Si inca una cu noi TREI!!!
Cam asa pierdem noi 1h30min! Mancam, povestim, radem, ne minunam de un pars frumos ca de desene animate …
Mai, mai, mai! Prea multa chimie strica! π
Plec mai departe …
Pe fisura in sus … π
Regrupez pe bolovan! π Vine si Roxana …
Cam asa …
Pe urmatoarea lungime e randul Roxanei. Planul ar fi sa merga intins si sa catere si Fisura cu Lilieci …
Cu atentie in sus …
Si tot mai sus ….
Iar eu o urmaresc rabdatoare in regrupare … π
Catararea nu e banala …
Roxana ramane fara asigurari asa ca … regrupeaza inainte de Fisura cu Lilieci.
Vin si eu!
Catarare senzationala …
Si plec mai departe!
In sus, tot in sus …
Fantastic!
Ma pompez! Ma pompez rau! Cu stangul pe o priza, dreptul in acrosaj si mainile pe prize scurse incerc sa ma recuperez … Fara sa imi dau seama imi iau zborul!
Cat de tare! Doar ~6m in surplomba, si Roxana se descurca excelent sa opresca caderea! π
Regrupez mai sus …
Vine si ea …
Urmeaza Tavanul! Fiind vorba mai mult de artificial, plec tot eu caci am mai multa experienta cu manevre din acestea si …. deja incepem sa ne dorim sa se termine! π
Ba pe stanca ba la artificial …
Rezemata de Tavan … gasesc o pozitie confortabila de fotografie!
Lungimea era data de 15m insa mie nu imi pare nici un loc bun de regrupare asa ca merg intins pana pe un soi de brana unde regrupez la doua cuie.
La un moment dat mi se pare ca incepe ploaia! De data asta chiar ca nu as mai suporta asa ceva …
Dar cand ajunge Roxana in regrupare se opreste! π
Ma tot bucur de jocul de aburi …
– Pleci?! Ar mai fi o lungime si un pic! – intreb
– Sunt foarte obosita! As merge dar trebuie sa mai stam putin! – Roxana
– Hmmm, nu mai suport! Vreau sa iesim! – zic
– Pai da, si eu! – imi spune
Hai ca ma duc si sper sa ies sus …
Sunt asa de obosita si lungimea mi se pare asa de grea! La zona Piciorul de lemn ma tarasc pe burta! Corzile vin greu! Ma chinui si mor de nerabdare sa ies, si sper din clipa in clipa ca dificultatile sa scada insa … o tine sustinut …
Roxana fotografiaza in zona Piciorul de Lemn …
… pe ultima portiune care continua sa fie sustinuta …
O ultima traversare delicata …
Gata?! π
Ce bine ca am iesit!!!
Imediat ce iesim Roxana il suna pe Marius sa ii dea vestea! Astfel aflam ca si el se afla pe retragere si intentioneaza sa se apuce de gatit …
– Venim personal sa iti povestim …. Ne gatesti si noua?! – o lansez
Si asa, dupa lunga, lunga, lunga coborare la Caminul Alpin, continuam diect spre tabara unde avem parte de o cina minunata. π
Urmeaza o zi de Sambata de leneveala si catarare in Prapastii si ….
O Duminica ploioasa cu mic dejun gustos, adunat de la fiecare …
Yeti vrea sa dea buzna peste noi in masina … π
… cand privirea i se opreste la borcanul cu dulceata de gutui …
A fost o mini-vacanta geniala! Plina de veselie, voie buna si inedit!
care este povestea acelei corzi suspendate in “Carutul cu rotile” ?
PS: felicitari ptr traseu si ms ca ne-ai ghidat pe retragere π
Bravo! Daca ai vrut sa ne dai palpitatii, ai reusit. Povestirea a fost pe masura performantei si m-am bucurat sa “particip” la traseu. Desigur, ca de obicei, stand la umbra (adica la birou in fata calculatorului). Voi relua povestirea ,chiar de mai multe ori, dar ma grabesc sa-ti trimit felicitarile pe care le meriti cu prisosinta. Din nou, Bravo! si BRAVO FETELE!
Cu drag, Adrian.
Multumim! π
Bravo fetele si felicitari din toata inima!
Multumim! π
ce frumoasa esti mai silvia in selfiul ala frumoasa de-a dreptul bravo si superrr tare prezentarea mai hai si pe la marathoane montane
Hei, multumesc!
Pai da! Ca in fiecare an … ne vedem la MPC!
bine, bine…si noi, cei carora ne place de colega de coarda, Roxana, pe ce adresa ii trimitem flori si bomboane cu lichior de visine? π
Felicitatiuni maxime! “you make it look so simple” cum ar spune francezul….
:))))
Multumim!
