Dupa un schimb interminabil de emailuri la care refuz sa particip prea activ … se hotaraste:
Perioada: Un weekend – 14/15 Nov 2009
Participanti: Eu, Catalin, Rudi, Corina
Trasee:
– Sambata: Plaiul Foii – Ref Spirlea – Marele Grohotis – Poiana Inchisa – Creasta Sudica – Ref Grind (dormit).
– Duminica: Ref Grind – coborat pe Lanturi si urmat Braul de Mijloc spre Marele Grohotis. Nu am reusit sa trecem mai departe in dreptul Umerilor Pietrei Craiului, asa ca ne-am intors inapoi pana la Lanturi – La Zaplaz – Ref Spirlea – Plaiul Foii.
ATENTIE: traseu partial nemarcat!
Eu nu am nimic impotriva :))
Dis de dimineata (ora 7:00) incepe adunarea. Pe la 7:30 deja eram, intreaga echipa, la bordul Mariei discutand detali … Eu imi beau ralaxata cafeaua pe locul din dreapta gandindu-ma ca e cam mare agitatia: eu nu vreau sa ma agit! :))
In cam 2 ore si jumatate ajungem in zona Zarnesti. Catalin, fascinat de peisajul din stanga, o trage pe Maria pe marginea soselei, pe stanga!, bineinteles, si admira peisajul fascinat, plangandu-se de stalpul ce strica o incadrare superba.
– Pai, ai putea sa alergi pana la stalp si sa-ti faci poza! – ii spun relaxata … chicotind si sorbind ultima picatura de cafea.
Catalin ezita, ezita, ezita … pana cand…
– Eu ma duc sa fac poza! – si o ia la fuga.
Ce a iesit! 😉
O lasam pe Maria la Plaiul Foii, si plecam in tura noastra …
🙂 La Ref Spirlea.
🙂 Mai departe …
🙂 Cata in actiune …
🙂 Sedinta foto!
Ce a iesit …
:))
🙂
Mai departe…
🙂
🙂
Pauza de masa …
La Marele Grohotis parasim poteca marcata urcand in sus spre Poiana Inchisa in urma unui alt grup de 2 -3 oameni. In poza de mai jos se vede o poteca pe langa perete: e intrarea in Braul Rosu (alt traseu nemarcat).
O panorama facuta de Rudi (eh, lipita de mine ;)) )
Intrarea in Poiana Inchisa.
Catalin, tocmai cand s-a imbracat tot in negru, a inceput sa ma incurajeze sa-l prind in poze … 😉
Noi …
Un grup mare care cobora din creasta din cauza zapezii si a dificultatii traseului care devenise destul de alunecos si rece ;)). M-au ajutat sa fac poza asta …
O tentativa de-a mea de poza …
Je
:).
🙂
Cata
Rudi si Corina
Sunt innebunita dupa panorame. Si acum ca am si descoperit un nou tool, si anume Photo Factory, iata ce a iesit! 🙂
Cata ne deschide calea caci era singurul care mai fusese pe acest traseu, eu in urma lor si … Rudi si Corina.
Eu …
🙂
Sunt niste pasaje de catarare pe niste hornulete destul de alunecoase. Eu m-am catarat avand in maini singurele manusi pe care mi le luasem de acasa: manusi de carpa de oras, gaurite la degete (cred ca le mancase moliile – glumesc!)…. nu le verificasem acasa! :)) Dar nu ma plang: astfel am avut precizie la butonul de la aparatul de fotografiat.
🙂 Cata, o ia inainte si apoi se opreste sa mai faca niste poze …
Corina su Rudi aveau la ei manusi mari calduroase, potrivite pentru temperaturile din zona, dar care nu prea merg la catarare. Au fost mai prevazatoari ca mine. Oare?! :))
🙂
Hornul de iesire in creasta …
In creasta e un pic de zapada … si multa ceata. 😉 Avem de strabatut o mare parte din cresta sudica in aceste conditii.
Ajungem la Refugiul Grid la putin timp dupa ce se lasa seara. In refugiu mai erau 4 turisti, si urmau sa vina alti 5 prieteni de-ai lor. Dupa o scurta dezbatere s-a convenit ca nu exista notiunea de “rezervare de locuri”: mergem pe principiul “primul venit primul servit”.
