Perioada: un weekend
Locatia: Bucegi
Echipa: eu si Catalin
Traseu ziua 1: vezi link!
http://www.silvique.ro/2010/03/20100320-creasta-costila-galbinele.html
Traseu ziua 2: Drum forestier Gura Diham – Poiana Costilei (marcaj banda galbena)- Valcelul Poienitei – Hornul Pamantos – Valea Malinului – confluenta cu Valea Scorusi – urcat pe Coltul Malinului – traversat Dintele dintre Colti si Coltul de Sus – Brana Mare a Costilei – Valea Malinului – Hornul Pamantos – Poiana Costilei – am revenit pe drumul forestier Gura Diham (marcaj banda galbena).
Timp total: 10 h
Timp parcurs pe Creasta Malinului: 3 h
POVESTEA …
Ne trezim la 6:00. Febra musculara ma cam chinuia, asa ca ma miscam cam “in reluare”. Ne bate gandul sa nu mai facem nimic: tentatia e mare. Doar ca ma cam plictisisem de weekend-uri comode – inclin spre un pic de autotortura. :))
Dupa ce mancam si ne echipam plecam cu masina spre Cab. Gura Diham pana in locul in care porneste traseul Banda Galbena. Plecam in traseu pe la ora ~8:00. Piciarele le simt grele. Ne miscam incet … dar ne bucuram de liniste, soare, padure, aer curat.
Ajunsi la Poiana Costilei incepem sa ne afundam in zapada pana la glezne si destul de apoasa. (ora ~9:00)
Panta din dreapta cu zapada e Valcelul Poienitei …
🙂
Continuam sa inaintam in sus pe Valcelul Poienitei. Zapada e si mai mare, ne afundam pana la genunchi … Il las pe Cata in fata sa bata urme. E greu si sunt obosita.
Incep sa imi amintesc de o alta tura alaturi de pinguini. Vroiam sa facem V Coltilor. Nu am reusit! Eram multi, pe vale curgea “rau de zapada”, ne afundam mult, era frig rau, si saritorile erau prea descoperite … Suficiente motive cat sa horatam sa ne retragem. La vremea accea mi-a parut rau de retragere, si mai mult, mi-a parut rau de faptul ca nu stiam cum sa amenajez o asigurare pentru a ma duce cap pe pasajele mai dificile … Pinguinii erau de baza cand venea vorba de lucruri tehnice! 😉
Dupa o urcare destul de sustinuta, ajungem deasupra Hornului Pamantos. Ne echipam si descataram hornul.
Ajungem (ora 10:00) intr-un punct in care V Coltilor (stanga) se uneste cu V Malinului (dreapta)
E multa zapada si toate saritorile pe V Malinului sunt acoperite. Nu ne mai afundam – mergem lejer la coltari, dar in acelasi ritm lent admirand crestele si varfurile din jurul nostru.
🙂 Se vede Creasta Malinului … (Cele doua Colturi cu Dintele dintre Colti)
Cata imi povesteste de concursul de schi de pe V. Malinului ce are loc in fiecare an. Interesant! Incerc sa imi imaginez cum ar fi sa schiez pe acolo … 😀
Urcam destul de mult pe V. Malinului.
Iesim la soare …
Dei aici vad iesirea din vale (cornisa formata la iesirea in platou) tot mai aproape si ma tot intrab cat mai avem de urcat …
🙂
Mai e foarte putin … 🙂
Apoi, parasim valea, catarand prin dreapta pe un fel de brana cu jnepeni ce ne duce la baza Coltului Malinului. Uite si o schema! (ora 12:20)
🙂 Pe brana cu jenpeni …
Urmeaza un traverseu in zapada …
…si ajungem la baza Coltului Malinului.
Ocolim “chestia” asta prin dreapta …
Cataram Coltul Malinului. Nu e greu, dar mai greu decat a fost lasata sa cred. Mergem cap schimbat, sau concomitent. E o catarare usoara si placuta “pe unde e mai usor”. Putine cuie de asigurare – doar acolo unde este necesar. Pe ultima lungime Cata a plecat cap intampinand un pasaj mai delicat. Intai imortalizeaza momentul …
A ezitat nitel, dar a trecut … :). A regrupat pe un fel de platou. Vin si eu!
