am informatii eronate.
Traseul a fost facut aproape inteagral la liber( in afara de cateva pasaje din L5,6 si 7) in timpul reamenajarii cu pasaje de 7b/c max si in mare parte cu mobile. Eu personal am propus curatirea totala al traseului de fiarele vechi, si o reamanajare minima pt catarare trad pe mobile, dar din cei 25 de cataratori prezenti si consultati doar cativa au fost de acord, deci am facut cum au decis cei mai multi.
Am auzit/citit o “legenda” venit de la un catarartor bucurestean care afirma ca el a facut Paianjenul in anii 90, integral la biber si integral pe mobile….te las sa consideri cate de realist poate fi aceasta afirmatie!
Am alte doua remarci de facut si sper ca nu te superi pt asta!
1- Tu care ai fost in Alpi si stii foarte bine ce inseamna si cu ce se mananca alpinsimul, cum poti sa consideri catararea Pianjenului ca fiind alpinism???
2 – In limbajul de escalada din R exista o multitudine de expresii utilizate total gresit, unul din ele fiind cuvantul “spit”. Acest cuvant este un nume propriu fiind numele firmei care produce mii si mii de articole pt constructie. Pedealta parte, tot in mod eronat dar macar cunoscut de toti, in Romania cuvantul spit desemneaza o ancora manuala si autoforanta care a fost utilizat din anii 70 la incepeutul modei de escalada libera si complet disparut din materialul cataratorului inca din anii 90. Ancorele din Paianjen sunt ancore mecanice forate cu bormasina si poarta un nume generic care este “gujon” sau mai precis “ancora mecanica”. Utilzand numele adecvat pt material evitam neintelegerile si favorizam homegenizarea limbajului specific pt escalada.
numai bine,
leslie
Buna Leslie,
Multumesc mult pentru clarificare. Mie mi-a spus Marcel Andreescu, om de-al locului, ca iesirea originala e direct in sus si ca acea linie de traversare, cuie, e facuta cu ocazia unei operatiuni de salvare a unui alpinist care a cazut si si-a dat bratul peste cap. Asadar am luat aceasta info ca atare … plus ce am vazut pe teren, adica continuarea traseului direct in sus. Aceast info a sustinut-o si Dragos Nedelcu.
Din pacate nivelul cataratorilor din Ro este destul de jos. Reamenajarea traseelor in regim de Trad le-ar transforma in simple legende de necatarat. Eu am incercat prima data catararea Trad in Vratza si mi s-a parut exceptional.
Insa planunl e sa continui sa ma antrenez si .. cine stie?! Poate pe viitor revin in Paianjen cu un nou proiect: mai mult la liber si/sau la mobile. Asta doar ca sa ma simt bine ACASA (in RO) caci cu cat proiectele mele sunt mai aproape (in nr de km) cu atat motivatia de anternament e mai mare. 😛
1. Pentru mine Alpinism inseamna zapada, mixt, gheata, angajament, etc. Sunt de acord ca RO nu ofera trasee de real alpinims, insa acet termen eu il folosesc la mine pe blog in sensul in care este inteles de ceilalti: trasee de mai multe lungimi. Daca as incepe sa folsesc termeni precum Costilism, Turzinism, etc, as baga lumea in ceata. 😀
2. Din ce am remarcat in jur se folosesc urmatorii termeni la asigurari fixe: cui, piton, spit, spit vechi si ancora chimica. Cu oricine vorbesc folosind acesti termeni ma fac inteleasa.
Multumesc mult pentru comment.