Data: 22 iunie 2013
Locatia: Costila
Echipa: eu si Cata
Activitate: Alpinism
Traseu: Lespezi 5A, 6+, 5 A0, 10lc din peretele Vaii Albe

Topo si descriere

Topo si poza cu trasee preluate de pe fralpinism.ro si eclimb.ro:

Descriere preluata de pe fralpinism.ro:

Lungimea 1: De la Bolovanul din circ se urca catre dreapta pe o brana inierbata, care este intrerupta de un mic hornulet, dar continua pana in regrupare la exact 50m. deasupra bolovanului.

Lungimea 2: Parcurge un horn si la 30 de metri de la plecarea din regrupare iese pa iarba la marginea “terenului de fotbal”. Atentie, se poate bloca rucsacul in horn.

Lungimea 3: Urca pe iarba “Terenului de fotbal” usor dreapta, pana prinde brana de traversare. Si pentru ca acum exista, e bine sa se regrupeze pe brana cam la jumatatea ei este un spit, care marcheaza, pentru cei interesati inceputul traseului Sarutul Pamantului.

Lungimea 4: Pe brana catre stanga pana la capatul ei si apoi in sus pe fisura cu bolovani numita “La Ruine”, apoi pe iarba pana la o regrupare comoda pe o branita unde pitoanele sunt legate cu o bucata de coarda mov.

Lungimea 5: Este intortochiata asigurati cu bucle foarte lungi ca sa nu frece: pleaca in sus pe o fisurica apoi pe iarba pana la baza altei fisuri care se urca, apoi traverseu scurt dreapta si sus pana la o bucata de coarda carpati. De aici usor stanga pana la un peu(IUS) nou. (atentie zona friabila din care tocmai a zburat o mare bucata). Apoi dreapta pana la iarba, pe Marea Traversare. De aici in dreapta pe brana, pana la un inel mare si solid. In acest moment coarda de 50m. este intinsa. ori se regrupeaza in acest punct, ori secundul iese putin din regrupare pentru a ajunge la regruparea cu 2 pitoane.

Lungimea 6: Se porneste catre dreapta pana la un hornulet care apoi se continua cu o muchie usor friabila si fara prea multe pitoane, pana la o mica surplombita cu doua pitoane care se trece prin stanga. Dupa aceasta ridicare este un mic prag de piatra pe care se poate regrupa. Urmeaza un hornulet fara nici un piton care conduce la o regrupare comoda pe o platforma de iarba, la baza unei arcade mari.

Lungimea 7: Se merge pe fisura formata de arcada si fata. La finalul arcadei este o surplomba “prevazuta” cu o mare teava ( tractionata axial iese), care mai comod se ocoleste prin stanga pe fata, apoi se revine pe directia initiala pe un horn din care se iese pe iarba. Dupa cativa metri pe iarba se ajunge la un inel solid pe o branita. De la inel in stanga la un metru dupa o muchiuta mai gasiti un piton, a.i. regruparea e ideala.

Lungimea 8: Se pleaca in dreapta catre o fisura inierbata care are mai sus o iesire incomoda pe iarba. Apoi urmeaza doua hornulete. Se intra prin primul, iar dupa un inel grosier se traverseaza in hornul din stanga. Acesta devine fisura, si dupa citiva metri se termina. In acest punct este o placa mare desprinsa pe care se traverseaza la dreapta pana pe iarba, unde se regrupeaza tot pe o brana comoda la un inel. Din nou in stanga dupa colt mai este un peu ascuns.

Lungimea 9: De aici se coboara 2 metri in dreapta pe iarba pana la baza unei fisuri inierbate. Dupa cca. 7-8m. se face dreapta, pe o rampa de iarba care conduce la baza unei fisuri mari, la un piton cu o chinga veche. De aici se face traverseu dreapta pe o placa care are piton la mijloc sub o iarba mica, apoi se urca o fisurica si se regrupeaza in grota.

Lungimea 10: Din mica grota in dreapta dupa muchie pe fisura, apoi dreapta pe o fata care conduce la un horn. Pentru cine nu a regrupat la grota in horn este o regrupare. De aici in sus pe un hornulet deasupra caruia este iarba. De la horn in sus pana in creasta nu mai este nici un piton (cam 20m.), in schimb in creasta aveti un inel, chiar la iesire.

Primele 4 lungimi de coarda se preteaza la mersul concomitent. Si chiar si mai sus. Atentie, pe alocuri este friabil si multa iarba.

Apropiere …

Planul pentru aceasta vara, sau in perspectiva mai indelungata, ar fi sa luam la rand traseele din peretele Vaii Albe. Insa cum vremea continua sa fie capricioasa si peretele ud, vom incepe cu cele mai usurele.

