Perioada: 20 Martie 2011
Locatie: Muntii Bucegi
Echipa: eu si Cata
Activitate: Alpinism
Traseu: Traseul Furcile din Pertele Galbinele
In urma cu cateva luni Catalin a citit cartea lui Baticu. Asa s-a nascut ideea de a parcurge traseul Furcile. Aflam ca nu are o dificultate tehnica foarte mare si ca e friabil astfel ne hotaram sa il facem iarna. Ori de cate ori intrebam alti alpinisti despre acest traseu, prin felul in care il prezentau imi transmiteau teama: “E grea, poate chiar imposibila retragerea din traseu”, “E friabil rau, se rupe tot!”, “E… ok asigurat dar eu nu as intra iarna acolo!” …
Schita si descriere de Radu Diaconescu (sursa aici)
Radu descrie traseul foarte optimist si incurajator:
Traseul Furcilor (4A, 6-, 5+ A0)
Intrarea in traseu poate fi gasita cu mare usurinta, respectiv dupa ce urcam aproximativ 100m diferenta de nivel pe Hornul Coamei gasim marcata cu rosu intrarea in traseu.
- L1, 50m, 5+
Traseul incepe destul de serios, prin escaladarea unui mic perete de stanca de aproximativ 4 metri inaltime, de dificultate 5+ dupa care se continua in traverseu orizontal spre stanga pe un brau de piatra pentru alti 40m, unde am regrupat la un piton destul de solid, cam in dreptul locului in care se despart si Surplomba Centrala si Furca Dreapta.
- L2, 55m, 5+
Incepe cu o descatarare de aproximativ 10m pentru a prinde un alt brau de piatra situat fix deasupra marelui tavan, pe care se merge orizontal cam 20m (atentie, nu pana la capatul lui), cam cu 10m inainte de sfarsitul braului de piatra se urca un prag mai vertical (5) dupa care se continua pentru inca 5-6 pana la platforma de regrupare situata la baza traseului propriu-zis. Pitoane putine, iar cele pe care le asiguri la descatarare nu sunt foarte sanatoase, pe braul de piatra nici un piton.
- L3, 50m, 5+
Pleaca cu un diedru frumos cu prize sanatoase, dupa care se ocoleste o mica surplomba prin partea stanga la 10m la plecare din regrupare, de aici continuam pe horn/diedru pentru inca 15m pana intr-o regrupare intermediara, dar se poate continua pe horn pentru inca 25 pana intr-o regrupare foarte comoda situata inaintea unui horn evident si vizibil.
- L4, 55m, 5+
Se pleaca pe horn pe care inaintam pe prize sanatoase ca 5m pana la primul piton, dupa care depasim o mica surplomba frontal pentru a continua pe un horn foarte placut la catarat, cu prize sanatoase, pana sub un bloc incastrat pe care il gasim la 40m de la plecare la sfarsitul hornului. Se poate iesi fie pe sub fereastra (frecare mare a corzilor), fie prin exterirul ei, dupa care continuam 10m in traverseu spre stanga pe un balcon de piatra foarte frumos, regruparea fiind la capatul din stanga al balconului.
- L5, 57m, 6-
De pe balcon escaladam un prag vertical, pentru a continua ascendent spre dreapta pana sub o mica fata brazdata de o fisura cu mai multe pitoane, unde e si pasul traseului (6-), dupa ce depasim fata continuam pe un horn usor pana in creasta Costila-Galbinele, putand regrupa la unul din tancurile din zona.
Descrierea de iarna de Catalin Pobega
-
1lc: Se pleaca din Hornul Coamei pe o cascada de gheata verticala situata la 15-20 m in aval de locul unde este scris pe perete cu rosu “Furcile”. Dupa 10 m urcati pe cascada, continuam direct spre perete pe o portiune de zapada (brau). Chiar in locul unde ajungem observam la 2 m in stanga un piton solid unde asiguram. De la acel piton in sus se observa o line de pitoane: traseul Surplomba Centrala.
-
2lc: Urmam braul de zapada in stanga cam 20 m dupa care descataram 10-15 m pana la un prag de stanca pe care gasim un piton. De la piton mai coboram 1 m si traversam din nou orizontal stanga si putin ascendent pe un brau de zapada (nu pana la captul lui!) pana in locul unde gasim un piton si asiguram. De aici se urca un prag stancos in stanga si traversand 5 m pe stanca in aceeasi directie ajungem in regrupare, la un piton solid. Recomand regruparea intermediara inainte de traverseul expus de 5 m.
