Perioada: 19 – 20 Noiembrie 2011
Locatia: Balea Lac
Echipa: eu si Cata
Activitate: Catarare pe cascada de gheata
– Catalin, wee acesta am chef sa fac ceva faaaain! Hai sa facem ceva … faaaain! – zic eu cu sete.
– Ce anume ai vrea sa faci? – ma intreaba Cata.
– Pffff, nu stiu! Ceva faaaain!
Dap, simteam nevoia de ceva deosebit, doar ca in mintea mea cuvantul “deosebit” sau cuvantul “”faaaaain” nu capata forme prea clare. Era un sfarsit de saptamana in care nimic nu mi s-ar fi parut suficient de atragator. Cum ne venisera noile cuie de gheata comandate pe vremea cand lumea inca ma mai intreba daca “tu o sa mai mergi pe munte, sau te-ai potolit?!” si cum Cata primisese info de la Adi Valean cum ca la Balea Lac ar fi cascada inghetata, mi-a propus sa mergem acolo.
– Nu, nu, nu … nici macar nu cred ca e inghetata cascada. Nu, nu .. e la fel ca la escalada.
Dar, pana la urma, din lipsa unei idei concrete, TREBUIE sa accept, pe principiul ( lui Adi Valean ) “Staying home is not an option!” 😀
Ajungem cu Maria pe sud pana sus la tunel. Tunelul este inchis, asa ca o parasim pe Maria si strabatem 1km de tunel pe picioare. Nu e gheatza prin tunel si e chiar putina lumina de la niste neoane puse acolo. Oricum, e nevoie de frontale.
Imediat ce iesim din tunel zarim in departare niste “obiecte ciudate”. Oameni curiosi ce suntem, ne apropiem sa vedem: o echipa de 3 barbati, cu deltaplane, ce asteptau vant din “fata” (nord). Stam, asteptam si noi impreuna cu ei vantul din “fata”, vrem sa vedem cum pleaca ….
Dupa cam jumatate de ora de asteptare se zareste o adiere usoaaaara din “fata” (urmareau in ce parte se imprastile fumul ce iese pe hornul cabanei): Acum! Alearga, alearga, alerga… !!!
Uh, a fost cu emotii, dar … a luat-o! Mama mia! Ce fain!
Cata a realizat un scurt filmulet cu decolarea celor trei deltaplane:
Si acum, hai sa ne vedem de ale noastre! Cascada de gheata era acolo, ne astepta! Si nu era nimeni pe ea …
Cata se echipeaza sa plece cap de coarda. Eu ma hotarasc sa ma dau mansa: o data pentru ca nu ma consider prea talentata la gheata, si a doua pentru ca probabil ca am ramas cu trac de cadere si … astept strigatul adrenalinei. E aproape, dar nu il fortez!
Ma lasa pe mine sa amenajez regruparea si sa pun primul cui! 🙂
Cata .. are talent! Na! Doamne, cum catara: nu e neaparat tehnic (mai are de invatat), nu catara neaparat perfect (mai are de exersat), dar are o precizie incredibila atunci cand loveste cu pioletul, are o incredere incredibila in picioare, are un curaj … Imi place sa il privesc!
Cu bucurie infileteaza primul cui de gheata! Ne-am luat din cele cu maneta: e … alta viata! Nu stiu cum se descurca el asa, cu manusa groasa pe mana … Oare eu as reusi?! 🙂
🙂
Plec si eu, mansa! Imi e frica sa pic pana si asa, in coarda! Sper sa trec repede peste faza asta!
Deja am inceput sa ma duc la sala de escalada, si, dupa prima saptamana in care am facut febra musculara la antebrate doar dupa cateva catarari, a doua saptamana am inceput sa ma dau deja cap de coarda. O sa muncesc putin sa imi recapat anduranta la nivel de brate/antebrate, la fel cum am muncit sa imi racapat anduranta generala la sala de fitnes/aerobic/inot.
Tin calcaiele prea sus, sunt incordata, nu am incredere nici in maini si nici in picioare, ma lipesc prea tare de perete …
Apoi Cata alege alte si alte linii: incercam mixt? El se catara incet, atent, frumos! Greseste si el, dar eu ma simt mica-mica cand vine vorba de acest nou sport. M-am mai catarat in Alpi pe gheata, dar acolo gheata are alta consistenta, e alt ceva!
Incerc si eu sa ii calc pe urme. Nu imi iese din prima, dar Cata ma ajuta cu indicatii de jos. Si ma invata bine! Si incep sa ma simt tot mai bine si mai bine pe gheata. 🙂
Cata iar pleaca cap de coarda, pe o lungime mai verticala, cu turturi de gheata. Imi e un pic teama pentru el, dar el … are sange rece! 😀
Imediat dupa ce asigura “risc” de ii fac o poza! 🙂
Isi alege cu atentie, precizie si calm locul unde sa bata/agate pioletul. Nu, nu am inteles nici acum dupa ce criteriu alege acel loc, dar e clar ca il alege! Oricum, in stilul lui, exista o oarecare eleganta, care imi place!
