Perioada: 14-15 Aug 2010
Participanti: Eu si Corina
Locatia: Bucegi – Costila
Trasee:
– ziua 1: Traseul Eneida (6lc, 7+) din peretele Vulturilor
– ziua 2: Traseul Bivuacul Caprelor (4lc, 3B, 6+) din peretele Valcelului Stancos

Catalin ma anunta in ultimul moment ca are treaba in weekend – munca. In secunda DOI intru in alerta si incep sa caut solutii de weekend. Acasa nu puteam sta: 1. pentru ca asta e regula, 2. pentru ca se anuntase canicula in oras si furtuna la munte, 3. uite asa!

– Corina, ai chef de Costila wee asta? Eu si Cata am fi avut in plan doua din traseele Inominata, Policadru sau Multdorita … dar sunt deschisa la propuneri noi.
– Hmm … vreau ceva ce nu am mai facut…

Dupa ce ma tine cateva minute ca pe ace se hotaraste si accepta invitatia mea. Ea propune Eneida si eu nu am nimic impotriva: nu am catarat foarte mult la Costila asa ca variantele sunt multe pentru mine. 😉

In acel moment insa eram racita, imi era rau si abia ma tineam pe scaun la servici … nu avem energie pentru surplus de entuziasm dar stiam ca e o chestiune de moment, doar! 😉

Plecam Sambata dimineata!

Traseul Eneida (6lc, 7+) din peretele Vulturilor

Schita / topo pentru traseul Eneida realizata de Bivuacu…

Observatie referioate la aceasta schita: Dupa cum remarcati, pe alocuri linia traseului este sinuoasa. Ei bine, nu este vorba de traversee ci de maxim un pas si jumatate stanga/dreapta … Mie mi-a luat un pic sa ma prind de faza si ma tot uitam dupa linii de traversare …

Vremea un pic inchisa. Se anuntase probabilitate de ploaie 20% pe dupa amiaza …

La baza traseului Eneida, pe brana Policadru

Lungimea 1: Balaureala pe teren friabil. Mult pamant si iarba. Se regrupeaza la un spit si/sau la un copacel.

Lungimea 2: Lunadu-ma dupa schita, in loc sa merg direct in sus (un pas dreapta, doar) pe o fisura pe care nu vedeam asigurari am balaurit prin dreapta pe o zona friabila si plina de iarba. Am asigurat la friend-uri. Ulterioar am traversat iar stanga si am ajuns deasupra fisurii pe care trebuia sa o catar. Am vazut sub mine un cui. Ghinion! :))

Corina …

Lungimea 3: Se catara un mic diedru, apoi iesim pe o fata unde trebuie depasita o portiune cu prize scurse.

Corina a plecat cap pe lungimea asta. Si eu si Corina am catarat la artificial. Desi e destul de des asigurat, pentru inaltimea mea, a fost destul de dificil sa catar artificial, mai ales ca nu am fost ajutata de Corina cu ceva bucle mai lungi. Dar, asa cum spunea si ea in blog-ul ei (aici punctul ei de vedere) e obisnuita sa catere cu baieti mai inalti ca ea…. ;))

Lungimea 4: Urmareste un diedru. Corina a legat lungimea 3 si lungimea 4…. dar s-a cam chinuit cu trasul corzilor.

Din cand in cand cativa stropi de ploaie ne aminteau de prognoza pentru aceea zi. Am preferat sa nu ne alarmam si sa continuam sa cataram pana vine cu adevarat ploaia .. dar ea a inatrziat sa apara. ;))

Eu plec pe lungimea 5…

Lungimea 5: se catara un diedru usurel si frumos, apoi se iese la o fata spalata. Habar nu am daca acolo e gradul 7+ caci eu m-am chinuit rau la artificial. Asigurarile sunt multe, scarita, dar cam departate pentru inaltimea mea, asa ca fiecare pas a insemnat o mare lupta.