Asadar, un refugiu cu o capacitate de 8-9 oameni, trebuia sa ofere acoperis pentru 13 oameni. Ulterior au mai venit alti 2 turisti. Nu cred ca as fi putut sa-mi imaginez vre-o data cum e posibil asa ceva, dar, uite ca a fost!
Ne trezim sa prindem rasaritul si o eventuala mare de nori. Dar nu, nu a fost sa fie mare de nori! :)) Si totusi, avem poze frumoase ….
uite, in poza asta esti si tu cu colegii de refugiu:
http://ruxache.com/wp-content/uploads/2009/11/DSC_6738.JPG
🙂
si intreaga relatare a turei lor:
http://ruxache.com/la-pas/jurnale-de-calatorie/sa-impletim-acolo-a-craiului-cununa.html
😀 Pozele cu razele de dimineata. Incredibil dar chiar asa arata … ireal. Ce tare! Doamne cat de rau a putut sa-mi para ca nu am mai avut baterie.
Frumoase pozele si tura 🙂
buna tura,de antrenament ptr.altele mai grele.as vrea sa va zic ceva ce-mi aminteste de anii studentiei si implicit ai tineretii(eh,e drept ca si acu'sunt tinar,39…+20)poza in care esti alaturi de catalin imi aduce aminte de un alt cuplu de alpinisti studenti de la clubul din care am facut si eu parte,univ.buc.(se cam purtau cuplurile…)mihai pupeza-liliana becea…va zic ceva aceste nume?daca nu stiti va zic la alta postare.
@Ruxache: Treaba aceasta cu inghetatul/descarcatul bateriilor este destul de enervanta. Cred ca oricine merge iarna pe munte a patit asta cel putin odata …
@Cezar: Mi se pare cunoscut numele de Mihai Pupeza, dar nu stiu in ce contexte am auzit de el. Catalin zice ca e presedintele Clubului Alpin Roman. 🙂
Cred ca "Cezar" de mai sus este Dl. Cezar Manea, coleg cu Mihai Pupeza si Liliana Becea. Legende vii ale alpinismului romanesc. OAMENI MARI.
Alex,
care nu si-a mai sters ghetele de cand Cezar Manea i le-a maturat de zapada la Ref. Costila, toamna aceasta 🙂
P.S. nu inteleg cum ati ratat traseul, tocmai in zona Umerilor. Cred ca de fapt un pic inainte de Umeri, acolo e o zona mai delicata la orientare. Oricum, sensul mai bun de parcurgere, IMHO, este cel invers. Spor.
frumoase poze, frumoase peisaje, frumosi oameni, ma uit cu drag la voi
Eu cred ca "Cezar" nu este Cezar Manea, ci oldrocker1950 de pe carpati.org. Am dreptate? 🙂
Super tura.
Cata nu te dezminti si ma incanti mereu cu trasee de felul asta. Felicitari tie si colegilor de drum
Incantatoare Piatra!!!
Cine nu a auzit de nume ca Liliana Becea, Mihai Pupeza, Cezar Manea, Dinu Mititeanu si multi alti CAR-isti. Tot respectul pentru OAMENI ca ei care au facut trasee foarte grele aproape cu mainile goale (echipament rudimentar si obtinut cu greu)?
Cum zice Kobe, keep climbing!
Alt Cezar, cu deosebit respect fata de tizul lui
Excelent!
Poti sa-mi spui te rog cu ce obicetiv a fost facuta prima fotografie?
Obiectivul este Canon 17-85 IS.
Superbe poze! Felicitari!!!:)
http://gaboanta.wordpress.com
cezar manea este cezarpart,eu sunt cezar jipa/oldrocker1950.prin 1973 citeam pri sportul un articol despre parcurgerea meridionalilor iarna de catre o echipa a armatei brasov,unul dintre alpinisti fiind cezar manea.cum in mine clocotea singele de munte,zic,sa scriu cui,tizului meu,zis si facut.in scrisoare ceream ceva lamuriri despre inscrierea la un club de alpinism.cezar manea a avut amabilitatea sa-mi raspunda,in 1974 intrind la ase m-am inscris la u buc,fostul ipcg,club cu mare traditie in alpinismul romanesc.la alpiniada de iarna retezat 1975,unul dintre arbitrii de traseu era…cezar manea,asa m-am cunoscut direct cu el si am vorbit de una de alta…anii au trecut si nu putini,peste 30,printr-o intimplare aflu de tizul meu despre care nu mai stiam nimic,am reusit sa vorbim pe mail,avem o virsta care bate la …60,constat ca si el tot subtirel,le are cu muntele si skiatul in continuare,si eu dar mai modest,cezar manea este unul din greii in materie de alpinism.cm astea ar fi micile precizari.ps.antrenorul de atunci era dan vasilescu,mihai pupeza sta in italia si e pres.car,pe domnul mititeanu,ma tot intrebam de unde il stiam,era alpinist mai "batrin"de la univ.cluj,abia cind am primit de la doru vasilescu,geamanul lui dan,niste foto cu articole din acele vremuri ,mi s-a luminat memoria.
