Data: 14 Iunie 2014
Locatia: Bucegi – Costila
Echipa: Eu si Dana
Activitate: Alpinism
Traseu: Suzana din Tancul Mic 5B, 8+ (7- A0), 4lc
Povestea Danei: pe blogul ei AICI

Intriga

De curand viata mi-a lansat o noua provocare: gasirea unui partener de munte sau de catarare pentru fiecare weekend sau vacanta sau proiect de munte/alpinism. Nu, acum nu mai am optiunea de a sta relaxat, pasiv, asteptand momentul de vineri seara cand, ar putea … decide altcineva pentru mine ce vom face weekendul care bate la usa. Acum obligat, weekend de weekend trebuie sa ma implic, sa imi doresc chesti, sa ma pregatesc pentru ele … sau sa fiu deschisa la dorintele celor din jur caci acelea pot deveni si ale mele pentru … doar un weekend, nu?! 😛

Poate ca multi muntomani, cataratori, alpinisti, etc sunt obisnuiti cu asta. Eu nu! Pentru mine e o afacere total noua care ma provoaca: Wee acesta cu cine o sa ies? Alaturi de cine ma voi bucura de munte? Ce vom face? Ce mi-ar placea mie sa fac si pe cine voi inspira cu dorinta mea ca sa facem asta impreuna?

Si nu ma plang! Imi place! Ma provoaca! E prea fain! E o experienta total noua pe care o savurez din plin. 😉

As putea sa ma uit in urma si as fi impresionata alaturi de cati oameni faini am catarat in ultima vreme … dar e prea devreme! Hai sa lasam sa se mai adune … 😛

Asa … si weekendul acesta ce?

Weekendul acesta vreau sa catar la Costila. Eh, ma tot uit eu dupa Fisura Albastra Directa insa raspunsurile pe care le primesc de la cei din jur ma cam descurajeaza. Ma rog, eu m-as baga oricum daca as gasi pe cineva sa se bage cu mine …

Doar ca weekendul acesta e mai special: trebuie sa ma gandesc la un plan bun care sa o “coafeze” si pe Iulia, surioara mea.

Ca un robotel, ascultand comenzile unei (sa ii zicem) intuitii interioare pe care nu am ajuns inca sa o cunosc, “arunc” un email Danei. Stiam ca nu poate, stiam ca il are pe Mihnea, stiam care e planul si stiam ca nu e momentul … Dar pana la urma nu e nimic rau in a mai primi un refuz. Trebuie sa ma obisnuiesc si sa ma calesc cu situatia de a primi refuzuri mai mult sau mai putin directe, mai elaborate sau mai putin elaborate caci … probabil ca imi voi primi foarte multe in viitor si ar fi pacat sa ma descurajez si sa incetez sa mai cer, sa mai propun, sa imi mai doresc. 😉

Raspunsul Danei e plin de entuziasm. Nu, nu e un “da” si nu e un “nu” ci e un sincer “Cat de mult imi doresc si eu! As face tot posibilul!”. Entuziasmul si dorinta ei ma magnetizeaza. Ma magnetizeaza atat de tare incat o rog pe ea sa aleaga un traseu oricat de usor pe care sa il cataram impreuna si de care sa ne bucuram impreuna. Eu oricum nu am timp de cercetare si printre cercetarile mele mai vechi nu exista trasee care sa se incadreze in specificatiile de timp si de dificultate solicitate de Dana.

Si ca sa intelegeti la ce ma refer atunci cand zic entuziasm, chiar va rog sa citit povestea Danei la ea pe blog: vezi aici.

Si cu cat ma gandesc mai bine cu atat imi dau seama ca treaba asta se potriveste cel mai bine cu toate ideile mele: eu si Dana cataram si Iulia ramane in Busteni cu Baza si Mihnea sa vada statiunea si castelul Cantacuzino.

Nu as fi vrut ca Iulia sa se oboseasca caci ma gandeam la cateva optiuni pentru urmatoarea zi … (vezi aici).

Wow … stie intuitia mea ce stie de le aseaza asa de bine!

Info Suzana din Tancul Mic 5B, 8+ (7- A0), 4lc

Schita de pe eclimb.ro. ATENTIE, aceasta schita e un pic gresita!

Intrare: Suzana pleaca pe rampa de stanca imediat in stanga traseului Hardy la baza caruia scrie cu vopsea rosie. Chiar din punctul de plecare nu se vede nici un cui, sau cel putin noi nu am vazut. Insa acestea incep sa isi faca aparitia imediat.

LC 1: Prima lungime este de fix 50m. Se merge de-a lungul unei fisuri oblice, fie rampa, fie traversare. Catararea nu este usoara ci destul de sustinuta cu pasi delicati pe alocuri. Apoi urmeaza o portiune verticala pe prize foarte mici si buzunare. Secretul e sa se tina minte buzunarele care s-au tinut la mana pentru a se folosi ulterior la picioare caci acestea nu mai sunt vizibile de sus. O lungime absolut superba!

LC 2: Se continua drept in sus pe veriticala la buzunare si miscari superbe de catarare libera. Se ajunge la o regrupare incomoda la o ancora si un spit. Un pic mai sus este platforma de regrupare din Herman Bull insa nu trebuie sa cataram pana acolo asa cum arata in schita. foarte Aceasta luingime este foarte foarte scurta.

