Amintiri …

Acum cativa ani, incercam sa ma apuc de munte. Si cum nu aveam cu cine sa ma duc, sau cu cine sa ma sfatuiesc … pun banut peste banut, si cumpar un rucasac de 70L din Careffour (o prostie de rucsac) cu care, timp de 2 ani imi car pachetele de la autogara. Apoi, dupa 2 ani, imi pica ochii pe un costum de schi turcoaz. Imi cupar doar geaca, si-mi spun rugaciunea ca imediat ce fac rost de bani sa gasesc si panatalonii. Rugaciunea mi-a fost ascultata! Mi-am cumparat costum de schi si 2-3 saptamani am tinut cura de slabire cu orez fiert, dar … aveam costum de schi!!! 😀

Apoi am inceput sa ma stresez in cautarea de a folosi acel costum de schi. Prima data am fost pe Kalinderu. Eram cu un baiat, Codrin … Platim un monitor pentru o juma de ora care ne invata la baza partiei plugul si cum sa luam curba din plug. Terminam si cu monitorul. Dupa cateva exersari, incepe sa ma plictiseasca activitatea de la baza partiei. Se baga un tip in seama cu mine. Nu-l cunosteam, dar el sustinea ca ma cunoaste. Ce mai conta? Acum eram la schi, si puteam sa vorbesc despre activitatea de a schia cu oricine ;). Baiatul cu care mersesem eu, nu pre se descurca, era nervos, si … se imprietenise cu o fata pe partie. Eh, si eu ma imprietenisem cu un baiat, deci … ne intalnim diseara!!! Era suficient sa stiu ca urc in telescaun cu un “cunoscut” ca sa ….

Cunoscutul a disparut ori din aria mea de atentie ori din jurul meu (nu mai stiu) imediat ce am coborat din telescaun. I-am dat in jos la vale, folosind sa sistem de franare caderea pe partea dreapta. Din cand in cand trecea pe langa mine cate un monitor cu cate vre-un elev si ciuleam urechile … am coborat de 2 ori partia in ziua aceea. A doau zi am luptat cu febra musculara si am coborat de 5 ori … incepuse sa-mi placa dar se terminasera banii.

Mai fusesera cateva tentative de schi nereusite din cauza vremei …

Printre aceste tentative intra si o patanie traita la Sinaia: drumtie-alpinism de pana la 200m. :)). Oh, ce ma amuza patania aia! Poate am fost rea, sau poate am fost inconstienta … dar inca nu ma pot abtine sa nu rad si in ziua de azi cand mi-o amintesc!!! Se facea ca … eu tot vroiam la munte! Urcasem la un moment dat pana la 1400 cu Andrei (din gasca pinguinilor) pe care il cunoscusem in cautarile mele disperate de partener de dans sportiv (alta poveste!).:)) Si acum, ca tot vremea era nesigura, il conving pe Codrin sa urcam la 1400. Plecam cu un singur rucsacel in care nu aveam decat manusi si geaca. Il cara Codrin. La 1400 la telecabina era o coada imensa. Nu, nu aveam chef sa stam, pierdeam prea mult timp, si nu mai ramnea de schi. Codrin ma convinge sa-i dam in sus pe jos … ca parca nu fusese asa de greu pana la 1400. Nu ii este greu sa ma convinga! Numai ca …

Ajungem la niste fete de geata destul de inclinate. In fata noastra era o echipa de 2 fete si un baiat. Baiatul sapa cat de cat scarite cu bocancul, si se ajuta de piolet (pe vremea aceea nu stiam ce e aia!). Ma catar atent pe acele rigletute sapate de individ, ma tin cu mainile goale de gaurile ramase un urma pioletului … era a dracu de interesant! Imi placea si ma distram fara sa constientizez ca ma puneam intr-un pericol real. Codrin facea eforturi disperate sa se tina dupa mine cand … “- Silvia, nu mai pot … caaaaad” … si il vad cum se scurge usurel pe gheata cu ambele maini in sus incercad sa se agate stangaci de ceva. Nu ma puteam abtine din ras, desi un pic speriata, dau sa descatar cand hotarasc ca in sus e mai sigur decat in jos .. si plec fara Codrin! Ma opresc in loc sigur, strig dupa el, incerc sa-l sun … era bine! Si atunci trag o portie copioasa de ras si plec mai departe dupa urmele echipei dinaintea mea; ne vedem la 200!

