Perioada: 10-11 Noiembrie 2012
Locatia: Muntii Fagaras
Echipa: eu, Catalin si Tori
Traseu:
– Sambata: Cabana Capra – Fereastra Zmeilor – Creasta Principala spre Est – Ref Vistea Mare
– Duminica: retur
Prima zapada la munte, hop si noi fuga in Fagaras! Nu sunt prea multe de spus despre aceasta tura, insa vremea aparent proasta de sambata cu jocul norilor au creat un efect deosebit de lumini si umbre si ne-au ajutat sa facem cateva fotografii spectaculoase. Ne-am bucurat sa admiram muntele in toata splendoarea lui, acolo. Un munte viu! 😉
Asadar acest articol va avea mai mult forma unui album foto. Pentru a viziona fotografiile la o rezolutie mai mare este suficient sa dati click pe ele. 😉
Sambata dimineata lasam masina la Cabana Capra si incepem urcusul. Vremea este frumoasa. 🙂
Urcam spre Ferestra Zmeilor si admiram Caldarea Fundul Caprei …
Refugiul Fereastra Zmeilor. Pana aici am facut cam 2h …
Doua cateluse au pornit odata cu noi de la Cabana Capra si par hotarate sa ne urmeze si mai departe. 😀
Iesiti in creasta principala, isi face simtita prezenta o adiere de vant destul de rece. 🙂
Trecem de pasajul prevazut cu lanturi de “La 3 pasi de Moarte” si continuam pe poteca de vara, intrucat zapada nu pune probleme.
O fotografie artistica realizata de Cata cu muchiile nordice.
Imortalizez si eu peisajul superb printr-o panorama in care in fundal se vede toata Muchia Albotei. 😀
O creasta scurta care se desprinde din Vartopel si coborara spre NE in Caldarea Pietroasa ne face cu ochiul. Multe ispite in Fagaras pentru “la iarna”!
Printr-o lumina de basm urcam si ajungem la Monumentul Nerlinger…
Apoi urcam abrupt pana pe vf Mircii 🙂
Coborand spre Lacul Podul Giurgiului, gasim refugiul distrus, probabil de o avalansa din primavara. Nu va bazati pe el! 🙁
🙂
🙂
Privim in zare la tinta noastra pentru aceasta zi, trapezul Vistea-Moldoveanu. 🙂
Remarcam o fatza NV cu multa personalitate 🙂
Vremea s-a deteriorat. Urcarea pe Vf Vistea a fost in ceata … 🙂
Asa ca nu am zabovit prea mult pe varf ci am continuat imediat cu coborarea spre Refugiul Vistea Mare.
Coboram din nou sub plafonul de nori 🙂
Acum se intuneca repede asa ca ne organizam … baietii aduc apa dintr-un paraias (situat cam la 100 m in coborare spre Sud de ref Vistea), apoi mancam si bem cei cald. Mai este timp suficient si de … un joc (mai multe) de carti! 😉
Dimineata Cata reuseste sa surprinda lumina rasaritului. Vremea se anunta superba pentru aceasta zi 🙂
Catelusele au dormit afara si ne-au asteptat cuminti sa ne trezim 🙂 Si bine-nteles sa ne punem la masa!
Cata le da cate ceva … 🙂
Plecam de la refugiu de data asta inspre Vest, si ne bucuram de vizibilitate. Soare, cer albastru de Fagaras! Cateva capre ne saluta. 🙂
Admiram peisajul. Doi cate doi 🙂
🙂
De data aceasta nu avem nici un motiv sa nu traversam si spre vf Moldoveanu 🙂
Facem si poza de varf. Multi au adus si au lasat aici tot felul de chestii simbolice. 🙂
Ne bucuram de o vizibilitate exceptionala in toare directiile. Cateii latra dupa capre negre 🙂
Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, lasam trapezul Vistea-Moldoveanu tot mai in spate 🙂
🙂
🙂
🙂
Pozam si cabana Podragu. Apoi ne oprim langa Lacul Podul Giurgiului pentru hidratare. Un ceai cald e tot timpul bine venit! Da, facut cu Jetboil-ul, mandria lui Cata 🙂
Urcarea pe Vf Mircii …
… apoi coborarea spre Monumentul Nerlinger. Apropo, stie cineva ce reprezinta ?!
