Data: 21 Octombrie 2012
Locatia: Bulgaria, Vratsa, Peretele Central
Echipa: eu si Octavian
Activitate: catarare TRAD
Traseu: THE CORNERS (6+, 5+ A1, 7lc) din Peretele Central, zona centrala
Info: luate de pe website-ul www.bgclimbing.com

Intriga

Weekendul 13-14 Septembrie se anunta vreme urata in toata tara. Ca de obicei, cand nu e vreme buna in tara noastra, incercam sa fugim pe la vecini. In Velico Tarnovo, la Bulgari, se anunta probabilitate mult mai mica de precipitatii asa ca eu si Cata impreuna cu Octavian si Vio fugim sambata dimineata in directia aceea … macar pentru putina escalada si mancare gustoasa, specific bulgareasca. 😉

– Eu am chef de un concediu de catarare! Nu mi-am mai luat liber de demult si … Ah, ce chef am sa fug in lume! Insa Cata e cam prins la birou. Ar fi fain sa gasesc pe cineva cu care sa merg … – le spun lui Vio si Octavian, doar asa, ca sa nu tac. 😀
– Pai cum sa nu ai cu cine?! Uite, mergi cu Octavian. Eu as vrea sa raman 1-2 weekenduri acasa sa imi fac conserve si muraturi pentru la iarna – imi raspunde Vio.
– Aham, ar fi o treaba! Dar unde?! Uite, eu nu am mai fost niciodata la Vratsa…

Stiam de Vratsa din cateva albume de fotografii de la alti cataratori. Desi initial am avut tendinta sa ezit putin si sa imi arunc privirea catre zone mai indepartate, nu a durat mult pana sa vad avantajele de a merge la Vratsa:
– sunt doar ~350 km si se ajunge cu masina in 4h-6h (functie de sofer)
– ne putem intoarcem oricand in Romania in cazul in care se strica vremea
– era o zona pe care nu o cunosteam deloc si la care tot tanjeam in sinea mea de multa vreme

Asadar, in saptamana imediat urmatoare, dupa ce ne decidem categoric atat eu cat si Octavian, incepem sa cercetam si sa lucram la logistica acestei vacante: bgclimbing.com, intrebari la Victor Dinu, Rudi si Laurentiu Anghel. Multumim pentru ajutor!

Nu aveam nici eu si nici Octavian prea multa experienta la catararea strict la mobile .. motiv pentru care aveam emotii. Tendinta ar fi fost sa alegem in prima faza un traseu mai scurt, cu asigurari fixe. Dar eu imi doream foarte mult sa intru direct in peretele mare, cel mai mare! Asadar, ca sa mai diminuam riscurile, alegem dintre toate traseele recomandate un traseu cu regrupari pe ancore chimice, pe linia caruia se poate rapela oricand.

Ideea de baza era sa mergem, cataram, invatam, experimentam asigurarile mobile … si daca se apropie noaptea sa rapelam fara nici un fel de parere de rau.

Vinkelite, The Corners (6+, 5+ A1, 7lc) din Peretele Central, zona centrala

Grad: 6+, 5+ A1
Lungime: 380m, 7 lungimi de coarda lungi (50m – 55m)
Asigurari:
– toate regruparile sunt echipate cu 2 ancore chimice,
– pe primele doua lungimi exista destul de multe cuie vechi, dar cam ruginite si nesigure,
– pe tot parcursul traseului exista posibilitati de asigurari mobile
– recomand asigurari mobile mari pentru fisuri mari: friend-uri mari, nuci mari, torque nuts

“Vinkelite” (in bulgara), “The Corners” (in engleza) sau “Traseul Diedrelor” (in romana) se desfasoara de-a lungul unor diedre, asa cum ii spune si numele. 🙂

Schite:

Prima schita este cea originala, preluata de pe www.bgclimbing.com. A doua schita este modificata de mine: am adaugat un traverseu dreapta. 🙂 Obs: regruparile R1a, R2a, R3a, R4a, R7 sunt pe ancore chimice.

APROPIERE: Se urmeaza potecile P8 (П8) si P11 (П11) …

… Pentru a ajunge la sectorul S71

Dupa ce ne bem cafeaua si ne echipam, plecam si noi la drum … pe la 9:00. 🙂

Chiar in fata se vede foarte clar poteca P8 pe care se incepe urcarea.

Poteca ne duce intai dreapta, apoi in sus. La un moment dat se desprind doua ramuri si noi continuam ascensiunea usor stanga si apoi sus, avand perete in stanga noastra si grohotis in dreapta. Continuam sa urcam pe la baza peretelui din stanga apoi … se traverseaza grohotisul in partea cea mai de sus, si se ajunge la baza peretelui central.

