Perioada: 22 Decembrie 2012 – 6 Ianuarie
Locatia: Mont Blanc (Geneva, Chamonix, Grenoble)
Echipa: eu si Cata

Serie de articole din aceasta vacanta:

• 2012.12.23 – Mont Blanc – Logistica si Schi de Partie
• 2012.12.31 – Aiguille du Midi – Schi pe Vallée Blanche
• 2013.01.03 – Argentière – Col du Tour Noir
• 2013.01.04 – Col du Chardonnet: Trois Cols (schi-alpinism)

Este hotarat: anul acesta in perioada sarbatorilor plecam in vacanta! 🙂 Desi conditiile de zapada in culoare, trasee alpine, orice … sunt incerte in aceasta perioada, ne hotaram sa mergem in zona Mont Blanc fie ce-o fi. Nu pierdem prea multa vreme sa cautam obiective turistice, alpine sau de orice alta natura caci plecam cu gandul sa ne orientam la fata locului.

Si pentru a avea aceasta flexibilitate ne hotaram sa luam la noi atat echipament de schi cat si echipament de gheata sau de mixt. Si pentru a lua atata echipament la noi, ne hotaram sa mergem cu masina.

Asadar, daca acum cativa ani va prezentam un articol cu logistica calatoriei cu avionul (vezi aici) acum voi povesti ce am experimentat noi din punct de vedere a calatoriei cu masina.

Logistica atunci cand calatorim cu masina

* Imputernicire si asigurare

In situatia in care masina este pe firma, este necesara imputernicire, cate una pentru fiecare sofer, in engleza. La vama (Serbia) am fost intrebati de ea … am inteles ca in caz de incident rutier este nevoie de ea.

Asigurare RCA si Casco in tarile de tranzit. Eu, ca sa fiu sigura ca este totul in regula am verificat si am vazut ca asigurarile mele sunt in regula oriunde in Europa.

* Itinerar

Itinerarul l-am calculat folosind website-ul viamichelin.com astfel:

—> Drum Romania-Chamonix (la dus): Bucuresti – Craiova – Drobeta Turnul Severin – Granita Serbia – Beograd – Granita Croatia – Zagreb – Granita Slovenia – Ljubljana – Granita Italia – Padova – Milano – Aosta – Tunel Mont Blanc – Chamonix

Taxe de autostrada si tunel: 107.78 €
Cost carburant: poate varia insa ViaMichelin a estimat 207.04 € si ii cam dau dreptate.
Timp de condus: 21h30
Distanta: 1864 km
Observatii:
– se pot trece granitele doar cu buletinul
– nu am platit nici o vinieta
– un GPS poate fi foarte util (noi am avut unul si fara el nu cred ca ne-am fi descurcat asa de bine :))

Noi am plecat vineri seara pe la ora 22:00 si la ora 2:00 eram la Drobeta Turnul Severin. Acolo am dormit. A doua zi ne-am reinceput calatoria la ora 8:30 si am condus cu randul toata ziua pana la ora 00:00 (ora Romaniei), cand eram in Italia. A treia zi, adica Duminica, am mai condus 3 ore pana in Courmayeur. Cum era inca devreme, ora 11:30, ne-am hotarat sa facem pauza de schi. O sa revin sa va povestesc si despre asta. 😉

Cum incepe sa se vada muntele de pe autostrada…

—> Drum Geneva-Romania (la intors): Geneva – Bern – Zürich – Granita Austria – Viena – Granita Ungaria – Budapesta – Granita Romania – Arad – Timisoara – Craiova – Bucuresti

Taxe si viniete:
– 150 RON vinieta pe un an in Elvetia
– 8.5 € vinieta pe 10 zile Austria
– 14 € vinieta pe 10 zile Ungaria
Cost carburant: poate varia insa ViaMichelin a estimat 235.29 € si ii cam dau dreptate.
Timp de condus: 24h30
Distanta: 2100 km
Observatii:
– aceasta ruta este mai confortabila intrucat este mai multa autostrada si nu a trebuit sa ne oprim din loc in loc pentru a plati taxe de autostrada

Plecam spre Romania la ora 11:00 (ora Romaniei). Conducem cu randul pana la ora 23:00 cand trecem de Viena si ne oprim. Urmatoarea zi ne punem la drum la ora 8:00 si suntem la ora 13:00 suntem la Timisoara unde facem popas. La ora 15:00 plecam spre Bucuresti si suntem acasa pe la 22:00.