🙂
🙂
Aici Cata pozeaza un lup pe cale sa se transforme! Sau sa fi fost una din cateluse?! 🙂
Baietii profilati pe un cer albastru, admira peisajul la apus: Vf Capra, Vanatoarea lui Buteanu, Arpaselul, Vartopelul, Muchia Albotei 🙂
Revedem refugiul Fereastra Zmeilor (noul si vechiul) si in fundal impozantul Museteica 🙂
Coboram la cabana Capra unde mancam o ciorba, dam ceva mancare la catelusele credincioase si plecam spre Bucuresti. 🙂
A fost un weekend la inaltime in care ne-am bucurat de niste peisaje superbe!
Excelente poze, iar catelusele v-au facut tura perfecta. Cred ca au fost tare happy in acel weekend 😀 si s-au simtit bine cu voi
Superbe fotografii, felicitari pentru tura! Poate la anu o facem si noi, ca prima data cand am ajuns pe Moldoveanu n-a fost vreme buna. Si era si vara… 🙂
Ce simpatice sunt catelusele! Si noi cand am mers de la Balea la Moldoveanu a fost un catel cu noi de la inceput pana pe varf, in conditiile in care noi am dormit o noapte la Podragu. Nu stiu unde a dormit dar a doua zi a venit iar cu noi, pana pe varf 🙂
Cele doua care au fost cu voi…aproape incredibil ca au dormit langa refugiu acolo. Nu le-o fi fost frig? 🙂
Uite nu stiam ca Refugiul de la Podul Giurgiului e distrus, mersi ca ne-ai spus! Pacat… Oare chiar de la o avalansa sa fie?
Monumentul Nerlinger e pus acolo in memoria lui Richard Nerlinger si Herta Ruzicka. Au murit acolo in 1934, alunecand de pe poteca din cauza ploii si cetii.. Dumnezeu sa-i odihneasca!
Candva am umblat prin locurile astea! Ce vremuri! Ce vremuri! Ce munte! Ce cer, ce poze! Minunat!Aproape ca imi vine sa va invidiez dar de fapt, va admir si ma bucur pentru voi – si pentru noi,cei de la poale.
Si acum, o intrebareeee! “…lasam masina la Cabana Capra…”, n-o mai cheama Maria?(pe masina, nu cabana).Cu drag, Adrian.
Ba inca o mai cheama Maria! O alint Mariţa!
Insa ma gandesc la faptul ca sunt multi dintre cititorii mei care nu stiu cine e nici Maria (masina), nici Nadia (bicicleta noua), nici Schimbama (bicicleta veche) intrucat aterizeaza la mine pe blog intamplator, cand si cand. 🙂
Multumim pentru impresii.
Aceasta pare a fi o tura de recunoastere in vederea parcurgerii iarna a traseului de creasta .
Succes!
frumos , frumos ,frumos ! … si vreme si fotografii ! felicitari ptr. tura ! si-apoi catelusele sunt dragalase , oricum voi ati mai avut insotitori de drum in turele voastre – frumoasa Tina .
Da, Tina! 🙂 Frumoasa amintire! Uite si povestea ei aici:
http://www.pobega.ro/tina-the-climbing-dog-arpasel-ridge-fagaras-mountains/
Wooow! Incredibila Tina! This made my day! 🙂
da, da frumoasa tura asta ! e tare de tot Tina legata in coarda !
Refugiul nu era asa distrus nici in iulie nici in august anul acesta cand am fost pe-acolo – din pacate niste cetateni l-au facut praf, sigur nici o avalansa n-a venit din august pana acum 🙁
…Oana, mi-e greu sa cred asta. Mai degraba as merge pe varianta propusa de dl Mititeanu: “stiu ca alte refugii de pe varfuri/creste – Negoiu din Calimani, Scara din Bucegi si posibil multe altele – au fost distruse de vanturile care au “profitat” de usa ne-inchisa !”
@ oana calina – refugiul a fost distrus de vanturi si intemperii, sau mai bine spus de cei ce l-au construit din panel-uri rupte de la inceput. Am fost in acest an de nenumarate ori in Fagaras, as putea spune ca am asistat la degradarea lui … asadar, nici un cetatean nu la deteriorat
http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/12-accidente-salvamont/victime-ale-crestelor-fagarasene
“1. Monumentul Nerlinger: aflat in Saua Vartopului, intre Vf. Arpasul Mic si Arpasul Mare.
Data accidentului : 30 iunie 1934.