Daca mi se permite o scurta interventie, ce sper, ca va va fi cu folos in alte ocazii cand veti fi prin zona.
Cu referire la intrarea in ramura sudica a Braului de Mijloc: ramura sudica a acestuia intersecteaza traseul " La Lanturi" mai sus de intrarea folosita de dumneavoastra; argumentele: daca pozele sunt postate cronologic,intrarea in brau se face in portiunea superioara a celui mai lung dintre lanturi (stiti care)dumneavoastra alegand se pare un abord situat inferior iar linia crestei din poza 64 este la o distanta respectatbila ce face imposibila situarea dumneavoastra pe Braul de Mijloc(mai apropiat ca traiect de creasta). Va aflati pe hatasul unui brau inferior, motiv pentru care continuarea din zona Umerilor nu a fost fezabila pe varianta aleasa.
Carari cu soare!
@Anonim: multumim pt interventie, este foarte pertinenta. Am fost din nou in Crai acum de curand, vezi aici (http://silvique.blogspot.com/2010/06/20100613-traseul-vulturul-din-turnul.html). Iesirea din Turnul Spirlei da in Braul de Mijloc pe care am continuat in dreapta cateva minute si am ajuns la "La Lanturi"
. Intr-adevar, locul in care Braul de Mijloc intersecteaza "La Lanturi" este mult mai sus decat credeam noi atunci. Multumim !
@catalin: Braul pe care ati iesit voi din Turnul Spirlei este mai jos de locul unde incepe braul spre Marele Grohotis. Anonim are dreptate, intrarea este mai aproape de creasta. De asemenea, domnul Cezar Jipa a punctat corect faptul ca acest brau se parcurge mult mai usor de la sud spre nord. Acest brau, dupa ce trece de valcelul secundar al Padinei Lancii, urca mult pentru a depasi pe deasupra o padure de jnepeni pe care nimeni nu ar dori sa o parcurga… , se tansforma intr-un fel de "brau de sus", trecind de Umerii Pietrei Craiului pe sub Umarul de Sus (daca nu ma inseala memoria! Am fost pe acolo in '79).
Pozele cu rasaritul vazut de la refugiul din Seaua Grindului sunt senzationale! Dar si celelalte poze sunt pentru mine foarte interesante deoarece vad locuri familiare in haine de iarna, iar eu iarna NU mai merg pe munte.
@silvique: Multumesc pentru plimbarea virtuala alaturi de voi, plimbare care la fiecare pas imi stirneste atitea amintiri…
P.S Nu mai inserati panorame, care desi imi plac, isi pierd valoarea din cauza compresiei. Deformarea perspectivei, inerenta in orice panorama, nu e vizibila daca vizionarea se face prin defilare stanga/dreapta.Dar cum fac defilarea cind poza are 179 pixeli pe verticala?
P.P.S. Scuze pentru comentariul prea lung, dar va admir prea mult ca sa ma pot abtine.
Cu stima, Dan Marza
@DanM: multumesc frumos pentru comentariu. Ma bucur atunci cand cititorii fac adugiri tehnice la descrierile mele …
In ceea ce privesc panoramele, mie imi plac foarte mult, si nu ma pot abtine sa nu le fotografiez, si sa nu le inserez in blog. 🙂 In multe situatii consider ca o panorama creeaza context, si lucrurile se vad un pic altfel.
Mersic.
Cautand pe net niste poze, am dat peste acest minunat blog.
Foarte frumoase fotografii!! Mi’e dor si mie de un munte. Dar si de pesterile noastre!
Invitatie la albumele mele: picasaweb.google.com/done.laura3
La mai multe!
Cat de tare 🙂 Felicitari ceva la care unii nici macar nu viseaza.