Asa! Cum spuneam, am revazut postarea si am revazut si trimiterile la cele doua anterioare (ca deobicei). Din nou ma asteptam la mai multe comentarii, dar zici ca ele mai vin si pe alte cai. Eu cred ca locul lor ar fi mai potrivit aici. Dar e vacanta, asa ca sa lasam.Intr-un fel imaginea mea s-a mai intregit si bucuria a mai crescut. Totusi, daca am estimat eu corect (fara prea multa “farmacie”), la prima incercare pe Albastra ati ajuns la baza traseului (cu tot cu balaureala) pe la ora 11 si a durat ,pe Mosului, pana a doua zi spre ziua. E deosebit de interesant sa citesti alaturi cele doua povestiri – foarte diferite una de alta. Ce imi pare rau e ca nu ne-ai mai dat alte repere orare la tura de anul acesta. Ati inceput catararea la 8.00, ati facut un picnic de o ora si jumatate in bivuacul 2, si mai departe?. Deduc eu ca nu v-a prins noaptea pe drum, dar cat a durat? Data trecuta era in aceeasi perioada a anului, deci doar norii sa fi grabit lasarea intunericului. E evident ca a fost foarte greu si atunci si a fost foatre greu si acum. Performanta e cu atat mai valoroasa. As zice ca traseul e, intr-un fel, Matterhornul alpinismului romanesc. Mai adaug ca si curajul de a duce un partener de coarda cu numai 10 luni de catarare e impresionant dar si da de gandit. Oricum, felicitari si tie si Roxanei. In fond,cu mare contributie din partea ta, ei i-a iesit traseul din prima incercare! Norocul incepatorului, nu? Nu! Felicitari din nou!
M-am gandit ca, fiind un blog oarecum public, sa adaug adresa unui filmulet de 30 de minute despre Fisura Albastra realizat de Bivuac Media. Mie mi-a placut mult, probabil ca l-ai mai vazut dar, dintre cei care citesc jurnalul tau, poate sunt si unii care nu l-au mai intalnit. Pun adresa la sfarsit, iar filmul e in josul paginii celor de la Bivuac Media (se numeste “Fisura Albastra Ieri si Azi”) si carora le multumesc si pe aceasta cale.
N-am terminat. Cred ca esti o persoana care stie de gluma, asa ca imi permit sa fiu malitios. Despre feminism (cu care n-am nimic de fapt). Din cartile adolescentei (La Medeleni), cu referire la copilarie, e o replica celebra: Danutz catre Olgutza si Monica: “Voi…Voi sunteti niste FETE!”.Si ca nu cumva planetele sa nu se alinieze – cum spui tu – adaug si frumoasa vorba lui Mos Gheorghe: “Numai foc ii duduitza noastra.”
Cu drag, Adrian.
http://bivuacmedia.ro/in/?page_id=38
Buna Adrian,
Multumesc mult pentru impresii.
-> Nu sunt comentarii aici pe blog insa sunt foarte foarte multe pe Facebook. Cred ca exista un plugin care sa imi importe comentariile pe blog insa imi e lene si de implementarea propriu-zisa si de bataile de cap pe care mi le-ar putea aduce.
-> Povestea la care fac trimitere nu este prima mea incercare a traseului Fisura Albastra var Mosului ci a doua catarare. Este o poveste care reflecta foarte bine lipsa de experienta si efectul pe care il poate avea o pauza de 3 luni de antrenamente la sala de escalada si/sau catarare la stanca.
Si chiar spuneam asta in articolul la care am facut trimitere:
* “Si eu si Catalin mai fusesem in Fisura Albastra, varianta Mosului, secunzi, insa ⦔
* “Nu ma mai catarasem de cam doua luni si ma manca in palme rau” – era prima data cand faceam pauza de antrenamente si nu stiam ce efect dezastruos pot avea aceasta, mai ales cand nu exista experienta necesara pentru a compensa lipsa de antrenament …
Prima data am catarat acest traseu in primul meu an de catarare, si anume in vara lui 2008 alauturi de Cornel Sain. Atunci m-am dat doar secund pentru ca anturajul de cataratori in care ma aflam ma descuraja sa ma dau cap de coarda …
-> Desigur ca experienta mea a ridicat mult echipa. Si desigur ca Roxana a avut norocul sau a stiut sa aleaga sa faca parte dintr-o echipa “castigatoare”. Timpii sunt decenti: la 5:00 plecam de a Caminul Alpin, la 8:00 am inceput catararea, la 12:00 eram in bivuac 2, la 13:30 plecam in bivuac 2, la 18:00 ieseam din traseu.
Multumim, Adrian, pentru filmulet. Pentru mine a fost superemotionant sa revad traseul dupa exact 29 de ani…Chiar nu-mi vine sa cred ca am trecut si eu candva pe acolo…Datorita unei grave erori de itinerar, in 14 ore si jumatate, cu iesire pe bezna totala si cu o “freza” exact dupa Piciorul de lemn, la cativa metri de creasta…Dupa cum spunea si Maestrul Alexandru Floricioiu, corect, 60% la artificial si doar 40% la liber.
Inca odata multumiri tie si felicitari echipei de fete!
Pingback: 2015.04.05 – Houte Route Solitar – Z1: Grandes Montets – Cabana Trient | Jurnal de weekend si calatorie
Pingback: 2015.08.12 β Mocanita si socializare cu fetele pe Rarau | Jurnal de weekend si calatorie