Noua apropierea ne-a luat cam 50 min desi in ghid spune ca dureaza doar 30 min.

La baza peretelui se vad inscriptionate numere cu culoarea rosie. Pentru traseul nostru este notat numarul 10 si sageata rosie in sus. 🙂

LUNGIMEA 1: Fata de locul unde exista numarul 10 cu sageata rosie in sus, traseul incepe cativa metri mai in dreapta, pe un diedru usurel, foarte clar, care ne duce la baza unui diedru inalt si spectaculos. Pe acesta lungime exista multe cuie vechi, dar destul de ruginite si nesigure in caz de cadere. Asadar se recomanda utilizarea asigurarilor mobile ce pot fi dispuse cu usurinta in fisura. Dupa 35m se ajunge pe o mica platforma unde se afla o regrupare pe cuie vechi. Se continua catararea de-a lungul unui horn pentru inca 15m si se regrupeaza la 2 ancore chimice.

Cam asa arata prima lungime vazuta de jos. 🙂

Intrucat nici unul dintre noi nu avem foarte multa experienta in ceea ce priveste catararea cu asigurari mobile, prima problema de care ne lovim este “cum ne echipam? cum asezam echipamentul pe ham?”
– Setul de nuci il spargem in 3 grupuri si le punem pe carabiniere separate: micro, mici si mari (Obs: puteti lasa acasa nucile micro, eventual si cele mici)
– Friendurile (aveam 8 bucati) si torque nuts-urile? Eu zic sa le punem la fel ca nucile, mai multe pe o carabiniera. Octavian propune sa le punem pe fiecare pe cate o carabiniera …
Astfel ne pierdem timpul analizand argumentele pro si contra la cele doua solutii.

Acum constat ca mi-ar fi prins bine sa fi citit de pe site-ul lui Laurentiu Anghel capitolul TRAD > Echipament > Distribuirea echipamentului pe ham (vezi aici).

Eu ma hotarasc sa incerc ideea mea, asa ca grupez friendurile si torque nuts-urile pentru a le pune pe ham.

Plec! Pe partea de inceput nu pun nici o protectie. Catararea este usoara, urmeaza sa ies imediat pe o mica platforma si consider ca nu are rost sa pierd timpul si energia aiurea. Chiar la baza diedrului acela impunator incep sa apara asigurarile fixe: cuie vechi.

Din cauza greutatii care o port, simt ca nu am deloc lejeritate in miscare. Hamul e cumplit de greu, rucasacul imi e si el foarte greu intrucat am pus 2l de apa … off! E prima data cand ma catar asa de incarcata! Miscari care in mod normal mi se pareau simple … acum, pur si simplu nu imi vine sa le fac!

Dupa cativa metri de catarare, intrucat nu aveam experienta cu asigurarile mobile torque nuts, ma hotarasc sa le las agatate intr-un cui vechi pentru a fi recuperate de Octavian.

Catar mai departe. Aleg sa asigur in cuiele vechi insa nu am incredere in ele asa ca inaintez greoi si temator. Rar ma hotarasc sa pun asigurari mobile. Sunt prea concentrata la catarare si la jena care mi-o creeaza greutatea ca sa imi mai dau sema ca … gresesc! Insa usor-usor ajung in prima regrupare. De acolo se presupune sa mai am de catarat un horn usurel, gradul 3+, pana in regruparea pe ancore. Insa surpriza!! Hornul e ceva mai greut, friabil, si prost asigurat. Corzile se simt si ele tot mai grele … Ai, ai, ai!

Pe o platforma de piatra, mica, in dreapta diedrului, gasesc regruparea. Ura!

Ajunge si Octavian in regrupare. Aceasta prima lungime ne-a luat cam 1h40″ … 🙂

LUNGIMEA 2: se continua catararea pe diedru pana pe un prag deasupra caruia este necesara depasirea unui pas mai dificil. Nu as stii sa estimez gradul pasului (ei il dau 6+) insa exista cuie vechi suficient de bune pentru utilizarea scaritei (A1). Dupa depasirea acelor pasi catararea devine usoara. Regrupam pe o platforma mare la doua ancore chimice.

Acum e randul lui Octavian sa isi gaseasca o solutie de a aranja echipamentul. El se hotaraste sa puna o bucla de 60 cm pe el, de care sa atarne toate friendurile.
– E posibil sa te jeneze si sa nu mai vezi prizele la picioare cand te apleci! – imi dau cu parerea – Dar incearca si vezi cum te simiti … 🙂

Dupa cam 20 min este gata de plecare. 😀

Ma asez confortabil in regrupare, culcat, si ma las incalzita de razele soarelui. Totusi … sa nu adorm! 😀

Prima parte a diedrului pare un pic mai usurica …

La pas Octavian alege sa foloseasca scarita. Inainteaza greu. Ma simt obosita si imi e somn …

Imi vine si mie randul!