Drumul a fost lung, obositor si plictisitor. Am avut dreptate pana acum sa evit sa merg cu masina, insa de data aceasta s-a meritat caci ne-a oferit foarte multa flexibilitate: mult echipament si posibilitatea de a ne muta dintr-un loc in altul cu usurinta. 😛

Schi de partie

… caci nu au fost condtii de altceva. In perioada aceasta a fost destul de cald, lucru care a favorizat pericolul de avalanse la mare altitudine si topirea cascadelor de gheata la joasa altitudine. Dar cum nu am nici timp si nici inspiratie sa va povestesc despre ce nu am facut, hai sa revenim asupra lucrurilor pe care le-am facut! 😉

Duminica la pranz suntem la Courmayeur. Nerabdatori, ne echipam, ne luam un skipass de 4h si ii dam la … valeeee! Asa am curatat eu praful de pe Elan-urile mele 888 pe sezonul acesta. Of, iar nu am apucat sa le ascut, si iar imi e greu sa le controlez. Dar ma bucur de schiul de partie si reiua exercitiul pe care l-a inceput la Sölden (vezi aici): picioare apropiate, miscarea sus-jos, punctat cu batul inainte de viraj. Acum, odihnita fiind, ceva-ceva imi iese! Ura! 🙂

Peisajul in care schiem este fantastic, amintiri mai vechi revin la lumina. Aci se vede creasta sudica a lui Aiguile Noire de Peuterey. Ah ce vremuri … (Vezi aici)

Urmatoarea zi, luni, cum nici conditiile si nici vremea nu se arata fantastice ajungem sa schiem o alta jumatate de zi pe partiile din Argentière. Cu mare, mare, mare emotie ma hotarasc sa fac inaugurarea noului meu setup de schi, care are ca si caracteristica principala greutatea. De fapt .. NE-greutatea!

Dupa tuna noastra de apropiere de peretele Grandes Jorases (vezi aici) si catararea traseului Ginat din Les Droites (vezi aici) din martie 2012 ne-am dat seama ca e tare greu iarna in Alpi fara schiuri pe apropieri si retrageri lungi.

Hotarati, cu banuti dedicati in acest scop pusi sub saltea, cu doar trei saptamani inainte de plecare trecem pragul usii noului magazin de schi din Bucuresti, Absolut Outdoor (vezi aici).

Eram convinsa ca in Romania nu se gasesc numere mici, de femeie, la clapari de tura intrucat in sezonul 2009-2010 am cautat si nu am gasit nicaieri. La aceasta se adauga si faptul ca la magazinele cu specific montan nu se gasesc nici in ziua de azi manusi tehnice masura S sau XS, sau marimi mici la anumite modelele de bocanci tehnici. Nu, manusile sau bocancii nu au nici o legatura cu claparii, doar ca prin generalizare ajunsesem sa cred ca in Romania nu exista echipament pe marimea mea. 😀

Dar SURPRIZA! La acest magazin reusesc sa gasesc clapari masuri mici (chiar si masura mea!), cele doua modele de schiuri Movement pe care le studiasem pe internet si la care ma gandeam, legaturi, piei .. tot ce imi trebuie! La alegerea echipamentului (lungime schiuri, greutate, model, masura clapari, etc) a participat foarte activ Mita, proprietarul magazinului. Vai, de ar stii el ca ii pomenim numele ori de cate ori ne urcam pe schiuri! Si doar in sens pozitiv! ULTRA-pozitiv! 😀

Dar sa revenim la … schiurile mele noi! 😀 In ciuda multor recomandari controversate, am ascultat de sfatul lui Mita si de intuitia mea. Am ales:
– schiuri Movement X-Random de 159cm pentru ca erau cele mai usoare, 1600 gr, si mai potrivite nevoilor mele in sensul ca nu sunt inguste si pot schia pe ele in powder
– legaturi Dynafit TLT Speed caci sunt usoare, 670 gr
– piei de foca de la Movement X-Random
– clapari Dynafit TLT 5

Ah ce emotii!!! 😀

Emotii? Emotii de ce? – poate ca vreti sa ma intrebati. 😉

-> Pai in primul rand pentru ca exista unele teorii cum ca schiurile de tura, usoare, nu se comporta bine la coborare, sunt prea moi, vibreaza, nu au portabilitate si se controleaza greu. Insa m-am consolat cu gandul ca imi iau schiuri usoare la urcare, si cu care sa cobor cat de cat in siguranta.