In principiu ne gandim sa nu dormim la refugiul Costila, ci sa adaugam si un pic de antrenament cardio:
– plecare de dimineata din Busteni
– catararea unui traseu in peretele Vaii Albe
– coborare seara inapoi in Busteni

Asadar, pe langa catararea traseului Lespezi, alte obiective ar fi cronometrarea timpilor de apropiere si retragere si parcurgerea atenta a potecilor de apropiere si retragere. Conform perspectivei de a catara si trasele mai dificile sau de aventura in Peretele Vaii Albe, ar trebui sa invatam si sa fim in stare sa identificam poteca de apropiere pe intuneric (atunci cand ziua e scurta) sau de retragere in conditii de oboseala si/sau de intuneric.

Pecam din Bucuresti de dimineata. Suntem la Caminul Alpin pe la ora 9h30.

Preferam sa plecam de jos cu apa suficienta pentru a nu ne mai opri pe drum si pentru a evita orice surpriza de a ramane fara: izvor secat sau murdar.

Ca de obicei, intr-o ora ajungem in dreptul izvorului si in 1h40 ajungem in dreptul refugiului Costila. Nu ne oprim ci ne continuam drumul spre Perete Vaii Albe. Incercam sa mergem in ritm sustinut, ca si cum am avea un plan serios …

Ups! Ne pierdem, ezitam, poteca nu este clara! Cautam linistiti, ne oprim sa picotim sau sa mancam biscutit si iar cautam linistiti. Doar ca planul de cronometrare a apropierii a cam fost scos din circuit. In timpul cautarilor cercetam fiecare coltisor, fiecare potecuta de capre, ne uitam la perete, la linii de cuie … Nu ma plang, imi place! 😛 😀

Catararea …

Intr-un final ajungem si la baza peretelui nostru pe la ora 13h50. Este deja destul de tarziu, dar nu disperam: programul este relaxat. 😉

Cata pleaca primul in ideea de a lega primele 4 lungimi de coarda si de a merge concomitent. Il urmaresc asteptand sa se intinda corzile….

Nu sunt multe asigurari fixe pana in hornul din imagine, insa nici nu prea se simte nevoia. Terenul este usor, trebuie doar atentie.

Ajunsa in horn imi dau seama ca Lespezi este unul dintre acele trasee refacute, consolidate cu spituri. Spituri noi, cuie vechi dar bune: multe, multe asigurari. Cata nu a asigurat decat in doua …

Cata regrupeaza la iesirea din horn (aici exista spituri si maion rapid pentru rapel), adica la finalul celei de-a doua lungimi.

Traversam “Terenul de fotbal” si mutam regruparea undeva la baza peretelui apoi tot Cata pleaca mai departe pe lungimea numita “La Ruine” …

Linia acestei lungimi nu este foarte clara, de jos Cata  vede o regrupare cu spituri si lant unde isi propune sa ajunga. Pe aceasta lungime plaseaza doua nuci. Gradul de catarare este mic, dar terenul destul de friabil si nu a gasit asigurari fixe.

Lungimea 4 cu Marea Traversare o parcurg eu cap de coarda. Este usurica si mi se pare destul de bine asigurata. Corzile de 50m sunt suficiente pentru a se ajunge in regruparea cea mai din dreapta de sub diedru. 😉

Diedrul din dreapta arata senzotional: Ah ce pofta imi face! Ulterior am cautat si am gasit ca acela este diedrul din traseul Diedrul Pupezei. Aham! Pai sa venim sa il cataram si pe acesta cat mai curand…. 😛

Vine si Cata pe Marea Traversare.

Din regrupare se traverseaza pe brana in dreapta diedrului si se intra pe un horn care urca diagonal dreapta. Catarea este placuta …

Spre Fisura Albastra si Pintenul Vaii Albe 😉

Ups! Asta nu era o panorama?!

… si peretele cu Albisoarele …

Catarea este usurica si placuta. Insa in mintea mea persista imaginea diedrului pe langa care tocmai am trecut …

🙂

Sa iti fac si eu o poza! 😉

Pe acolo am schiat noi (vezi aici)?! 😛 Zapada inca persista in locul numit “La Verdeata”.

Plec eu mai departe pe un horn-diedru frumos … care la final prezinta o mica surplomba care se depaseste usor pe fatza din stanga. 😛

Ies pe teren usurel, apoi pe o brana.

Vedere spre Creasta Picaturii! 😉

Vine si Cata!

Cu Pintenul Vaii Albe in fundal …

Urmeaza o lungime mai scurta .. pe care pleaca Cata.

Si inca o lungime pe care plec eu … 😛

Un grup de oameni care urca pe Brana Aeriana …

Urmatoarea regrupare este in dreptul unei grote. Aici ajung o alta echipa din urma si astept putin pana reuseste sa plece si secundul mai departe. 🙂

Inca o lungime si suntem sus! Este ora 17h28.

Retragerea pe Creasta Vaii Albe …

Ce frumos este la munte! Privire spre peretele Costilei. Ploaia cam ameninta. 😛

Pe Brana Aeriana … 😛

Cu zelbul culisand pe cablul de siguranta … 😛

In curand o sa ajungem la locul numit “La Panda”.

A fost o zi frumoasa. Cum a doua zi se anuntau precipitatii, am plecat spre casa. 😉