O intamplare care m-a marcat pe lungimea aceasta a fost faptul ca la un moment dat am plecat in sus uitand sa imi scot zelbul. Am ajuns intr-o pozitie forte delicata, moment in care mi-am dat seama ca singura solutie pe care o am e JOS (cadere) … doar ca nu puteam sa imi scot zelbul ca sa cad in coarda. Am cazut in zelb … a fost INGROZITOR! Pffua ce dureri! Deci: niciodata nu mai fac vre-o miscare/incercare pe perete fara a-mi scoate zelbul intai. 🙁

Regruparea e suspendata. Corina pe zona de artificial din lungimea 5…

Lungimea 6: linia deseneaza un S pe perete printre tavanele. Apoi se ajunge intr-o fisura. Sunt destule asigurari si exista si posibilitatea de mobile – Corina a folosit friend-uri.

Stateam linistita in regrupare. Coarda nu se prea misca: Corina era deja obosita si se chinuia sa iasa din ultima parte a diedrului. La un moment dat imi vin semicorzile inapoi ca si cum Corina ar descatara. Incep sa le filez … apoi brusc se intinde semicoarda rosie: Corina cazuse cam 10m. Imi scot capul de sub surplomba (ma refugiasem din cazua caderilor de pietricele) si o vad pe Corina suspendata …

– Trebuia sa se intample si asta! – zice Corina calma. Apoi reia catararea …

Am iesit din traseu pe lumina. Insa pe retragere ne-a prins noaptea. Corina cunostea destul de bine zona, asa ca am ajuns la Refugiu fara probleme.

La refugiu … multa lume: Octavian si Vio, Catalin Serban, Catalin Cretu si Ioana, Dana si Baza (care au catarat Tr Nu ma Uita (3B)si Hornul din Peretele Costilei (2B) – aici), etc.

Traseul Bivuacul Caprelor (4lc, 3B) din peretele Valcelului Stancos

A doua zi ne trezim cu o mare lene. Parca as mai fi facut ceva, parca mi-ar fi venit cheful … dar si Corina era lipsita de entuziasm, la fel ca mine. Dupa multa leneveala, suntem pe cale sa ramanem singure la refugiu: toata lumea plecase in trasee. Un baiat ne da ideea traseului Bivuacul Caprelor: “e la’ndemana!”. Mai facusem traseul acesta, dar secund. Il tin minte ca pe un traseu frumos … (O sa apara cat de curand la rubrica de amintiri – acum aici)

Schita / Topo cu traseele din Peretele Valcelului Stancos

Urmand poteca cam 30 min iesim la baza traseului …

🙂

Incepe cu catararea peste buza unei platforme, si un diedru la baza caruia scrie numele traseului…

Am plecat cap de coarda si am legat primele 2 lungimi.

Incepe cu un diedru misto de catarat. Imediat ce iesim din diedru, in stanga porneste un alt diedru de fata cazuta: nu se merge pe acolo ci se urmeaza linia pitoanelor in dreapta care ne scoate la baza unui alt diedru vertical. Atentie cum asigurati sa nu va frece corzile. Iesirea din al doilea diedru e ceva mai dificila. De data asta am trecut pasul acesta la artificial, mai ales ca frecarea in corzi era mare si trebuia sa trag tare de ele…

Imediat dupa acest pas se iese in regrupare… Corina secund, ajunge si ea.

Eu in regrupare … Se anuntase canicula pentru duminica, dar linia traseului se afla in umbra sau semiumbra: nici gand de canicula pentru noi.

Urmatoarea lungime pleaca Corina cap. De mentionat ca traseul este foarte bine asigurat pe toata lungimea lui. Nu sunt necesare mobile.

Corina …

Fac lungimea aceasta la liber…

Poza de final! 😉

Corina..

Privind spre Policandru …

Echipa din Policandru

Eu 🙂 … imbracata in culori deschise ca sa fac fata caniculei care nu a mai aparut …

Lenes, ne intoarcem la refugiu. E racoare si bine si ne ingrozeste gandul caldurii din Bucuresti asa ca … mai stam 1-2h in refugiu si ne facem somnul de frumusete. :))

La fel de lenes, coboram la masina …A fost frumos!

Foto: eu si Corina