Data: 2 iunie 2013
Locatia: Piatra Craiului
Echipa: eu si Cata
Activitate: Alpinism
Traseu: Traseul Denco (5B, 5lc) din Turnul Mare al Dianei

Inca din 2010, de cand am catarat Traseul Fisura Cenusie (vezi aici) si i-am vazut pe Ciri Turcanu impreuna cu un prieten de-al lui catarand in Traseul Arcadei (vezi aici), imi doresc si ma tot gandesc … ca as vrea sa il catar si eu.

Cu gandul de a intra in Traseul Arcadei, Cata colecteaza info de pe eclimb.ro (schita si descriere). Eu sunt asa de prinsa cu problemele cotidiene incat toata responsabilitatea pica pe umerii lui Cata de data aceasta: documentat, pregatit echipament … Pacat, insa, ca a uitat aparatele foto acasa. 😛

Sambata preferam sa ne odihnim si sa ne relaxam in Piatra Craiului.
Super! Zacem, dormim, citim, ascultam linistea si pasarelele …

Duminica dimineata, insa, ne trezim hotarati sa mergem sa cataram Traseul Arcadelor in Diana.

Conform descrierii, traseul este bine asigurat asa ca nu mai caram dupa noi asigurari mobile, ci doar o scarita …! Mare greseala, niciodata in Crai nu se pleaca fara mobile. Asta e regula!

Despre PRIMA LUNGIME descrierea spune ca “urcam pe fata din dreapta a unui mare diedru horn pe mici trepte ierboase mergand uneori si in bavareza. Facem din cand in cand traversee la dreapta. Dupa ultimul traverseu peste o fata mai urcam putin si dam de o regrupare nu prea comoda, dar cu 2 cuie deosebit de bune.”

Plec eu cap de coarda. Nu e greu, dar nici usor. Asigurari destule…

Despre A DOUA LUNGIME descrierea spune sa “continuam in sus pe un fel de fisura diedru si trecem de 2 mici branite. La a treia branita traversam un pic mai mult la dreapta si dam de regrupare. Iarasi 2 cuie extraordinar de bune. Putin incomoda regruparea, dar o persoana poate sta bine.”

Este randul lui Cata. Mi se pare ca se opreste mult mai repede si mai aproape decat m-as fi asteptat. Este o lungime foarte scurta.

Despre A TREIA LUNGIME descrierea spune sa “ne intoarcem 2-3 metri pe branita la linia traseului si ne ducem in sus depasind un mic diedru cu o surplomba. Apoi urmeaza niste fete spalate despartite de mici praguri cu iarba. Ultima fata se depaseste printr-un mic treverseu care prinde o fisura verticala mare cu prize bune care ne duce pana in regrupare. Se regrupeaza destul de ok, iar cuiele sunt bune si multe.”

Plec eu, depasesc o surplombita tragadu-ma de cuiul de deasupra ei, apoi merg pe un fel de fisura, apoi ies pe teren foarte inierbat si friabil. Nici o asigurare pana aici! Ar fi fost loc de asigurat la friend-uri de dimensiune medie sau mare.

Am emotii mari caci ma aflu la 10-15 m deasupra ultimei asigurari, ezit mult, ma misc incet! Pana la urma ma hotarasc sa caut orice posibilitate si sa asigur neaparat: dau o cordelina dupa o piatra incastrata intr-o fisura… Nu imi inspira prea mare incredere, dar totusi ma mai linistesc putin.

Dupa ce ma ridic destul de sus pe fisura vad in diagonal dreapta o fata compacta si o linie de cuie pe ea… De la acele cuie cobor usor cu privirea si in dreptul meu in traversare dreapta, cam 3-4 m, ar fi un cui bun, insa terenul este foarte delicat ca sa ajung la el. Descatar 1-2 m, traversez, catar pe teren foarte foarte friabil si ajung la cui. Mai departe ma ridic pe o brana unde asigur iar. Cuiele sunt rare, insa bune.

Am iesit pe fata compacta. Catar delicat o fisura plina de iarba si ajung la urmatorul cui. De aici peretele arata spalat.

Pun scarita, ma ridic in ea si cu greu ajung sa prind la stanga o fisura plina de iarba… Insa pozitia este dezechilibranta, fata e spalata si nu am unde sa pun piciorul stang ca sa ma echilibrez si sa ma ridic… Urmatorul cui se vede undeva foarte sus la capatul acestei fisuri ce ar trebui catarate la liber.

Imi e cam frica sa ma bag caci sub mine sunt niste brane si in caz de cadere am senzatia ca m-as lovi de ele…

In partea dreapta ar mai fi o fisura ce pare usoara si care ar putea fi catarata la liber cu multiple posibilitati de asigurare la mobile. Dar eu nu am mobile la mine… In partea de sus ar urma un traverseu stanga pentru a ajunge la acel cui si … Of! Nu imi vine sa ma risc!

Sunt rare, foarte rare situatiile in care ma dau jos din perete. Dar acum, cu posibilitatile actuale (fara mobile sau un clif pentru scarita) simt ca mi-am epuizat toate ideile de abordare. Dau vina pe stresul acumulat din timpul saptamanii si pe oboseala generala, si il conving pe Cata sa incerce si el.

Ma lasa salam pana in regrupare si catara pe urmele mele pana la pasajul “cheie”. Incearca sa treaca, si incearca si incearca, dar nu ii iese. Astfel hotaram sa ne retragem prin rapel.

– E ultima data cand mai intram intr-un traseu in Crai fara macar un minim de asigurari mobile pe ham! – imi spun.

Saptamana urmatoare, incercam sa ne documentam si sa intelegem unde am gresit. Intai ne uitam la fotografiile noastre din 2010 in care apare Ciri: hopa, noi am intrat gresit.

Apoi citim comentariile de pe eclimb.ro si aflam ca, de fapt, descrierea este pentru traseul Denco.

Asadar, conform fotografiei de mai jos, noi am catarat pe linia verde, linia traseului Denco, pana la intrarea in dreptungiul rosu, pasaj cotat 6c. Linia rosie, este linia traseului Arcadei. 😛

Ulterior, pe site-ul eclimb.ro s-a modificat titlul articolului si s-au facut cateva comentarii pertinente la adresa acestuia, insa descrierea din continutul articolului nu a fost inca corectata. 🙂