Perioada: 16-17 Iunie 2012
Locatia: Piatra Craiului
Echipele: eu si Cata, Octavian si Catalin Cretu si Vlad, Viorica, Ioana, Irina

Trasee:

• Sambata
• • Padina lui Calinet: Creasta Soimilor (4B, 6lc) prelungita cu Creasta Frumoasa ( 2B )
  • Braul Cioranga Mare : Muchia Bondarului, 4A, 4lc
• Duminica:
• • Padina Inchisa: Traseul Izvorul, 5B, 11lc

Braul Cioranga Mare: Muchia Bondarului, 4A, 4lc

Topo/descriere: Monografia lui Emilian Cristea si o lista cu trasee.

Schita (primita de la Liviu Enache):

Povestea zilei de 16 iunie continua …

La retragerea pe Valcelul cu Fereastra ne intalnim cu Octavian si Catalin Cretu si impreuna cu acestia ajungem la baza urmatorului traseu. Ei planificau sa intre in Lespezile Lirei (traseu catarat si de noi in 2010, vezi AICI), noi planificam sa intram in Muchia Bondarului. Ambele trasee incep cu catararea aceluiasi horn. 🙂

Chiar de la intrare zarim in Lespezile Lirei o echipa aflata in penultima lungime: George si Raluca. Eu ii cunosc de la sala sau de la escalada, si e prima data cand ii vad in trasee de alpinism. BRAVO!

Insa si in Muchia Bondarului zarim o echipa (vezi in poza incercuit)! Ulterior am aflat ca erau de fapt doua echipe (una de 2 persoane si una de 3 persoane) si ca Vlad Isac, prieten de-al lui Cata, era printre ei. 🙂

Ce aglomeratie in Crai, dom’le! 😛

Nu intram chiar pe hornul ce apartine de Lespezile Lirei, ci pe hornul mai din stanga. Plecam in sus primele lungimi de coarda la adidasi, cu coarda in spate. In primul rand pentru ca e teren foarte usor, si in al doilea rand pentru ca nu prea exista asigurari si in al treilea rand pentru ca vrem sa ajungem cat mai repede la muchia aceea spectaculoasa! 🙂

Catarare libera, usoara. Nu avem schita la noi, insa nu avem cum sa gresim! Spre muchie e directia, si tot inspre acea muchie ne duce in mod natural terenul …

Vin si eu! E superb!

Cu atentie mare … insa nu e friabil!

George si Raluca in regrupare pe brana. Ajungem destul de repede in dreptul lor, pe teren asa usor! In acest punct ne legam in coarda.

Urmeaza si prima lungime mai serioasa. De data aceasta Cata ma lasa pe mine pe prima lungime. Hiu, am revenit la “normal”! 😛

E o muchie usoara, e aeriana, e expusa, e … superba! Asigurarile sunt rare, dar suficiente dat fiind dificultatea redusa si terenul prea putin friabil!

Cred ca fiecare dintre noi avem momente in care nimic nu ne multumeste, si momente in care ne bucuram ca niste copii de orice “fleac”. Ei, eu eram in starea aceasta din urma. Insa cum Piatra Craiului este departe de a fi un “fleac” … Va puteti da, oare, seama cum imi salta inima in piept de bucuria catararii?! 🙂

Tot mai sus, si tot mai aerian! Muchia “asta” a Bondarului, e mult mai frumoasa decat mi-am imaginat vre-o data! Pe cuvant! 😀

– Daca stai bine acolo unde esti, fa-mi si mie o poza! – imi striga Cata.
Desigur ca ii fac o poza! Desigur ca vreau sa ma opresc si sa ma uit in jur, si sa ma bucur de pozitia mea aeriana, si sa ii urmaresc pe George si Raluca, si sa ma uit dupa Octavian si Cata care au intrat in Lespezile Lirei … 😛

Prima regrupare o gasesc la umbra, foarte fain amplasata, pe partea stanga a muchiei. Ma ascund acolo .. si vine si Cata!

E randul lui! Ah ce frumos pare! Stiu ca o sa vina si randul meu, dar nu pot sa nu fiu un pic invidioasa pe el in acest moment. 😀

Mama mia! Abia astept sa imi vina iar randul!

Si mi-a venit randul. Vrea sa savurez metru cu metru acest traseu, asa ca … ma mai opresc si ma mai joc cu aparatul foto. 🙂

Ce frumos! In plan secundar ii puteti zari in Lespezile Lirei pe George (punct galben) si Raluca (punct bleomarin). 😉

George se apropie de surplomba finala. 😛

Uite ca a aparut si Octavian in raza nostra vizuala! 🙂 Si Catalin Cretu se vede in regrupare filandu-l. Ne pozam reciproc.

Cele patru lungimi de coarda le parcurgem destul de repede si iesim putin sub braul de sus. In departare se zareste Vlad Isac. Ii astepta pe George si Raluca sa iasa din traseu ca sa ii ajute cu retragerea. 😉

Traversam marea de jnepenis. Acolo picotim un pic la umbra… si plecam spre Acul de la Amvon. 🙂

O privire in urma …

Catalin admira Valcelul cu Fereastra … pe acolo in jos ne retragem 🙂

Deja a devenit “mult cunoscutul” Valcel cu Fereastra. 😛

Si “mult cunoscuta” Fereastra :). Coborarea pe valcel sfarseste cu un mic rapel dupa un copac pentru a ajunge in poteca, apoi facem stanga….

… pentru a ajunge la Refugiul Sperantelor.

Acolo ne imprietenim cu un ursulet. 😀 Se odihnea pe o stanca si admira superbul peisaj.

Urmeaza coborarea pe la Malul Galben. Inainte de a iesi in poienile de jos, Catalin surprinde atmosfera din padure…

Apoi reintalnirea cu toata echipa la Plaiul Foii unde ne asezam, ca de obicei, la picnic si fiecare isi exprima impresiile din timpul zilei.

Ah ce frumos! Suntem de acord ca maine sa mergem cu totii sa cataram in zona Padina Inchisa. Chiar si fetele isi doresc sa mearga acolo pentru ca …. (am descoperiat abia a doua zi) zona aceea este absolut superba si, cel mai important pentru Vio, plina de flori!

E atat de frumos ca primul gand care mi-a venit in minte cand am ajuns acolo a fost “oare asa arata Raiul?” … Dar va povestesc mai multe in urmatorul articol. 😉