Perioada: Sambata, 31 Martie 2012
Locatia: Franta, Chamonix
Echipa: eu si Cata
Traseu de gheata si mixt: Le Fil à Plomb de dificultate TD-, III, 4+, M4 si lungime 700m din peretele Rognon du Plan
Retragere: Midi – Plan traverse

Ziua de odihna si impresii

Urmatoarea zi, dupa catararea traseului Ginat o rezervam odihnei.

Ne trezim tarziu, ne bucuram de inca un mic dejun alaturi de Giulia si Sasa, ne intalnim cu o prietena, Gloria …

Apoi iesim la cumparaturi si ne recuperam piesele de echipament pierdute, adica le inlocuim cu altele noi … un reverso nou, portocaliu (ca pe cel vechi il pierdusem in Ginat) … yupiiii!

Ne plimbam prin centru ….

Apoi ne intalnim cu Sorin Nichiforiuc si coechiperul sau Oliver, si cu Marian Anghel impreuna cu Dan Deleanu la Maison de la Montagne. Acolo dam si de echipa din UK, Wilki si Finn.

La Maison de la Montagne am oferit fotografii si detalii recente despre Gandes Jorasses si am cerut informatii cu privire la traseul Fil à Plomb care fusese catarat de Wilki si Finn si despre care stiam ca ar putea fi catarat intr-o zi … daca ne grabim si reusim sa prindem ultima telecabina de coborare. 🙂

Apoi … o bere alba!

Sorin a avut grija sa ne felicite dar sa ne si aduca critici constructive la adresa tehnicii noastre de catarare care ne-au pus pe ganduri in ceea ce priveste “Cum si unde pierdem noi timpul in trasee”. 🙂 PLUS ca ne-a impartasit din experienta lui si din metodele de optimizare a timpului de catarare pe gheata. Multumim!

Pe fuga am apucat sa ne facem cumparaturile si sa prindem ultimul autobuz catre casa unde ne asteptau Giulia, Sasa si Peti.

Le Fil à Plomb (TD-, III, 4+, 700m) din Rognon du Plan

Fiind weekend, fiind un traseu cu acces/retragere foarte facil si fiind vreme buna, traseul se anunta sa fie aglomerat, adica se prognozau cam 10 echipe (conform celor de la Maison de la Montagne). Ne propunem sa prindem prima telecabina, cea de 7:30.

Acest traseu se poate catara intr-o singura zi cu urcare de la prima telecabina (7:30) si coborare cu ultima telecabina (17:30) cu conditiile:
– echipa se misca repede
– traseul nu este foarte aglomerat si echipa nu trebuie sa stea la coada …

In ciuda celor scrise mai sus, multe echipe ajung sa doarma la Aig du Midi deoarece rateaza ultima telecabina. Altii aleg sa faca bivuac la baza traseului, si sa porneasca in traseu dimineata cu primele raze de lumina …

Cam asa arata linia traseului. Se pleaca de la statia intermediara catre Aig du Midi (2340m), se iese pe Rognon du Plan (3601m) si se face retragerea pe Midi-Plan Traverse catre telecabina Aig du Midi (3842m). Mai multe detalii tehnice se gasesc pe Camptocamp.org.

La noi riscul era mare: urmatoarea zi de dimineata, duminica, trebuia sa plecam cu primul autobuz catre Milano pentru a lua avionul spre Romania. Itinerarul era calculat pe ceas, nu era loc de nici un fel de intarziere. Asadar, pierderea ultimei telecabine ar fi fost ….. cu cantec!

Ne trezim la 6:00. Mancam pe graba si plecam pe jos deoarece autobuzele isi incepeau programul mai tarziu. La ora 7:00 ne aflam printre primii la coada la telecabina Aig du Midi. Prindem prima cabina! Multi dintre cei aflati in cabina au coborat odata cu noi la statia intermediara … E ora 7:50

Cateva echipe (sunt patru sau cinci?) ne-o iau inainte in timpul in care Cata sa chinuie cu coltarii care se incapatanau sa nu se fixeze pe bocanc…
Alte echipe se zaresc deja la baza traseului sau chiar in traseu. Sunt cei care au facut bivuac la baza traseului si au intrat la prima ora.

Ajungem printre primii inainte de rimae. E ora 8:50! Ne sperie idea de ingramadeala, asa ca eu si Cata ne-am inteles mutual (fara sa ne spunem ceva) ca ne grabim cat putem de tare.

Luam cat de cat avans, dar alte 2-3 echipe sunt chiar in fata noastra. Imi e frica de faptul ca in cel mai scurt timp va trebui sa regrupam si … ne blocam!

Alte echipe se opresc, regrupeaza … insa noi mergem concomitent cu 10m de coarda intre noi, fara sa asiguram, ca nu simtim nevoia! Asa ca facem slalom printre echipe si corzi … 🙂

Urmeaza partea cea mai dificila a traseului, perete de gheata vertical (the crux). Mai sunt deja echipe acolo…

Repede-repede … asa cum ne-a invatat Sorin cu o zi inainte, ajungem la baza peretelui, regrupam, scoatem toata coarda, Cata pleaca cap. Nu ne spunem prea multe, stim fiecare dintre noi ce avem de facut! Cata are echipamentul pe el .. deci TREBUIE sa plece el cap de coarda!

