Data: 10 iulie 2013
Locatia: Croatia, NP Paklenica
Echipa: eu si Cata
Activitate: Alpinism
Trase: Velebitaski 6a+, 11lc, 350m din peretele Nordic Aniča Kuk
Info generale despre zona in articolul 2013.07.6 – Croatia – Catarare in NP Paklenica

Dupa ce cu o zi inainte am catarat traseul “The show must go on” (6c, 10lc, 280m), refuz sa constientizez nivelul meu de oboseala chiar si cand imi privesc degetele rozalii, sensibile. Dar la insistentele lui Cata devin un pic realista si accept sa cataram un traseu mai usurel si cu acces mai evident.

Velebitaski este dat ca si traseu de dificultate medie-usor avand o singura lungime de 6a+. El este unul dintre traseele pentru care am venit in Paklenica: tot ce stiam la inceput despre zona dpdv al catararii era o poza cu un perete brazdat de trei linii: Velebitaski, Klin si Mosoraski – triologia despre care va vorbeam si in articolul precedent.

INFO

Specificatii din ghid: traseu frecventat, grad maxim 6a+, cu asigurari fixe (spituri) S2 -adica dispuse la distanta relativ OK, necesar un set de nuci…

Traseul numarul 3 din schita de mai jos!

Si descrierea …

Material necesar:
– coarda de 60m (sau semicorzi de 60m daca planificati sa va retrageti prin rapel)
– 12 bucle echipate de mai multe dimensiuni
– un set de nuci

Apropiere

La fel ca in ziua precedenta (vezi aici) dimineata pe la ora 6h40 plecam din parcare spre peretele nostru.

Atentie: pericol de accident! 😛

Mergand in sus pe poteca marcata intalnim mai multe indicatoare din lemn. Unul dintre aceste indicatoare arata dreapta spre Velebitaski. Se continua pe poteca spre perete in sus, si, fiind unul dintre traseele foarte cunoscute si de referinta a zonei, se ajunge in dreptul unui triunghiulet din metal pe care scrie numele si gradul traseului.

Catararea …

Ca si impresii generale, as putea spune despre acest traseu ca:
– fiecare lungime de coarda este o surpriza prin varietatea formei stancii sau prin varietatea miscarilor
– noua ni s-a parut un pic subcotat
– dpdv al orientarii necesita un pic de atentie

Prima lungime de coarda este un 5b. Plec eu cap de coarda pe aceasta lungime si sunt impresioanata de cat de greu mi se pare azi un 5b. Fiind un traseu foarte frecventat, pe aceasta lungime pasajele mai delicate au prize alunecoase. Asigurarile sunt mult mai rarute fata de traseul din ziua precedenta (vezi aici)…

Vine si Cata … 😉

A doua lungime de coarda este un 4a pe care se duce Cata cap de coarda. Este o lungime cu stanca compacta si miscari foarte frumoase.

A treia lungime de coarda este un 4c. Terenul continua sa fie foarte compact. Regrupez in spatele unui tanc, un fel de horn ….

A patra lungime de coarda este un 4b. Lungimea aceasta necesita atentie ca si orientare.

Cata a catarat aceasta muchie pana pe un tanc. A urmat apoi o descatarare pana in regrupare la baza unui horn.

Si eu sus pe tanc ….

Cata in regrupare … 😛

Mai departe am plecat eu cap de coarda traversand spre stanga la baza unui alt tanc ….

– Hei, iar am uitat si am plecat cu rucsacul in spate! E ciudat terenul aici … asa ca las rucsacul agatat in spit …

… apoi traversez in dreapta si intru in hornul pe care il catar folosind tehnica ramonajului …

… urc tancul pana pe un bolovan incastrat unde gasesc regruparea ;). Scurta lungime! Dar nu are rost sa plec mai departe caci urmeaza traversare dreapta si imi e teama sa nu frece corzile …

A cincea lungime de coarda este un 5b. Nu stiu de ce noi credeam ca este gradul 6a+ …

Plec tot eu cap de coarda. Intai am de depasit un pas delicat la plecare … pe care reusesc sa il trec la liber. 😛