Sus ..
Avem coarda cam scurta, de 50m, si nu ne mai ajunge sa punem mansa si pentru mine. Asa ca ma mai dau pe prima linie, cea simpla … ca exercitiu! Recunosc ca aceasta zi de exercitiu, chiar si mansa m-a ajutat: mai multa siguranta in picioare, mai mult calm, mai multa fermitate atunci cand lovesc cu pioletul – din incheietura, si nu din brate (bine, asta o stiam deja din Alpi) …
Ne retragem spre Maria la lasarea intunericului. Maria, fetita buna, ne gazduieste – caldurica, muzica, vin rosu, conserve calde cu mancare gatita la Jetboil – toate sub cerul senin, pliiiin de stele. Apoi concluzia zilei: da, aveam nevoie de o astfel de sesiune caci prea imi era frica de gheata!
Si o alta concluzie e ca: poate ca mi-ar trebui alti pioleti pentru chestii din astea mai tehice, unde dragoanele nu isi au locul.
Dimineata cand ne trezim Maria e pe pana, dreapta spate! Cata, cu calmul lui specific propune sa ne agitam dupa ce ne terminam treaba … Am incredere in calmul lui, deoarece de obicei iese bine. 😀
Alte echipe trec pe langa noi, tot la cascada! Ajungem dupa ei … Mama mia, ce de lume!
– Uite, ei catara cu 2 semicorzi. – imi spune Cata.
– Mda… Si noi aveam ice-line-uri dar le lasasem acasa crezand ca cascada va fi mult mai mica.
Am aflat ca de obicei cascada de gheata se formeaza si mai inalta decat atat.
🙂
Cu o zi inainte ne-a fost teama sa ne apropiem de cascada calcand direct pe lacul inghetat. Dar acum … era asa de multa lume pe lac, incat era clar: se poate! 🙂
Cata pune o mansa pe cascada mica din stanga, partea cea mai verticala.
Azi ma simt si eu mai bine, deja imi las calcaiele mai jos, nu ma mai lipesc de gheata, ma relaxez si ma joc … dar inca mai sunt incordata si obosesc repede.
Dupa ce cataram de cateva ori, mergem sa mai incercam ceva si pe cascada mare … Lasam in urma in locul nostru o alta echipa!
Lui Cata ii ramasese de cu o zi inainte restanta o anumita linie chiar prin dreapta tuturilor. Apoi a incercat si linia din stanga, printre turturi, in mansa! Plin de entuziasm!
Eh, sper ca data viitoare sa fie mai bine si pentru mine! 🙂 Aici Cata merge cap pe linia din dreapta…
Ne intoarcem la Maria …
Si, Cata iar ma surprinde: pune roata de rezerva in “doi timpi si trei miscari”.
Cum nu mai folosisem niciodata roata de rezerva, era cam desumflata. Asa ca am mai pierdut ceva timp cautand o pompa de masina: am gasit mai jos de cabana Capra, la un domn. Multumim!!
Saptamana urmatoare la vulcanizare, am aflat ca cineva ne-a “ajutat” (sabotat?) cu pana, folosind o surubelnita. Cel putin asa sustinea cel care a reparat pana …
Oare m-a “ajutat” pe mine personal, sau nu i-a placut de Maria ca era prea jegoasa? 😀
A fost un weekend constructiv si fain. 🙂
Bravo bre! 🙂
Trebuia sa ne anunti, te urmaream live pe webcam-jurnalul :))
Da …. dar ma decid mai greu: am amanat sa accept propunerea lui Cata pana in ultimul moment – vineri noaptea! 😀
foarte frumos , mai ales pozele , v-am vazut acolo cand avea-ti roata desumflata dar din pacate nu aveam pompa la masina… noi eram grupul acela mai numeros din galati ,bucuresti si brasov…..
ture faine in continuare!