-> Si in al doilea rand pentru ca am auzt prea multe discutii cum ca este obligatoriu sa se exerseze acasa pe covor punerea claparilor in legaturile Dynafit caci este foarte foarte greu si necesita un adevarat “simt al gaurii”. 😛 Eu nu am apucat sa exersez!

-> Da, da e si al treilea rand: faptul ca am stat mult pe ganduri daca sa imi iau schiuri de 159 cm sau de 154 cm intrucat unii spuneau ca un schi de 159 cm e mult mai greu de controlat dar altii spuneau ca un schii de 154 cm nu are de unde sa imi ofere flotabilitatea necesara pentru inaltimea si greutatea mea. Oh, da! A fost o alegere grea …

Asadar cu emotii, mari emotii, imi pun schiurile in picioare. Click! Prima legatura intra din prima. Click! A doua legatura intra din prima!
– Ai vazut Cata ce repede a intrat?
– Ei, aici e usor ca e plat, mai greu e in panta … – imi raspunde. 🙂

Incep sa trag de picioare cu aceeasi putere cu care tragem ca sa ma deplasez si cu echipamentul vechi dar ma impiedic prosteste: picioarele imi sunt asa de usoare incat efortul e mult prea in exces! WOW! 😛

Ajung la marginea partiei. Inspiiir-expiiir … ii dau usurel la vale si ma astept sa nu ma asculte picioarele. Ele saracele .. ma asculta, dar mie imi e prea frica sa le spun ceva. Am parte de primul BUF pentru ca un tip neatent intra direct in mine! Un schiu imi sare din picioare!

Asa o sa fie?! Sunt calma, trebuie sa fiu calma, caci ma asteapta o zi grea. 😀

Sunt in panta, incepe munca de pus claparul in legatura. Click! Intra din prima! Ce inseamna asta?! 🙂 🙂 🙂
Iata cum aflu ca teoria din “al treilea rand” nu ma afecteaza. Desi nu am exersat acasa … imi iese din prima chiar si in panta.

De obicei, la mine lucrurile stau un pic pe dos: dupa ce imi iau prima tranta toata frica imi dispare, sunt dispusa sa incasez oricat de multe si ii dau cu curaj la vale. Insa, asa se face ca in loc sa imi iau trante ma vad schiind frumos in S la vale, stanga, dreapta, punctat. E gheata, e multa gheata, dar schiurile mele tin si se comporta asa de bine! Nu stiu daca vine de la neindemanarea mea, dar eu ma simt excelent, excelent pe schiurile astea, pe partia inghetata. 😀

Incercam si ceva offpiste. Mda, nu ma pot lauda cu cine stie ce stil curat de schi, evident. V-am aratat si voua filmulete! Dar daca schiurile vechi reuseam sa le controlez 30% (cred ca exagerez) in conditii de offpiste, pe acestea reusesc sa le controlez 50% (poate ca iar exagerez) in conditii de offpiste.

Imi sare inima in piept de bucurie: vai ce fain, vai ce fain, vai ce fain!!

Marti vrem sa urcam sus la Aig du Midi sa cataram din nou Chèré Couloir (vezi aici) insa vantu bate cu 100 km/h si telecabina nu merge.

Fie! Schiem alte 4h in zona Flégére. Si exersez in continuare tehnica schiatului, pe noile mele schiuri ultralight.

Da, da, e Craciunul! Iata ce face Mosu in timp ce multi copii il astepta in zadar! 🙁

Urmatoarea zi se anunta o vreme inchisa. Nu stim ce vom face. Insa seara primim un sms de la Sorin.

Urmarea? Ziua de Miercuri o petrecem impreuna pe piei de-a lugul partiilor Le Tour/Balme …

Acum vad si eu care e diferenta la deal intre echipament foarte greu si unul foarte usor, adica dintre un echipament de 5600 gr si respectiv unul de 2400 gr si care e diferenta intre un clapar de partie (Da, pana acum asta foloseam!) si un clapar de tura bun. 😀

Eu, Dana si Sorin. 🙂

He! Toata echipa!

Sorin cel ultra-rapid! 😉

Noi doi! 😛

Se deschide cerul! Acum acum acum .. o poza!

Uaaaaa…

Iesim putin offpiste pe langa partie si avem parte de primul, realul puf! E fantastic! E superb! Pentru doar cateva secunde de schiat in puf ma umplu de entuziasm!