-
3lc: Din regrupare urcam 10 m un diedru frumos, apoi o ocolim pe un prag in stanga o surplomba. Urmeaza apoi un pas expus si neasigurat constand intr-o traversare ascendenta dreapta (pe fata cazuta pe care coltarii si pioletii nu au aderenta) pentru a reveni la linia traseului la 5 m mai sus de surplomba si a urma diedrul clar pana intr-o regrupare evidenta.
-
4lc: Din regrupare urcam un mic diedru care ne scoate pe o panta de zapada mai putin inclinata. Urmand-o, ajungem la un horn impunator. Hornul este lat si in portiunea de jos nu am gasit asigurari. Am batut chiar la inceputul hornului un piton care a fost recuperat. Mai sus pitoane de asigurat sunt suficiente. Am observat ca hornul e brazdat pe verticala de o muchie care practic il imparte in doua. Hornul se termina cu o lespede incastrata (fereastra) pe care o depasim prin stanga (exterior) si regrupam pe o brana la 5-10 m in stanga de fereastra.
-
5lc: De aici se vad doua linii de pitoane la distanta de 2 m intre ele. Noi am ales varianta din dreapta. Ambele linii converg dupa ce depasesc un prag vertical de 5 m pentru a traversa apoi ascendent dreapta si a intra intr-o fisura verticala ce se zareste clar din regrupare. Pe traversare din nou aceeasi problema, fata cazuta pe care coltarii si pioletii nu au aderenta buna. Nu am gasit pitoane pe traversare, e posibil sa nu le fi vazut noi din cauza zapezii. Odata ajunsi la fisura, avem asigurari suficiente. Aici e si pasul traseului (6-). Fisura continua cu un horn foarte ingust in care din nou nu am gasit asigurari si iesim in creasta Costila-Galbinele.
Trei file de istorie…
Doi ..:)
Trei ..:)
Povestea mea …
Mai incercasem o data sa intru in Traseul Furcile. Din pacate, au existat anumiti factori care m-au impiedicat sa duc acest plan la final cum ar fi vantul foarte puternic, lipsa de determinare in echipa …
Ne hotaram sa plecam spre Busteni vineri seara cu ultimul tren, cel de la ora 8:15 PM.
Era intuneric! Speram sa nu avem probleme de orientare. Ceata, totusi, ne creaza ceva probleme asa ca ajungem la refugiul Costila pe la ~1:00.
A doua zi dimineata suntem deasupra marii de nori. Ne miscam greu caci suntem obositi …
Dupa ce traversam in Valea Galbinele, ii dam in sus usurel … Ma plang la Cata ca ma simt obosita. Pur si simplu nu ma puteam trezi, si stiam ca urmeaza un traseu de mare angajament: “Cum o sa fac eu fata la asa ceva in stadiul in care ma aflu acum?”
“Ah, nu, ti se pare ca esti obosita” – imi spune Cata zambind.
Ajungem la intrarea in Hornul Coamei. Nu ne echipam, nu ne legam in coarda, e inca OK asa! Zapada e inghetata bine, si se merge formidabil la coltari si pioleti.
Cata e inaintea mea. Tocmai si-a cumparat coltari si pioleti noi si sunt de-a dreptul impresionata de cat de ascutite sunt si cat de bine se fixeaza in zapada inghetata .. WOW!
🙂
E un pic de ceata. Nu e chiar vremea perfecta … se anunta si ceva precipitatii, dar noi suntem setati pe o treaba … Strunga Galbinele in spate.
Imediat dupa ce trecem pe langa o cascada de gheata ajungem la baza traseului, marcat cu vopsea rosie, unde exista si doua cuie de regrupare.
Cum abordarea direct in sus nu ne inspira … Cata coboara apoi la baza cascadei de gheata si … o catara. Pioletii si coltarii foarte ascutiti isi fac treaba! Nu avem cuie de gheata cu noi, dar Cata nici nu simte ca ar avea nevoie …
Cata regrupeaza imediat dupa cascada de gheata pe o brana de zapada, la un piton destul de solid. Vin si eu dupa el. Pe mine pioletii si coltarii nu ma ajuta la fel de mult … dar e ok! Trecem!
Apoi eu plec mai departe pe brana. E multa zapada, si nu foarte stabila, insa traversarea nu e grea. La un moment dat consider ca am traversat destul, asa ca regrupez intr-un friend si o nuca. Vine si Cata … si coboara pe o panta de stanca tapetata cu zapada …
Regrupeaza iar fix la baza pantei, si il urmez.
Apoi plec iar in traverseu pana in punctul in care, conform schemei, ar trebui sa urc pe o platforma destul de ingusta si sa continui traversarea inca 4-5 m. Regrupez la un piton sanatos. Vine si Cata…
Tot eu plec in traversare. Incerc sa catar cu mainile goale insa pioletii ma incurca. Pun un piolet la locul lui pe rucsac, si altul il sprijin de umar si incerc iar….