🙂 Am plecat mai departe intr-o lungime fparte scurta. Am regrupat repede ca sa nu ratez poza de varf. 😉
Plec iar …
Ii fac si eu lui Cata o poza 😉
Dupa pozele de varf, am descatarat pana la baza Dintelui dintre Colti.
🙂
Aici gasesc cui de asigurat. Cata me avertizeaza ca urmeaza un traverseu mai expus … Atentie! 😉
Nu a fost greu de ocolit nici Coltul de Sus (prin dreapta). Am ajuns intr-o sa, si am mai urcat cativa metrii pana in Brana Mare a Costilei (ora 15:20). De acolo am coborat in stanga pe Brana Mare a Costilei (traverseu) pana in V. Malinului.
Vreme superba …
Sunt tot in traverseu, dar pe iarba ;)).
Vin, vin!
O usoara descatarare, si ajungem in vale.
Pe acolo am fost noi!
Am coborat pe V. Malinului …
Raman mult in urma … imi e lene! E prea devreme sa ma grabesc!
… apoi am catarat acelasi horn ingust.
Am ajuns desupra Valcelului Poienitei in 30 min de cand am intrat in V Malinului. 😀
Obositi dar fericiti (iar) … ne-am intos usurel la Maria. (ora 18:00)
END OF STORY!
super faine pozele:)
Iubesc la nebunie traseul ăsta, Colţul Mălinului în general….
Acest sentiment mi-a fost egalat de acela produs de fotografiile voastre.
Mulţumiri!
Mircea O.
Superb! Imi era dor de turele voastre!
Faina tura, faina vreme, faine poze…bravos, si la mai mare. Si io vreu….:)
Faina tura, vremea… si tare faine fotografiile!
Aventura totala.Spune mi si mie te rog cum se prezinta regruparile? Au doua pitoane?Pot incapea 3 oameni in ele?De cate ori ati regrupat in Coltul Malinului.Multumesc! Adrian.
Pai stai sa ne gandim. Dupa ce intri in traseu si traversezi brana de jnepeni, ocolesti peretele prin dreapta si urci pe langa perete pt a te regrupa la 2 cuie pe o platforma sub un tavan. Destul de friabil aici in regrupare. De aici incepe prima lungime, se merge in traverseu prin stanga peretelui (vezi schita), se urca o fisura pana in creasta unde regrupezi la un cui bine batut (calare pe creasta). Urmatoarea regrupare de care imi aduc aminte e cea pe care a facut-o Silvia, in partea dreapta a peretelui. De aici am plecat stanga in traverseu destul de expus pt a prinde linia crestei si ne regrupam comod in creasta pe un platou la 2 cuie (sau un cui si un colt de stanca, nu mai stiu). Oricum, asta a fost lungimea cea mai tare a traseului. De aici se tine linia crestei pana la un jneapan, apoi un prag in dreapta care ne scoate pe vf Coltul Malinului de unde descataram apoi sau facem un mic rapel pt a ajunge la baza Dintelui dintre Colti, aici este un piton. Ocolim prin dreapta si tot prin dreapta ocolim si Coltul de sus, pasaj putin expus.
cam asta ar fi…
@Anonim: Ideal ar fi sa aveti la voi ceva mobile, anouri (pentru a asigura la colturi de stanca) sau cuie si cioacan pentru a consolida mai bine o regrupare pentru 2 persoane in situatia in care vreti sa mergeti echipa de 3 …
Pingback: 2011.01.22 – Valea Tapului (Bucegi) | Jurnal de weekend si calatorie
tare
Pingback: 2014.11.09 – Bucegi – Creasta Malinului | Jurnal de weekend si calatorie
“Am ajuns desupra Valcelului Poienitei in 30 min de cand am intrat in V Malinului” – nu prea am inteles asta. Sau poate dupa ce ati iesit din Valea Malinului?