Fiind un traseu foarte frecventat, in gheata exista adevarate gauri pentru coltari si pentru pioleti. Nu este necesara decat putina atentie si precizie. 🙂 Cata se misca foarte fain! Da, mi place! Se vede ca cele ~20h de exercitiu pe Ginat il ajuta!! 😀

In cel mai scurt timp ajung si celelalte echipe si regrupeaza in jurul meu. Nimeni nu asteapta, toti vor sa plece, asa ca peretele se umple de echipe si corzi …

Cata nu a reusit sa depaseasca in zona asta! S-a miscat mai greu din aceasta cauza, dar in final a depasit. Eu eram pregatita sa plec imediat ce se intinde coarda …

Chiar daca mi-am dat seama ca nu a regrupat, am plecat! Instinctul imi spunea ca o sa regrupeze mai sus … Asa ca am catarat atent pe peretele crosetat cu corzi. Trebuia sa fiu atenta unde plasez coltarii si pioletii sa nu ating corzile celorlalte echipe.

Nu dupa mult timp am inceput sa simt cum Cata trage de coarda: “Ah, a regrupat! Dar daca nu? Dar pare ca da! Eh, continui sa catar repede si …atent!”

Imediat dupa ce am trecut buza cascadei l-am vazut pe Cata facand slalom printre niste stancarii si tragand de coarda. Deci nu, nu regrupase … era doar nerabdator! 😀

Deja reusisem cat de cat sa ma eliberez din inghesuiala.

Acolo sus la Aig du Midi trebuie sa ajungem noi …

Mai depasim o echipa apoi … nu mai zarim pe nimeni in fata! Ma simt ca la maraton. Cata abia daca asigura din cand in cand … numar cuiele de pe mine si imi dau seama ca mai are 2!
“Eh, mai are putin si trebuie sa regrupeze ca nu o sa mai aibe asigurari…” – gandesc eu.

Cata ajunge inca o echipa din urma … 🙂

Mai e putin si iesim! Ce? Deja? Asa scurt? IMPOSIBIL!

Cata ma fotografiza pe ultima urcare …

Doua sau trei echipe de italieni pe Rognon du Plan.

Ba … e posibil! E abia ora 11:50. Am catarat traseul in numai 3h. Wow! Wow! Wow! 🙂
Sa fie oare din cauza bunei aclimatizari de pe Ginat? Acum nu ne simteam obositi deloc. Cu siguranta ca asta a fost!

Cata, sa iti fac o poza de album! 🙂 … pacat ca a inchis ochii! 😀

I-am intrebat pe italieni detalii despre catararea lor pentru ca aveau frontalele pe casti. Ne-au zis ca au facut bivuac la statia intermediara Aig du Midi, s-au trezit la 3:00 si au intrat in traseu (trecut peste rimae) la ora 6:00.

Am facut pauza de masa, ne-am bucurat de soare …

Retragere pe Midi-Plan traverse

Imi doream de mai demult sa parcurg Midi-Plan Traverse. Insa mereu ma gandeam la aceasta traversare ca si traseu de sine statator, de aclimatizare, sau de plimbare intr-o zi de pauza … Si uite ca il facem ca si traseu de retragere! Si mai fain!

E timp! Avem timp pana la 17:30 sa ne tot bucuram de munte, soare, peisaje, zapada … asa ca il rog pe Cata: “Hai sa nu ne grabim! Hai sa ne bucuram de plimbare! Vreau sa ma bucur de munte si de vacanta pana in ultima clipa, pana la ultima telecabina…”

Midi-Plan Traverse in toata splendoarea …. 🙂

Rognon du Plan in fundal …

Se zareste multa-multa lume coborand de la Aig du Midi. Multi dintre acestia sunt schiori ce planifica sa schieze in jos pe Vallee Blanche pana pe ghetarul Mer de Glace. 🙂

Se vede o echipa iesind pe Col du Plan! 🙂

Alta echipa in urma noastra.

Italienii in fata … nu ne agitam sa ii depasim! Pentru noi maratonul s-a terminat din momentul in care am iesit pe Rognon du Plan! 😀

🙂

E asa de cald! Si asa de frumos! De data aceasta ne-am dat cu crema 50+ caci ne-am cam ars pe fata in zilele precedente cand am folosit crema 30.

Schiorii despre care vorbeam mai devreme … 🙂

🙂

Ce cadru frumos! 🙂

Este una din putinele urcari la Aig du Midi, in care nu suntem lihniti de foame, uscati de sete, sau morti de oboseala! E … altceva! 😀

Ah, ce repede s-a terminat!

Mai lenevim pe la Aig du Midi un timp. Trimit SMS-uri … Luam cabina de ora 16:30 spre Chamonix!

Si … asa cum spuneam si la finalul filmuletului … “Asa se termina o saptamana superba in Chamonix! … inca una!”

Ce film?! Ah, da, uite aici!