Acum sunt secund si nici nu mai sunt incarcata cu echipament, nici nu mai trag coarda dupa mine, nici nu mai am asa de multa apa in rucsac intrucat am mai varsat sau am mai baut din ea … m-am si obisnuit cu stanca si cu catararea de diedru … Ma simt foarte confortabil, ma simt bine! La pas trec la liber fara prea multa incordare .. a trebuit doar sa ma uit in jurul meu si sa gasesc miscarea.

Inca 1h30″ pentru a doua lungime de coarda. 😀 Gata, am trecut de partea cea mai grea a traseului … desi acel pasaj de 3+ “sustinut” ne-a cam bagat in ceata.

– Cred ca era mai buna varianta propusa de tine: fiecare friend si torque nut pe carabiniera lui! – ii spun lui Octavian.
– Da?! Asa crezi? Si eu cred la fel … pai hai sa le asezam – imi propune. Ai avut dreptate: m-a incurcat echipamentul prins de bucla – adauga Octavian.

Urmeaza inca o sesiune de rearanjare a echipamentului. 😀 😀 😀

LUNGIMEA 3: Se pleaca in traversare stanga stanga. Din ce imi amintesc exista un cui vechi pentru asigurare chiar in capatul traverseului. Acolo se descatara doi pasi stanga si se ajunge pe linia unui diedru. Asigurarile fixe sunt foarte rare insa exista multe fisuri bune pentru asigurare. La finalul diedrului, se face dreapta pe o fata plina de buzunare, si se ajunge la o platforma de regrupare, la cuie vechi (noi am regrupat aici caci frecau corzile). In continuare se catara un diedru cu fisura, superb, spectaculos. Pe acest diedru nu exista decat doua cuie vechi, si se impune utilizarea de asigurari mobile medii si mari.

Plec in traversare stanga. Vad cuiul din capatul traversarii asa ca ma simt destul de sigura pe mine din punct de vedere a directiei. La cui asigur cu o bucla de 120cm ca sa previn frecarea corzilor. Traversarea directa in diedru pare un pic complicata, asa ca descatar cei doi pasi. Sunt in diedru .. si incep catararea. Desi e usor si as catara destul de repede in sus, vreau sa respect regula jocului: exersam asigurarea la mobile. Asa ca din loc in loc, fara a face exces ci doar asigurandu-mi un minim de siguranta, ma opresc si asigur. Astfel montez primul meu troque nut, frienduri, nuci … e fain. Am grija, totusi, sa pun numai bucle lungi (60cm) si foate lungi (120cm) ca sa previn frecarea corzilor.

Ajunsa in regruparea R4 pe cuie vechi imi arunc privirea in sus. Scot schita: aham! Un diedru cu 6+ (A1) .. Eu as vrea sa il scot la liber, insa corzile astea freaca prea tare! Iar dupa ce trec de copac … o sa frece si mai tare, mult prea tare! Astfel decid sa regrupez acolo.

Parerea mea este ca R2a-R3a se face din doua bucati desi ei spun pe bgclimbing.com ca se poate catara dintr-o singura bucata. Poate ca se refera la cazul extrem in care nu asiguram absolut deloc pe traversare si diedru si atunci corzile vin drept in sus si nu mai freaca. 😀

Dupa ce a venit Octavian in regruparea intermediara R3 am plecat.

– Ce bine ca am regrupat! Aici nu e nici o asigurare.

Catarea este absolut superba. Ma bucur la fiecare pas, o savurez din plin. Abia in partea finala ajung la doua cuie, insa asigur doar in ultimul cui care pare mai sanatos, iar in dreptul celui de-al doilea prefer sa montez o asigurare mobila. Chiar dupa iesirea din diedru ajung la regruparea pe ancore si regrupez.

Aceasta lungime ne-a luat inca 1h05″.

LUNGIMEA 4: Se inainteaza sus dreapta si se ajunge pe o platforma de unde observam 2-3m mai sus o regrupare pe cuie vechi. Continuam ascensiunea pe langa acea regrupare, si apoi urmeaza o traversare ceva mai lunga, chiar si descendenta printre pietre instabile. Dupa ce se depaseste o fata se ajunge pe o brana inierbata. Regruparea e un pic la stanga, la doua ancore chimice.