Dupa schi Dana ne gateste Fromage Fondu. Arata spectaculos! 🙂

Joi ninge cu fulgi mari. Toata ziua! Asadar avem timp toti patru sa testam un restaurant japonez din Chamonix recomandat de Sorin si Dana: Satsuki.

Din punct de vedere al muntelui, Miercuri si Joi am putea spune ca nu am facut cine stie ce. Insa ne-am bucurat enorm sa ne petrecem aceste zile alaturi de Dana si Sorin. 🙂

Joi seara ne intalnim cu alti doi prieteni minunati: Silvia si Florin.

Vineri schiem la Argentière si ne bucuram de powderul depus cu o zi in urma. Astfel am parte de o zi de schi in conditii mai dificile, insa incerc sa pun in practica tot ce am exersat pana acum. 🙂

Sambata la ora 10:45 ne intalnim iar cu Sorin. Dana s-a hotarat sa schieze toata ziua insa noi in echipa de 3 – eu, Cata si Sorin – ne propunem sa urcam de-a lungul partiilor din domeniul Brevent din Chamonix 1035m pana pe varful Le Brevent 2525m, adica in jur de 1450m diferenta de nivel.

Dupa ce trecem de Plan Praz 2000m … Petit Dru in spate. 🙂

Sorin e in fata. Cata incearca sa se tina de el asa ca eu, lipsita de motivatie, raman in urma. La un moment dat trec pe langa un grup de baieti:
– Ça Va? – ma intreaba unul dintre ei.
– Oui … – raspund zambind. Apoi imi vad de drumul meu cand in urma mea o voce de barbat incepe sa fredoneze melodia “Motivé” despre care stiam de la cursul de limba Franceza (vezi aici).

Rad singura fara sa ma feresc de privirile celorlati si imi continui drumul … 😀

Vai ce linii frumoase! Of, abia astept sa ajung si eu la nivelul in care sa fiu in stare sa desenez astfel de linii … 🙂

Aig du Midi si Mont Blanc in zare …

Aici Cata si Sorin ma astepta. Pauza de mandarine. 😉

Mama mia de unde au schiat unii …

Pe la ora 16:00 suntem sus la Le Brevent unde ne intalnim cu Dana si Pascal (un francez pe care il cunoscusem cu o seara in urma) … Din Crêpe-rie iese un miros de ma innebuneste (Obs: Crêpe-rie este loc unde se fac si se vand clatite). Vai se as manca o clatita cu inghetata!

Ne scoatem focile si ii dam la vale in echipa de 5 persoane.

Pascal si Sorin .. eu si Dana. 🙂

Ce nor fain!

Coborarea este destul de lunga …

Urmeaza o zi de odihna si alta asupra careia o sa revin. 😛

Luni seara fugim spre Grenoble unde Rose, mama lui Rose si un prieten de-al casei ne invitasera, si ne asteptau cu masa pusa pentru a sarbatori trecerea dintre ani. De multi ani nu am mai sarbatorit revelionul cu … atataaaa mancareeee! 🙂 Cred ca m-am ingrasat 2 kg in seara aceea. 😛

Vedere de la geam … muntii sunt la un pas de Grenoble!

Dar ca sa mai atenuam putin efectul de ingrasare, chiar pe 1 Ianuarie iesim la o tura usurica pe langa Grenoble. Cum zapada nu prea mai era, alegem sa urcam pe piei pe marginea partiilor. Din pacate am uitat numele zonei .. incerc sa revin cu un update imediat ce aflu.

Partiile sunt foarte foarte inghetate, bate vantul si se anunta vremea rea. Cum nu avem harta zonei de schi, ne trezim urcand pe o rosie foarte inclinata si foarte inghetata. Ups! Ne chinuim, ne chinuim, pieile nu mai fac fata …

Intr-un final Cata rosteste formula magica: Sa scoatem coltarii! 😛

Oh, da! Chiar cu doua zile in urma ne cumparasem coltari de schiuri. Asadar a venit timpul sa le facem inaugurarea … 😉

Eu pe schiuri si Rose pe rachete …

Ziua de schi s-a terminat repede caci a inceput sa ploua asa ca am fugit spre … Geneva.

Geneva

Intr-o alta zi de vreme rea in zona Mont Banc am preferat sa ne odihnim, sa citim carti, sa ne uitam la filme si sa vizitam lacul din Geneva.

Iata cateva fotografii! 🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Cam asa ne-am petrecut noi vacanta de sarbatori … in linii mari. Voi reveni si cu 3 articole mai … alpine! 😛