Apropiere : De la intrarea pe Muchia Arinului înaintăm de-a lungul Călineţului circa 33 m (140 m distanţă, socotită din dreptul Brîului de Mijloc), şi ajungem într-o zonă cu mult grohotiş (1720 m alt.). În stînga şi mai sus (pe dreapta văii) se conturează un vîlcel larg, precedat de o săritoare înierbată, dispusă în trepte. Aceasta constituie obstacolul de început pentru patru trasee alpine: Fisurile Centrale, Creasta Coarnele Caprei, Fisura Verde şi Creasta Frumoasă din Padina lui Călineţ.

Pentru Fisurile Centrale, vezi indice 26.H.
Pentru Creasta Coarnele Caprei, vezi indice 26.I.
Pentru Fisura Verde, vezi indice 26.J.
Pentru Creasta Frumoasă din Padina lui Călineţ, vezi indice 26.K.

Generalitǎţi.

Fisurile Centrale din Călineţ este denumirea traseului alpin stabilit pe verticala Peretelui Inferior şi a Peretelui Superior ce mărginesc pe dreapta Vîlcelul Secundar din Călineţ. Pereţii citaţi mai sus sînt despărţiti de un brîu lat. Grad de dificultate: 5.A. Materiale: 2 corzi de 40 m, 20 carabiniere, 5-6 pitoane, scăriţe. Traseul este pitonat şi are 9 lungimi de coardă. Durata pentru 3 echipieri: 4 ore. De la cabana Plaiul Foii la baza traseului: 2½ ore. Pentru intrarea pe traseu, vezi artera indice 26.

Descrierea traseului.

Din Padina lui Călineţ (1 720 m alt.) ne orientăm la stînga, escaladînd săritoarea dispusă în trepte, aflata la intrarea pe Vîlcelul Secundar al Călineţului. După 30 m ne orientam din nou către stînga, urmînd un brîu care sfîrşeşte la baza Peretelui Inferior, pe verticala căruia sînt fixate pitoane.

Escalada primei l.c. începe cu o fisură în diedru, care mai sus se adînceşte, formînd un horn îngust. Remarcăm în porţiunea superioară a primei l.c. un mic pasaj surplombat, pe care-l depăşim cu ajutorul a trei pitoane.Regruparea se face pe o brînă înierbată.

Orientîndu-ne către dreapta, în a doua l.c. înaintăm şi apoi părăsim după o scurtă distanţă brîna pe care ne-am regrupat, urcînd frontal, cu ajutorul a patru pitoane, la nivelul altei brîne. Fără să ne regrupum, continuăm escalada pe feţele înierbate, pînă în dreptul unui molid crescut în perete, unde executăm regruparea.

În a treia l.c. ne deplasăm la început 6 m pe o brîna, apoi urcǎm pe verticala unei fisuri, folosind pentru asigurare pitonul fixat pe traseu. Dincolo de acest obstacol, întîlnim o succesiune de trepte înierbate, dirijate oblic către dreapta, pînă la nivelul brîului ce încinge pe la bază Peretele Superior.

Continuarea celei de-a doua porţiuni a traseului începe în dreptul unor blocuri de piatră albă, înălţate din covorul de verdeaţă ce caracterizează zona înconjuratoare.

A patra l.c. o întindem în lungul unor fisuri discontinue, punctate cu mici perne de iarbă, alunecoase şi instabile. Obstacolele expuse şi înclinarea peretelui comportă, în afara piroanelor existente, şi pitoane suplimentare. Regruparea, marcată cu două pitoane de asigurare, o întîlnim la circa 36 m de la plecare.

Prin varietatea obstacolelor şi a manevrelor de coardǎ foarte complicate, cea de a cincea l.c. cere liderului o atenţie mare în înaintare. De pe platforma de regruparc a celei de-a patra l.c. începem escalada pe verticala unor obstacole asemănatoare lungimii precedente. Pentru a trece de la o fisura la alta, executăm la mici intervale douǎ traversari: prima către stînga, următoarea către dreapta. În porţiunea superioară întîlnim o surplombă urmată de o căţărare liberă, foarte delicată. Regruparea o executăm după 36 m “la piton”.

În lungul celei de-a şasea l.c. întîlnim cele mai dificile pasaje de pe întregul traseu. Căţărîndu-ne cu multă atenţie pe faţa peretelui, folosim pentru asigurare pitoanele fixate slab pe verticala unei fisuri cimentate. La capătul de sus al acestui obstacol trecem prin căţărare în ,,bavareză” către dreapta, pe sub tavanul unei surplombe. După ce am luat toate măsurile de siguranţă, continuăm, depăşind în final şi surplomba, regrupîndu-ne ceva mai sus pe o mică creastă.

Reluînd escalada în a şaptea l.c. coborîm iniţial 3 m, asiguraţi cu frînghia, după care înaintăm pe deschiderea unui horn situat la circa 6 m. Ramonînd prin interiorul hornului, depăşim punctele dificile, folosind între altele şi cele două pitoane tubulare fixate pe traseu. Dincolo de horn ne abatem către stînga, înaintînd prin căţărare liberă pînă pe creastă secundară, situată la 20 m.

Ultimele două l.c. (a opta şi a noua) le desfǎşurăm de-a lungul peretelui ce ia sfîrşit pe Creasta Frumoasă. Prizele bune şi cele cîteva pitoane jalon existente pe această porţiune ne permit să ajungem în zona acoperitǎ cu jnepeniş, situată foarte aproape de punctul “La Amvon”.

Trasee de legătură din punctul ,,La Amvon” spre: Creasta Nordică prin Brîul de Sus (indice 25.C); Creasta Nordică pe traseul Vîlcelului cu Fereastrǎ în amonte (indice 25.A); refugiul Ciorînga Mare pe traseul Vîlcelului cu Fereastră în aval (indice 25.B).