Concluzia?! Sa ne echipam toti masinile cu pompe, ca … nu se stie! 😀 Cred ca am intrebat 10 persoane diferite, cel putin, pana am gasit una …
Mersic
Poze frumoase si text care amplfica emotiile privitorului.Bravo!Nu vreau sa fac pe desteptu’ dar o masina are 5 roti! Si inca ceva,daca imi este permis:mai pune-l pe Cata sa-ti faca poze si mai de aproape, mai prim-plan. De vreo trei ture nu te zaresti aproape deloc.Cu drag,Adrian
Scuza-ma ca te intreb, insa “o masina are 5 roti” se traduce cum? Tu ti-ai luat cauciuc de iarna si pt roata de rezerva? 🙂 Sunt si eu curioasa … Omul cat traieste invata. 😀
Pai Cata nu imi face poze in prim plan, pentru ca nu eu sunt subiectul fotografiat. Prezenta mea in fotografie ajuta doar la incadrarea si dimensionarea subiectului care, de cele mai multe ori este muntele …
Plus ca in articolul acesta am cateva fotografii in prim-plan, doar ca sunt prea ocupata sa catar ca sa imi arat zambetul spre obiectiv. 😀
Mersic
Si inca ceva. Daca tot va intalniti cu “duritati” gen delta-plan si “saritori in cap” ca in Alpi, iata o aterizare pe care am primit-o chiar acum
http://www.youtube.com/watch_popup?v=zbfZxvsDp3c
Tot cu drag, A
Tare. Ultima oara ne-am intalnit accidental cu delfinii din Dambovita:
http://www.youtube.com/watch?v=oxgxGK5pJhc&feature=player_embedded
Vai cum arata cascada! Bestial! 🙂 BRAVO…. mi se face frica numai uitandu-ma la tine!
Merci beaucoup, mademoiselle! 😉
…Fain :),
obs: cascadele se fac mai mici de obicei ca sunt acoperite de zapada in mare parte, doar cele de sus de la praguri se fac mai mari…
Dap, acum cativa ani, poate 3-4, am fost la Balea la o scoala de alpinism (mai mult martor, nu participant). Atunci am vazut cum se face bivuac in zapada (dar nu am exersat efectiv) in sac de bivuac, cum se baga un cui de gheata (dar nu am exersat efectiv) si … M-am dat 2 manse! Imi amintesc cascada de gheata care era mai mica …
Eh, data viitoare luam coarda de 60m ca sa fie bine. 🙂
5 roti? Era mai mult o gluma.E foarte prozaic. Am invatat ca masina are 5 roti nu cand am auzit la scoala de sofrei ci cand am dat “pompe” ( Trabant-ul avea pompa in dotare)la roata de rezerva pe care am gasit-o pe janta cand am facut o pana. Probabil ca toti trebuie sa trecem prin asta macar o data. Nu am anvelopa de iarna la rezerva.Nici chiar asa. Cu pozele … ramane cum am zis! cu drag,A
Eh, tu ai trecut destul de “repede” prin asta ca sa stii ce ai de facut. 🙂
Sa-nteleg ca nu te-ai potolit 🙂 Foarte bine, pentru ca nici nu vreau asta! Mie imi ingheata sufletu’ cand te vad pe un’ te cateri 🙂
Nu sunt putini care si-ar dori sa ma “potolesc”, dar … C’est la vie! 😀
Mersic. 🙂
inca o dat felicitari ptr. poze …aveti ceva talent apropo ce ,, aparat foto a-ti folosit”?
Uite referitor la suruburile astea BD Express cu manivela scrie “ALWAYS flip the handle to the closed position after placing the screw”. Si ce se poate intampla daca nu faci asta am gasit in articolul asta: http://coldthistle.blogspot.com/2011/01/be-attentive-when-placing-ice-screws.html
Foarte faine fotografiile ! “Staying home is not an option!” – minunat!
buna ! as vrea sa-mi cumpar niste “scule de gheata ” si nu prea stiu ce sa aleg . Nu am urcat pe gheata niciodata deci nu am experienta . Am intilnit zapada inghetata pe vai dar cascada de gheata nu am urcat. Imi poti da citeva sfaturi ? ce pioleti sint mai buni , coltari , pitoane etc. multumesc anticipat
si cum nu am prea multe fonduri disponibile ma gindesc la ceva ” scule ” de mixt eventual
Salut Razvan, da-i un mail lui Marian Anghel din Galati(ghid montan, il gasesti pe net). Stiu ca face si iesiri tehnice de iarna la care vine cu echipament propriu. E bine sa incerci inainte de a investi banii in echipament tehnic de mixt/gheatza. Poate nici nu o sa iti placa pana la urma.
Am gasit “usa” inchisa la ultima postare (cea cu Rila).N-am gasit alta cale de comunicare, asa ca incerc sa intru pe “fereastra” penultimei postari. Probabil ca nu vom mai comunica pana la sarbatori, deci: SARBATORI FERICITE CU BUCURII, SANATATE, CADOURI, ZAPADA SI INIMA VESELA. UN AN NOU CU REALIZARI PE TOATE PLANURILE, CU VISE FRUMOASE, CU PRIETENI BUNI ALATURI DE CARE SA PE IMPINITI, ALATURI DE CEI DRAGI SI GANDURILE BUNE A CELOR CARE VA ADMIRA SI VA INDRAGESC! La multi ani Silvia! La multi ani Catalin!
Cu mult drag, Adrian
Pingback: Homepage
Well written articles like yours renews my faith in today