Aici este randul lui Octavian. Pleaca in sus …

In dreptul regruparii vechi incepe catararea unui diedru usurel. 🙂

Apoi traverseaza, si iar catara un diedru usurel. 🙂

Noi aveam la noi schita de pe bgclimbing.com si nu intelegeam ce e cu traversarea aceea acolo. Acum cand traduc descrierea din bulgara in engleza cu google translate, traducerea capata sens. 😀
Deci nu e un scurt diedru cu mica traversarea in interiorul lui, ci e diedru-traversare-diedru-traversare-fata.

LUNGIMEA 5: Sunt doua variante: 7 si 7a. Noi am catarat varianta 7, din dreapta, pentru ca parea mai putin friabila si cu mai putina vegetatie: usor, friabil, fara asigurari fixe, posibilitati de asigurare la mobile.

Cum era randul meu, am ales sa plec pe varinta din dreapta pentru ca parea mai putin friabila si se vedea mai putina vegetatie. M-am miscat incet, cu atentie, am verificat fiecare priza .. si am asigurat din loc in loc. Ah, ce nu imi place sa catar astfel de teren … Am regrupat intr-un horn destul de friabil, la doua ancore.

In timp ce il filez pe Octavian ma uit in zare: Oare cat e ceasul? Se cam apropie seara! Oare la ce ora se face intuneric?! Hmmm… am uitat sa verific si asta! Cred ca pe la 20:00, nu?! 🙂

Vine si Octavian. 🙂

Acolo, un bolovan mare instabil era cat pe ce sa cada cu el! Uau! Instinctul insa l-a determinat sa dea drumul la bolovan si sa se arunce pe spate in coarda. A pendulat cativa metri in dreapta (dreapta mea, stanga lui) iar bolovanul a iesit cativa cm dar a ramas acolo suspendat. Ce instinct! 😀

Ultimele doua lungimi ne-au luat 1h30″.

RETRAGERE: Rapel pe linia traseului catarat.

Era ora 17:30 si nu mai aveam de catarat decat doua lungimi usoare. Probabil ca am fi iesit din traseu cel tarziu la ora 19:00 daca totul ar fi fost bine. Insa mai departe urma un horn frumos, spectaculos, insa foarte friabil. Cum Laurentiu Anghel ne spusese ca “Ultimele doua lungimi nu prea merita osteneala: sunt usoare si inierbate.”, hotaram sa incepem retragerea prin rapel pe linia traseului.

Primul rapel il facem direct in jos si ne duce in R5 (regrupare la cuie vechi).

Cand tragem corzile, acestea se agata de diedrul din dreapta. Ma leg repede intr-unul din capetele libere ale corzii, catar diedrul pana la acea zona de traversare lunga, descurc corzile si descatar inapoi in regrupare.

De acolo mai facem un rapel foarte scurt, de 10m-15m pana in regruparea R3a pe ancore chimice.

De aici nu am mai avut probleme: inca un rapel pana in R2a, apoi pana in R1a si ultimul pana jos.

La 20h20″ eram la baza traseului. Coborarea pe grohotis pe P11 si P8 ne-a luat destul de putin timp. Asfel, pe la ora 21h00″ eram inapoi la corturi.

Si iata cum noi (eu si Octavian) legati pentru prima data impreuna in coarda, pentru prima data in Vratsa, pentru prima data catarare teren vertical la mobile, pentru prima data catarare diedru dupa diedru … reusim sa ducem la bun sfarsit tot ce ne-am propus: experimentat si invatat sa asiguram la mobile, catarat cel mai mare perete din Vratsa, aventurat in retragerea prin rapel care ne fusese recomandata cu mare caldura de catre Laurentiu Anghel dar nerecomandata de catre Victor si Rudi .. etc.

Nu pot sa spun decat Bravo echipa!

Pacat, totusi, ca Octavian si-a pierdut aparatul foto pe retragerea pe poteca. 🙁

Concluzii:

– Torque nuts-urile sunt foarte faine pentru zona Vratsa
– Friend-urile nu prea imi place cum s-au comportat
– Nucile mari si medii s-au comportat excelent. Am mers cu setul de nuci a lui Octavian care sunt de culoare gri, toate. Ar fi fost fain sa avem un set de nuci colorate, precum cele pe care le am eu … 😛
– Acum am capatat suficienta incredere in asigurari mobile. Deci cand mai am de catarat o lungime cu multe asigurari pe cuie vechi nesigure, voi alege sa imi montez mobile si sa ignor, categoric, acele cuie. Na!
– Sper sa revin candva in acest traseu .. cu alti ochi, alta pregatire, alt elan .. 😀

Atentie! Stati pe aproape caci seria povestilor de vacanta la Vratsa abia a inceput! 😉