Catalin pleaca mai departe …

🙂

Singurul cui pe care l-am gasit in traseu.

🙂

Se lasa noaptea. Presupun in sinea mea ca mai e putin din traseu … insa dupa cum arata, nu ar fi prea placut sa ne prinda intunericul aici. Destul de aiurea de gasit ruta!

🙂

🙂 Asteptand pe Cata sa catere un diedru. Toate pozele din Diedru mi-au iesit arse, asa ca nu o sa le vedeti. Lui Catalin i s-a parut interactiv, insa mie nu mi-a ridicat nici o problema. E Posibil ca diferenta aceasta de opinii sa vina din cazua faptului ca el a fost cap si ca a avut in maini manusi groase, pe cand eu am fost secund si am avut in maini manusi subtirele (pe alea mancate de molii le-am lasat acasa, dar nici astea nu erau foarte intregi :)) ).

La final mai era de catarat un fel de burtica tapitata cu gheata. Din varf se putea face un rapel dintr-un piton cu inel, insa noi nu am mai urcat acolo si am rapelat de mai jos dintr-un colt de stanca, am facut in traverseu pe partea stanga, a mai urmat o lungime de coarda si am iesit in creasta principala …

La intrare in Strunga Dracului: arata ca un derdelus inghetat. L-am coborat neasigurati, la colatari si pioleti. Zapada era perfecta de coltari … asa ca a fost o mare placere! 😉

Imediat dupa aceasta au aparut problemele de orientare: se lasase noaptea si se lasase ceata. Inainte de a intra in creasta conform calculelor mele mi-am imaginat ca o sa ne prinda noaptea asa ca imi facusem cateva calcule. Stiam ca trebuie sa mergem pe curba de nivel, cu dealul in dreapta, si ca o sa ne intersectam cu urmele noastre de coborare spre intrarea in traseu. Pe langa aceasta, am incercat sa las urme cat mai clare … asa intr-o doara! Pana la urma, aceasta mica grija a mea de a gasi drumul de intoarcere s-a dovedit justificata: Am procedat fix asa cum am gandit … dar tot am balaurit nitel!

Durata traseului din momentul din care am plecat de la ref Caltun si am revenit la ref Caltun a fost de ~5h.

Cand am ajuns inapoi in refugiu am vazut ca era pliiiin! Multa, multa lume!

Cativa oameni ne-au intampinat intrebandu-ne daca suntem OK. Ei credeau ca fusesem pe Negoiu. Un baiat, foarte bine echipat, alunecasa de pe Laitel si murise in urma cu jumatate de ora. Dumnezeu sa-l odihneasca! 🙁

Am reusit sa ne ingramadim cu totii in refugiu. A viscolit toata noaptea, si de dimineata refugiul nu mai putea fi deschis. Un baiat s-a sacrificat, si dupa ce au reusit sa scoata geamul de la usa de la refugiu, a iesit afara si dat zapada la o parte din usa. Toata lumea a iesit la pipi! :)))

Ziua a doua

A doua zi de dimineata Cata ma trezeste. Era foarte hotarat sa coboram, mai ales ca viscolise toata noaptea. Gata echipati de coborare incep sa protestez: da eu nu vreau sa cobor! Uite ce frumos e! :(((

Hotaram sa urcam pe Hornul Caltun ….

Lasam refugiul in urma …

🙂

🙂

Mare de nori …

🙂

Intrarea in Hornul Caltun

🙂

O ultima fotografie si intram ….

Ia vezi, gasesti ceva pe cartea lui Beleaua? Nu, nu este descris absolut deloc acest traseu … zice doar ca e 2A. Dar iarna … nu-i ca vara!

Pe drum am gasit doar 2-3 saritori care mie nu mi s-au parut deloc dificile (or fi fost!!!) … catarate la coltari pe gheata si stanca: mixt. Am tinut Hornul drept in sus pana cand acesta s-a ingustat foarte tare intr-un soi de horn. De acolo am luat-o in stanga peste o saritoare cam asa! Deasupra saritorii Cata a gasit o cordelina de dupa stanci unde a asigurat.

Asta a fost toata dificultatea. Zapada ba inghetata, ba adunata de viscol in valuri de pulver in care te cam afundai. Am incercat sa mergem pe zapada inghetata …

Deja se vedea crucea din varful Lespezi …

Vedeti?! 🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Iesim in creasta …

🙂

Noi …

Zicea Cata ca asta se numeste Roza Vaturilor :).

🙂

🙂 Aceea este Creasta Fierastrau pe care fusesem cu o zi in urma … Si se termina inainte de Vf Negoiu asa cum se vede in fotografia asta.

🙂

Bate vantul asa ca am cautat un loc mai ferit sa ne asezam bucataria. Striga foamea in noi! :))

Facem plaja, si gatim paste! 😉 Ce frumos e pe Vf Lespezi!

🙂

🙂

Megem pana pe Vf Cornul Caltunului? Hai!

Eu am plecat spre Vf Cornul Caltunului si Cata a ramas in urma … isi agatase aparatul la gat, si traseul s-a dovedit destul de tehnic.Cel putin asa mi-a zis mie, dar cred ca nu mai avea chef ca mai fusese pe acolo. 🙂

Eeeeee….

Cata pe Lespezi

Eu pe Vf Cornul Caltunului

Varful Vf Cornul Caltunului e marcat de cateva momai.