2013.07.12 - Aniča kuk - Funkcija 6c+, 11lc, 300m - Blogul lui SilviqueBlogul lui Silvique

Data: 12 iulie 2013
Locatia: Croatia, NP Paklenica
Echipa: eu si Cata
Activitate: Alpinism
Trase: Funkcija 6c+, 10lc, 300m din peretele lui Aniča Kuk
Info generale despre zona in articolul 2013.07.6 – Croatia – Catarare in NP Paklenica

Tineti minte cand va spuneam la sfarsitul articolului cu traseul The Show Must Go On (vezi aici) ca sus la iesire ne-am intalnit cu o echipa ce catarase traseul Funkcija?!

Ei bine, in una din zilele de pauza, curiosi, cautam in carte informatii despre acest traseu. Adevarul este ca prea multe detalii nu am gasit in afara de locul de plecare, traiectoria/schita si gradele pe lungimi. Parea sa fie un traseu OK: o lungime de gradul 6c+ pe care doream sa o catar/lucrez cap de coarda si in rest, gradul 6a/6a+ sustinut. Parca as catara ceva mai greu, dar suna bine si asta! 😛

Info

Specificatii din carte: traseu foarte cunoscut, asigurat pe spituri la modul S2, nu sunt necesare asigurari mobile.

Traseul numarul 2 din schitele de mai jos.

In descrierea din carte spune ca este un traseu adevarat pentru iubitorii de fisuri si hornuri, in partea superioara fiind ceva de neimaginat. Vag! Mult prea subtil pentru mine … 😛 😀

– Ce descriere?! Nu mi-au spus nimic! Ma rog … am schita, am cotatia pe lungimi, ne descurcam! – gandesc …

Apropiere

Ca de abicei, caci se pare ca ne-am facut un obicei, la ora 5:30 suna ceasul.

Spectacol matinal …

Aseara a plouat si acum curge … multa apa! 😛

🙂

Pe bine-cunoscuta poteca ….

Reusim sa ajungem la baza traseului destul de devreme. Cu toate acestea o echipa este deja in a doua lungime.

Cum primele doua lungimi sunt identice pentru Funkcija si pentru Mosoraski, speram ca ei sa fie acolo pentru Mosoraski si sa ne despartim pe a doua lungime.

Usor in dreapta vedem o carabiniera mare. Prindem un cadru cu ea?! 😛

Catararea …

Plec pe prima lungime de coarda. Ajung in regrupare fix cand pleaca secundul primei echipe … care imi confirma ca ei sunt pe Mosoraski.

Apoi Cata vine langa mine si pleaca pe a doua lungime. Incearca in van sa traverseze in dreapta conform schitei, caci nu gaseste nici teren accesibil, si nici o linie de spituri/cuie …

Dupa multe ezitari si cautari ajunge in aceeasi regrupare ca si echipa din fata noastra. Scoate schita, o analizeaza si …
– Suntem gresit! Suntem pe Klin! – concluzia.

Astfel ne retragem cu totii, prin 2 rapeluri lungi, pe cele doua corzi a celor doua echipe. 😛

Al doilea …

Rapelul ne-a dus chiar deasupra acelei carabinierei cu care ne-am pozat la inceput.

Prima lungime de coarda pleaca cam la 1m in stanga acelei carabiniere mari, tinand o linie drept in sus, pe teren usor. Se regrupeaza la un copacel.

A doua lungime de coarda este o lungime scurta, ce incepe printr-un traverseu dreapta.

A treia lungime de coarda, un 5a, am plecat eu cap de coarda. Asigurarile mi s-au parut destul de rarute. M-ar fi ajutat niste nuci, insa cum in specificatiile din carte nu era mentionat acest lucru … noi nu ne-am echipat decat cu expresuri.

In zare vedem o echipa … In ce traseu or fi ei?! 😛

A patra lungime de coarda (6c+), cea mai grea lungime (conform gradatiei) din acest traseu. Asa cum era planul, am plecat eu cap de coarda pentru a lucra sau a incerca sa catar la liber aceasta lungime. Catararea se desfasoara pe un traverseu oblic dreapta, asemanatare cu lungimea de artificial al traseului Madona Neagra din Cheile Turzii (vezi aici).

Desi nu reusesc sa leg pasii, la inceput ma bucur macar de faptul ca reusesc sa ii lucrez, unul cate unul, la liber.