Acolo au murit Richard Nerlinger si Herta Ruzicka. Dl Mihai Andronie a scris pe Alpinet despre asta: “un calendar
turistic din 1938 unde era descrisa o parcurgere a crestei Fagarasului si am gasit pasajul: >”
“
In vara anului trecut am dormit cu fiul meu in refugiul Podul Giurgiului. Doar il terminasera, cu 2 saptamini in urma- de construit. Am intilnit acolo doi salvamontisti care montau un panou fotovoltaic si o instalatie de lumina. Era foarte interesant…dar…cei doi erau cam suparati deoarece in intervalul acesta de 2 saptamini cineva sau ceva… sparsese geamurile termopan-toate! Ei erau cam sceptici deja cu privire la viitorul acestui refugiu. In cele 2 nopti petrecute acolo au trecut si innoptat cel putin 30 de oameni in drumul lor spre si dinspre Vf.Moldoveanu. Aproape toti(cred ca toti!!) au „omis” popasul de la Cabana Podragu si asta nu reprezenta ceva bun pentru cei de la cabana…scad veniturile!! Utilitatea refugiului era evidenta si nu se pune la indoiala. M-am si intrebat daca va rezista in timp…Se pare ca nu! Parerea mea personala este ca s-a distrus din cauza vintului, din cauza unor vicii de constructie dar si datorita unor persoane rauvoitoare, poate egoiste materialiste si absurde care au ajutat sa se intimple asta. Avalansa?? Nici vorba! Cred ca se intelege ce vreau sa spun…N-as vrea sa gresesc dar geamurile sparte ,la nici 2 saptamini dupa montare ma fac sa gindesc asa!Pacat! Daca s-ar reconstrui (ce bine ar fi),oare ar rezista? Eu unul, as participa cu ce as putea la refacerea lui. In rest, tura voastra,ca si pozele si relatarea au fost ca de obicei la superlativ! Cred ca va pregatiti…pentru ceva tare… ce va urma! Te admir foarte mult pe tine si pe Catalin! Bafta si tot ce va doriti!
Dan, am trecut pe acolo in momentul montarii acelui refugiu. Geamurile termopan erau deja sparte, fusesera “stocate” peste iarna sub zapada, care si-a facut treaba. Asadar, nu tot ce zboara se mananca. Si nu in ultimul rand, un geam termopan “vidat” la 400 m altitudine, se va sparge singur, si garantat, la 2200 m altitudine.
Referitor la montarea panourilor de tabla, invelitoare refugiului. Si acelea, majoritatea au fost montante deja rupte, sau indoite la maxim, si au fost fixate cu corniere, cu ajutorul unor suruburi de tabla, iar golurile ramase umplute cu spuma poliuretanica.
Nu m-as hazarda sa spun ca oamenii au contribuit la “decesul” refugiului, pentru ca am fost pe acolo de la nasterea lui si pana la deces…
Pingback: 2012.11.25 – Fagaras – Vf. Negoiu 2535m | Jurnal de weekend si calatorie
Iulian, asa cum spui tu ca geamurile au fost sparte de la inceput, asa mi-au spus si cei doi salvamontisti ca au fost montate OK si apoi au fost sparte…acum cine stie??Important este ca refugiul este distrus si nu poate servi scopului pentru care a fost construit, asa cum este si cel de la Fereastra Zmeilor.Acesta rezista tot la o altitudine de 2000 m si nu i s-au crapat geamurile…si inca este OK!Dar este situat departe de cabane…Cred ca am vorbit,deja, prea mult despre subiectul acesta.Am facut-o deoarece acel refugiu era realmente practic,de ajutor, si eu,unul, m-am bucurat de „caldura” lui.Oricum ar fi,sper ca o sa renasca precum pasarea Phoenix…insa din ruine- in cazul de fata.
Am dormit in refugiul Podu Giugiului in august 2011, iar la momentul respectiv arata impecabil cu exceptia geamurilor sparte care prezentau urme evidente de lovituri. Acelasi tip de refugiu se afla in Saua Scara la o altitudine de peste 2000 metri, insa mult mai expus vantului si intemperiilor naturii, dar in luna august 2012 arata impecabil geamurile nu s-au spart,ledurile si panoul fotovoltaic functionau, panourile de tabla erau la locul lor. Cel mai probabil refugiul din Podu Giurgiului a fost distrus de niste “animale fagarasene” bipede.
Pingback: 2013.04.20 – Fagaras – Vf Modoveanu – Schi-Alpinism | Jurnal de weekend si calatorie
am incercat si eu anul trecut prima data dar nu am reusit din cauza vremii foarte urate ploaie grindina vant puternic ( aproape 4 ore)dar anul asta sper sa ajung pe varf infiferent ce vreme va fi 🙂
foarte frumos