LC 3: Se continua in sus pana interesctam traseul Herman Bull. Atentie! Nu cataram decat 2-3m pe Herman Bull urmand sa parasim linia acestuia traversand in dreapta de-a lungul unui prag sfaramicios. Avem de depasit o surplomba.

LC 4: Se pleaca in dreapta. Se regrupeaza sus la punctul de rapel.

Retragere: Doua rapeluri direct in jos.

Povestea noastra

Eu si Iulia plecam dis de dimineata din Bucuresti. La drum ne insotesc Laura si doi prieteni ai ei. Ce fain?!

Ajungem in Busteni pe la 8:00 si deci avem 2h timp sa ii imprietenim pe Mihnea, Iulia si Baza. 😀 Si nu numai atat! Am si eu timp de un somn pe cinste asa .. ca dupa cafea si mic dejun. 😛

Asa cum estimase Dana, fix la 10:00 suntem gata de drum si ii dam in sus spre Costila.

Prima lungime de coarda

In traversare! Chiar de la plecare nu se vede nici un cui insa incep sa isi faca aparitia pe parcurs …

Catararea nu e bana deloc. Eu o percep destul de sustinuta. Asigurarile nu sunt dese si deci impun catararea libera. Desigur ca acest lucru nu ma incurca deloc! 😉

Sunt pasi greuti. Cuiul urmator nu se vede si eu trebuie sa imi fac curaj sa ma duc mai departe… Hopa! Iata-l aici! 😉

Ma simt tot mai pompata! Ma intreb unde o fi regruparea … 😛

De aici o luam pe verticala? Adica … verticala verticala! Si eu sunt pompata rau, deja! Nu o fi regruparea mai jos? Nu, nu este!

Laura cu echipa in Herman Bull. Laura exerseaza cap de coarda! Bravo fataaaa! 😉

Laura ma suprinde in fotografii pe portiunea verticala …

Ma bucur de flexibilitatea si echilibrul dobandite in urma antrenamentelor de Yoga…

Insa mainile imi sunt pompate rau de la prima parte, adica cea de traversare …

Imi place! Imi place de mor! Catararea e uimitoare! Alveolele pe care le gasesc dupa fiecare ridicare mi se par impresionante.

Insa .. imediat ce ajung deasupra lor nu le mai pot vedea si pierd prizele de picioare.

Abia pe final ma prind ca inainte de orice ridicare sa imi fac atent un plan si sa vizualizez atent prizele de maini pe care ar urma sa le folosesc la picioare …

🙂

🙂

Ajung intr-un final in prima regrupare. Ma bucur ca in sfarsit pot sa imi trag sufletul. Echipa din Herman Bull e tot mai aproape de noi .. :P.

Lungimea a doua:

Urmatoarea lungime se anunta si mai grea… Insa de data aceasta stiu ce am de facut! Sunt atenta la prize, imi fac planul atent si ma duc hotarat! Hotarat rau de tot, poate si un pic de momentum sau zvac?! 😛

Ne urmarim unii pe alti si ne transmitem impresi. 😛

Merg in sus si prind niste fisuri pana in regruparea din Herman Bull.

Vine si Dana …

In regruparea din Herman Bull …

Inca putin! 😉

Gata … ai ajuns!

Si acum?! O fi drept in sus?! Hmmm, nu prea se pupa cu schema!

Dana se hotaraste sa sune pe Sainu pentru a primi o confirmare:
– Esti intr-o regrupare pe doua cuie, unul cu verde?! – o intreaba!
– Da … – Dana
– Esti prea sus! Regruparea era mai jos. Apoi trebuia traversat pe pragul de stanga sfaramicios in dreapta … – ii explica!

Asadar ne hotaram sa rapelam pana in regruparea corecta si sa revenim in traseul nostru. 😀

Lungimea a treia:

Inca doi pasi frumosi pe fata, apoi prind o fisura sau .. ce o fi. Si chiar deasupra ei se afla pragul de stanca …

Desi nu vad nici un cui in dreapta, traversez si … cuiele isi fac aparitia! 😉

Intial incerc sa trec surpomba la liber dar … pragul de sub mine ii cam taie elanul …
– Hai ca suntem la inceputul sezonului! Imi asum riscul cu alta ocazie .. 😀

– Regrupat!!!

A venit si Dana …

Bravo echipa! Mai avem o lungimeeeee … 😛

Traversare dreapta! Apoi urmeaza niste pasi misto rau de tot asigurate cu niste cuie cu urechi mari numai bune sa te ti de ele. Eu, insa, ma incapatanez sa lucrez la liber si imi ieseee .. uraaa! 😛
– Dana, sa fici si tu la liber aici ca e fain rau!

Vine si Dana. Se vede pe fata ei cat de mult ii place si ma bucur mult de bucuria ei. 🙂

Haida, haida! 😉

Nu ne grabim caci vrem sa cataram frumos!

Acum pe bune: bravo echipa!!

Retragerea …

Ce zi?! Ce traseu! Ce aliniere de planete!