Apoi se traverseaza pana la baza unei fisuri pe care am catarat-o folosind in mare parte bavareza. O lungime sustinuta, si destul de greuta! Amintesc ca dpdv al asigurarilor, traseul este ceva mai … aerisit! 😛

– Asta e gradul 6a+? Nu are cum! E mai mult! – ne revoltam. 😉
– Stai, stai, stai! Abia acum urmeaza gradul 6a+! Asta a fost 5b-ul! – de dam seama de pozitia noastra pe schita. 😀
– Mda, cam … subcotata povestea …

A sasea lungime de coarda este acel 6a+. In sus se vede o arcada si apoi o surplomba ce trebuie depasita. Cata ma lasa sa ma duc tot eu cap de coarda.

Ocolirea surplombei prin stanga, la maaare echilibru caci chiar in extremitatea stanga prizele de picioare sunt … la aderenta, este cu adevarat spectaculoasa. Apoi se continua in sus de-a lungul unei fisuri tot in bavareza.

A saptea lungime de coarda pe care se duce Cata cap de coarda, un 5a, este usurica insa stanca arata spectaculos. E … ceva deosebit! 😀

A opta lungime de coarda. E un 3a. Sunt asa de obosita!! Din aceasta cauza lungimea aceasta mi se pare destul de dificila … deloc banala… Fata cazuta pe care se merge la aderenta. Asigurari foarte rare. Din loc in loc stanca prezinta niste striatii ce seamana cu bratele unei caracatite. Arata fascinant! 😛 din pacate Cata nu a considerat interesant sa imi faca o poza … ;). Regrupez intr-un fel de grota imensa …

A noua lungime de coarda (4a) ii revine lui Cata. E .. ceva senzational! Parca am fi in interiorul unui muzeu. Tot felul de grote si formatiuni calcaroase. Suntem tot mai fascinanti de spectacolul care ni se arata.

Cata nu se opreste la prima regrupare intalnita, ci continua in sus si regrupeaza pe o platforma mare si comoda de iarba. Desi la momentul respectiv eram in dubii, ulterior, in alta zi (o sa vedeti in articolul cu Rajna) ne-am dat seama ca a fost bine asa. 😉

A zecea lungime de coarda (4b), ultima, e randul meu iar. Sunt rupta de oboseala insa nu indraznesc sa spun nimic. Plec, intai pe un horn fara asigurari, la ramonaj. La iesirea din horn asigur la un copacel.

Continui pe teren usurel de-a lungul unei fisuri cazute, asigur la o clepsidra mare si incep sa traversez dreapta pana la o fisura destul de larguta. Continui sa catar in sus pe fisura, pe fata cazuta si plina de striatii. Cam la 15m de clepsidra ma hotarasc sa asigur iar si folosesc o bucla data dupa o piatra incastrata in fisura.

Imi place! E senzational! Insa sunt asa de obosita incat abia astept sa se termine! 😀

Continui in sus pe teren usurel dar total nou pentru mine datorita formelor pe care le ia stanca. In cele din urma ajung la primul spit. Al doilea se afla la 3-4m. Apoi, dupa inca 6m am de depasit o surplomba asa ca mai gasesc o formula de asigurare, greu de explicat in cuvinte. 😛

Im fac curaj si ii dau in sus .. a fost ultima ridicare! Sunt sus! In sfarsit sunt sus! Ce poveste frumoasa a fost acest traseu!

– Foarte ingenioase asigurarile tale! – a remarcat Cata… 😛

Retragerea

Am iesit sus!!

Desi sunt moarta de oboseala si abia ma tarasc pe retragere, tot ma opresc la “casuta cu povesti” sa scriu si eu un mic sumar al povestioarei noaste … 😛

Marea ne asteapta …

A urmat luuunga coborare pana in parcare (de fapt dureaza 45 min, dar cu soarele in cap ti se pare ca nu se mai termina), baita in mare, dusul si inghetata cea de toate zilele!

Urmatoarea zi, este una dintre acele zile de relaxare (vezi aici).