Catalin … si urmele mele … pe care ma intorc! 😉
🙂
🙂 Plecasem cu pufoaica pe mine si mi se facuse asa de cald ….
Ne adunam bucataria si plecam in jos spre Piscul Negru pe Piciorul Lespezi ….
🙂
Ne intalnim cu Ducu, si il roaga Cata sa ne faca poze … Deci vezi jos: Photo by Ducu
O alta Photo by Ducu
Se lasa seara …
La Piscul Negru ne astepta Maria linistita.
Din diferite motive nu am putut sa ne facem o mini vacanta de 4 zile cu ocazia 1 Dec. Insa, pe 1 Dec, nu am pierdut vremea: am fost la escalada la Basarbovo cu Catalin, Radu, Rudi si Corina.
🙂
Foarte dragut! 😉
Foarte tare tura si pozele 🙂
Felicitari si pentru noua fata a site-ului 🙂
PS: Am vazut ca a disparut disclamer-ul de greseli gramaticale 😛
buna!
e foarte interesant si original ceea ce ati urcat,creasta ferastraului.
noi am fost in aceiasi perioada pe muchia tunsului si un elicopter tot survola prin zona.am aflat dupa aceea povestea trista..
frumoase si pozele.
vazind pozele lui catalin pe picasa,zic eu,ia sa merg pe blogul silviei ca sigur sunt mai multe poze plus vorbe…nu m-am inselat.m-am intristat cind am citit de acel baiat,cum dumnezeu s-o fi intimplat.ai trtecut iar pe la gr in drum spre basarabovo de 1 dec,eu trecui p-acolo,simbata cind voi erati la caltun.am si pus poze de la basarabovo,o tura cu o saptamina in urma.la ultima am fost fiindca e o zona super de vizitat,situl este http://www.mladite.com sunt multe chestii de vazut in zona.salutari si numai bine!
ps.am uitat sa va intreb,catelusei aleia din poza,i-ati dat ceva de mincare?ca e slaba saraca,i se vad coastele…kuce se zice la caine in bulgareste…eu la toate le zic…fetita,e prietena cu toti ce vin in zona la cocot.
Super poze! Cand ma uit la peisaje ma fac sa ma simt de parca as fi acolo.
La cat mai multe trasee prezentate asa:)
Felicitari pt tura !
da, super fotografii, la citeva am verificat daca mia sint pe scaun ca incepea sa mi se para ca sint si eu pe creasta si nu aveam asigurarile la mine
Ciprian, felicitari pt Muchia Tunsului. Si pe mine ma intereseaza sa o fac, daca ai pus undeva povestea si poze sa imi dai link te rog.
Cezar, am vazut pozele tale de la Basarbovo, poate ne nimerim odata pe acolo si ne intalnim.
Draga Silvia!
Iti datorez scuze…milioane..
am avut un link gresit.. imi pare rau, s-ar parea ca era alta tura… scuzeeee…milioane…
Tzuri.
Altadata am sa ma uit mai atent.
Foarte frumoase pozele si descrierea. Sunt curioasa daca in refugiu prietenii lui Radu (baiatul care a murit) au povestit ce s-a intamplat cu adevarat si la cat timp dupa au vazut ca lipseste. Am auzit prea multe variante despre accident de la apropiati ai grupului si pana la urma nu prea ne este clar de ce nimeni nu i-a observat lipsa imediat sau cum a alunecat.
Un sfat pentru oamenii de munte "Nu lasati in urma pe nimeni, daca privim numai inainte pierdem totul chiar si prietenii!!!"
Multa bafta in toate…
Felicitari pentru excursie si pentru fotografii. M-au readus cu treizeci de ani plus in urma cand colidam si eu acesti munti (dar fara performante de alpinist) cu rucsacul si cortul in spate. Mi-a atras atentia mentionarea cartii lui Andrei Beleaua, Andrei mi-a fost coleg si inteleg ca si-a transformat pasiunea pentru munti si alpinism in profesie. Ma bucur pentru el.
E enervanta rau povestea asta!
Ma starneste de numa 🙂
Ia ziceti voi, cand mergem la Tunsu' ala?
BRAVO, copii! toata cinstea pentru tineri cu asemenea preocupari!
Multumim frumos! 🙂
Pingback: 2011.01.02 – Varful dintre Strungi (Fagaras) | Jurnal de weekend si calatorie