Apoi, insa, lucrurile se complica rau de tot. Incep sa traversez greoi, din bucla in bucla, sperand ca o sa fiu in stare sa il catar sau sa il lucrez pe urmatorul. Distanta mare dintre spituri imi impun insa sa ma asez atent pe picioare, sau sa mai fac cate 1-2 miscari intermediare de liber, insa imediat ce ajung in dreptul spitului ma salvez in el.

Mai am cam 20m pana la regrupare cand ajung la un pas impus foarte dificil. Incerc in mai multe randuri, imi fac plan, iar si iar si iar .. dar nu imi iese. Distanta pana la urmatorul spit e foarte mare. Ah, ce buna ar fi fost o nuca!!! 😀

Dupa multe calcule, imi fac curaj sa ma desprind de spit: fac 2 miscari si ma blochez! Cad 3-4m in surplomba. Ca sa revin la spit am nevoie sa catar pe coarda cam 1m, folosind un nod prusic pana prind o priza buna la maini.

Ajunsa inapoi in dreaptul spitului ma tot perchezitionez cautand ceva pe mine pe care sa folosesc pe post de nuca: un nod, o carabiniera, o … ceva!
– Foloseste nodul de la prusic! – imi striga Cata.
– Ah, da! Ce idee! – ma bucur.

Primele doua incercari de a amplasa nodul prusicului in fisura esueaza sub greutatea mea. Insa perseverez si al treilea amplasament ma tine. Astfel ajung la urmatorul spit. Hiu!! De aici terenul a devenit chiar catarabil … Desi de obicei, in timpul unei catarari, conversia de la catarare artificiala la catarare libera este destul de greoaie pe fond psihic, mie, acum imi iese instant.

Cu lungimea aceasta am pierdut cam 1h30. In regupare ajung foarte abatuta si deceptionata de evolutia mea. Conform schitei, aceasta ar fi fost lungimea cea mai interesanta din traseu, urmand alte cateva lungimi de coarda … vecine cu banalitatea! 😛

A cincea lungime de coarda, un 5a, este revendicata de Cata. Catarare frumoasa …

A sasea lungime de coarda, un 6a+ imi revine mie.

Catarare frumoasa de fata …

A saptea lungime de coarda este un 6a pe care este randul lui Cata.

Se intra intr-un horn. Este greu …

Mai sus, hornul devine tot mai greu de catarat. Conform schitei isi da seama ca a depasit punctul de regrupare. In realitate, insa, lungimile sapte si opt se fac legate, intrucat nu exista un pint de regrupare intermediar.

Acum insa, Cata regrupeaza la un cui si la un spit si ma ia la filat. Catarea pana la cata nu este deloc banala.

Lungimea a opta si lungimea a noua, 6a+ de horn … e urmeaza pentru mine o lungime luunga si foarte dificila: jumatate din lungimea opt si toata lungimea noua pe care le fac dintr-una.

Asigurarile sunt foarte indepartate, avand undeva intre 3m si 6m departate intre ele. Asadar catararea este impusa. Acum imi dau seama cat de putina experienta in catararea de hornuri am si ce inseamna gradul 6a sau 6a+ de horn!! E uau! Ramonaj, ramonaj, ramonaj!

Orice tentativa de a iesi in exterior mi-a esuat! Ramonajul este singura solutie! 😀

Lungimea a zecea, tot un 6a de horn imi revine tot mie. 😉 Dupa o mica pauza de regrupare, respectiv cea fireasca in care Cata mi se alatura, apuc sa imi trag sufletul si sa las noua informatie/tehnica sa se sedimenteze in subconstientul meu.

Asadar, pe aceasta lungime stapanesc deja destul de bine tehnica ramonajului si stiu ca orice tentativa de a iesi pe exterior sau de a incerca altceva in afara de ramonaj este energie risipita. Acum inaintez sigura pe mine, si deja mai repede si mai bine! 😛 Adica … am castigat si am incredere si stiu cum sa ma misc fara sa imi mai ranesc umerii impingand in mod excesiv in perete … 😉

Vine si Cata …

A unsprezecea lungime de coarda, 3a, este o lungime scurta si banala ca si dificultate.

Ce traseu! Ce horn! Ce horn! CAT HORN!

Sunt fara cuvinte. Nu pot sa spun decat ca peretele acesta este plin, plin, plin de surprize: la nivel de traseu, la nivel de lungime, la nivel de pasaje, la nivel de stanca! Phua!!!

Ah, si mai pot spune ca … acum, dupa patru lungimi de horn 6a/6a+, inteleg ce vroiau sa spuna prin “un traseu adevarat pentru iubitorii de fisuri si hornuri, in partea superioara fiind ceva de neimaginat.“. 😀