Atent, atent … la echilibru, fragil … fixez un friend intr-o fisura …
Astfel ajung la regruparea de sub diedru. Vine si Cata. El sa incapatineaza sa catere doar cu pioletii, fara sa se ajute de maini … Cade! Friendul tine la cadere, altfel ar fi dat de o alta platforma. Ramane suspendat! Ma chinui sa il scot din sistemul autoblocant si sa il pun pe un semicabestan pentru a-l cobora suficient cat sa ajunga la platforma si de acolo sa poate sa catere in sus … Facut si asta!
Aici incepe prima lungime de coarda …de catarat in SUS! E un diedru frumos, bine asigurat, cu prize OK … Plec cap de coarda!
Deasupra diedrului dau de o surplomba pe care o ocolesc prin stanga. Nu e usor … e delicat. Apoi catar drept in sus pe o fata cazuta cam 7 m, unde nu am gasit deloc asigurari. Mi se pare foarte delicat. Urmeaza apoi o mica traversare pentru a reveni intr-un diedru. Dupa o traversare delicata rau, ajung la un cui unde asigur: M-am salvat!
Continui in sus pe horn/jgheab bine asigurat. Foarte fain! Vine si Cata …
Si de aceasta data cade. Secund fiind, exerseaza tehnici de dry tooling. 🙂
“Vrei sa te duci tot tu?” – ma intreaba.
“Nu, e randul tau! Eu deja m-am asezat confortabil in regrupare si m-am imbracat … ” – ii raspund.
Pleaca .. 🙂
Intre timp incepe sa ninga tot mai tare. Coarda se termina, strig “4 m”, Cata bate 2 cuie si regrupeaza si … vine si randul meu! E vorba de o succesiune de hornuri! Imi curge continuu zapada in cap, si, secund fiind, nu mai sunt asa de atenta la picioare, la miscari: catar haotic si irosesc destul de multa energie aiurea. Peretele se tapeteaza cu zapada vazand cu ochii. Dar .. merge!
Ajung in regrupare …
🙂
🙂
Cata regrupase chiar la iesirea din horn pentru a ma putea fotografia si filma … Am mutat apoi regruparea mai la stanga pe o brana …
La capatul branei am gasit doua linii de pitoane paralele, care converg mai sus. Alegem sa continuam pe linia mai din dreapta.
“Vrei sa ma duc tot eu?” – ma intreaba Cata.
“Nu, acum e randul meu” – raspund.
Urmeaza lungimea cea mai dificila a traseului. Dar nu am emotii … e ok! Intai catar un perete de-a lungul unei fisuri…
🙂
Apoi ies pe o platforma de fata cazuta, apoi trebuie sa ma ridic pe o alta platforma … Zapada acoperise tot, iar cea depusa pe platforma nu avea nici un pic de cosistenta. Platformele de fata cazuta erau destul de spalate … A fost ciudat sa ma ridic deasupra lor. Nu am gasit asigurari pe aici, si nici posibilitati de asigurare…
La baza unor fisuri am regasit linia pitoanelor. De aici incepe pasajul dificil ..
Asigur, ma odihnesc putin … si ii dau in sus. Dupa ce ajung la 1 m deasupra ultimei asigurari, riscand sa dau cu fundul de platforma in caz de cadere, raman blocata: la mana dreapta tin o priza buna in opozitie, la mana stanga fixez pioletul in o fisura, iar in opozitie, piciorul drept e fixat intr-o crapatura, si stangul e sprijinit de ceva minuscul care imi tot scapa …
Ma gandesc, nu gasesc nici o solutie. De descatarat nici nu se pune problema: mi se pare imposibil. Dreapta mi se pompeaza, stangul imi tot joaca pe perete. Urmatorul cui e destul de sus, trebuie sa ma ridic tot mai sus pe picioare ca sa il prind … uh!
Nu am de ales .. ori imi fac curaj si ii dau in sus, ori .. oricum pic! Fixez bine piciorul stang si nu-l misc, ridic piciorul drept bine impingand in peretele vertical, dau drumu la priza aceea buna de la mana dreapta (raman cu stanga pe pioletul fixat in opozitie in fisura, si cu piciorul stang pe o priza total nesigura) … si ma intind cat pot de mult pentru a prinde pitonul cu varful pioletului: GATA! M-am salvat!
Apoi, piton cu piton, parcurg o fisura la artificial. 🙂
Imediat dupa acesta fisura, urmeaza iar un horn/jgheab destul de ingust. Eu m-am strecurat prin el. Nu am gasit asigurari, si nici nu am simit nevoia intrucat eram destul de intepenita in jgheab, la fiecare pas…
Sus, in cresta Costila-Galbinele am regrupat la un bolovan mare, ce parea teapan.
Cata catara jgheabul final, iesind prin dreapta pe o fata cazuta si spalata. E mai delicat asa … dar el nu are loc sa se strecoare in jgheab.
Si … URA! Am reusit! Am facut Furcile in conditii de iarna!!
Ne strangem echipamentul si continuam pe Creasta Costila Galbinele pana la intrarea in Hornul Coamei. Ninge si e destul de cald astfel incat fulgii de zapada se transforma in picaturi de apa imediat ce se aseaza pe noi: ne udam fleasca!
Coboram in descatarare pe Hornul Coamei.
Trecem de pasajele mai dificil de descatarat prin rapel …
Chiar cand am ajuns in Valea Galbinele s-a lasat noaptea. A nins destul de mult. Asadar, traversarea din Valea Galbinele in Valea Costilei a fost o adevarata aventura de balaureala. Si acum .. de tinut minte este ca odata ce am trecut de lanturile montate fix la intrarea in traversare, se coboara si se traverseaza – diagonala!
Am ajuns la refugiu pe la 21:30, uzi fleasca! Nu aveam lucruri de schimb la noi, asa ca ne-am bagat in sacii de dormit asa uzi, sperand sa ne uscam cat mai repede.
La refugiu mai era o echipa din Bacau de 4 oameni. Unul dintre ei ne-a tot facut semne cu frontala, banuind ca suntem in dificultate. Multumim!
A doua zi … nu am mai facut nimic caci aveam hainele prea ude. Am coborat jos in Busteni in izmene (care se uscasera peste noapte) si am luat trenul de ora ~15:00.
Am finalizat weekendul cu o tentativa esuata de seara culturala… nimerind la o piesa de teatru absolut prosteasca: “”S-a sfarsit cum a inceput”. :))
Si … filmuletul realizat de Catalin:
bravo;)
ioni
Frumos 🙂
Felicitari!
Te inteleg foarte bine ca simti nevoia sa pui mana pe stanca iarna, chiar daca ai 2 pioleti buni. Nimic nu se compara cu o priza tinuta sanatos cu mana, chiar daca iti ingheata mana pe stanca :p
Au fost temperaturi -1/+1 grad. Nu prea se putea pune problema de inghetat mana pe stanca. In plus, eu nu prea am probleme de genul “inghetatul mainilor” decat la temperaturi foarte scazute (-10 grade).
io cred ca piloetii tai au incalzitor in maner…si de fapt au inceput sa iti transpire palmele :)))
Bravo! Felicitari!
Gusturi şi gusturi.
Mie îmi place grozav ce făcură oamenii ăştia doi.
foarte fain
am fost si io la piesa prosteasca 🙂
felicitari pt tura, am inceput de curand sa-ti citesc blogul , e fain.
fain 🙂
si pana la urma la teatru tot in izmene ati fost ?? :)))))
cine a fost regizorul piesei ?…intreb din curiozitate ptca am un var care scrie piese din astea mai dificile de iese lumea de la piesa (am patit-o si eu 😉 ) si se intreaba …ce drak a fost asta ?? :)))))
Frumos 🙂
sincere felicitari pentru ce faceti muntele e superb dar eu nu as fi niciodata in stare de asa ceva …bravo
Ma bucur ca v-a fost de folos schita, poate o sa mai serveasca si altora, traseul e unul frumos care parca totusi merita drumul pana la el.
Foarte faina si descrierea traseului, cred ca a fost un pic de aventura, mai ales ca ati avut noroc de conditii destul de hivernale in partea superioara a traseului.
Impresionant!! Urmaresc acest blog cu o foarte mare placere. Sa aveti parte de ture cat mai faine:)!
FOATRE FRUMOASA TURA , FELICITARI !
CU SCUZELE DE RIGOARE INTR-O FOTOGRAFIE S-A FACUT O MICA EROARE ,VIS A VIS DE HORNUL COAMEI ERTE STRUNGA VAII COLTILOR SI NU A VAII GALBENELE ( CARE ESTE IN LUNGUL VAII SI FACE TRAVERSAREA SPRE SCORUSI ) . CU RESPECT , DORU VASILESCU
foarte fain, bravo! tot inainte, sint inca multe de facut!
Pingback: 2012.08.04 – Costila – Traseul Poseidon (5A, 6lc) | Jurnal de weekend si calatorie