La 200 era viscol! Intru in statie, si cei trei care au fost in fata mea se uitau uimiti la mine. Eram o pantofarita veritabila: costum turcoaz de schi, manichiura, 2 codite, fara caciula … cu un zambet pana la urechi fericita ca … am ajuns, si amuzata de Codrin .. dar si nitel ingrijorata!:)

Acolo ma intalnesc in mod uimitor cu Andrei. Beau un ceai cald, imi amintesc cu placere cum venisem prima data in acelasi loc, si vanzatoarea imi atrasese atentia ca mi se intinsese rimelul pe la ochi …

Codrin nu mai aparea, timpul trecea, si … schiurile imi faceau cu ochiul. Ma hotarasc sa inchiriez schiuri si sa plec sa schiez singura cnvinsa de faptul ca in momentul care va aparea Codrin, nu va mai vrea sa schieze. Imi pun claparii in picioare si … Apare Codrin plin de zapada, cu fata si mainile inghetate: un veritabil om de zapada. In acel moment ma pufneste iar rasul! Dar incerc sa ma abtin, trebuia sa justific claparii din picioarele mele: “Daca vrei, nu ma mai duc sa schiez!”

Psihologia inversa a functionat si de aceasta data: “Nu, dute si schiaza ca te astept aici!” – imi raspunde!

Nu vedeam nimic din cauza viscolului, asa ca intrebam neincetat pe cine apucam, in ce directie este partia. Imi dadeam dumul la vale, deja invatasem sa merg in zig-zag, si incepuse sa-mi placa sa-mi iau viteza. Cand imi luam viteza prea mare ma speriam si ma aruncam iar pe dreapta … insa prea rar se intampla asta, si nu dura mai mult de o secunda sa ma repun pe picioare! UUUUhuuuuuu! – pana a inceput sa sune telefonul. A trebuit sa ma intorc la baza si sa plec spre casa … tot drumul am facut eforturi disperate sa0mi alungesc figura … si cand nu-mi iesea, imi puneam fata in palme si radeam infundat amintindu-mi imaginea lui alunecand usor pe gheata, cu mainele in sus, si cu privirea disperata in sus … “Caaaaad!!” 😀

Hotararea

– Eu o sa plec in Austria la schi! – imi zice frate-miu intr-o zi in timpul lunigilor noastre ture cu masina prin Bucuresti …

Ideea ma tenta insa ofeream prioritate altor tipuri de activitati mai <<>>, sa zicem … Deja asociasem Austria cu cascadele de gheata sau Vf. Großglockner …

Venise deja vacanta de iarna, si nici un plan de gheata, sau de tura hivernala asa ca …

– Bai frate-miu, m-ar cam tenta nitel schiul in Austria, ca sa fiu sincera!

A fost suficient sai exprim usoara tentatie ca …

– Hai si tu! O sa fie marfa! Ai sa vezi! Hai, hai, hai !

Cu maaari strangeri de inima (visam altceva) … hotarasc: Schi in Austria!

Of, nu aveam nici un fel de echipament de schi: nu costum, nu clapari, schiuri sau bete, nu ochelari, nu … si nici disponibilitate de a-mi achizitiona!

Dupa zile intregi de stat pe ganduri ma consolez ca nu voi purta un costum frumos colorat de schi (fitze-fitze) … ci voi purta echipamentul meu cel de toate weekend-urile de munte, si voi inchiria schiuri, si … asta e!

Nu ma mai gandesc apoi! Ma agit cu vacantele de sarbatori, hai si pe acasa, hai si pe la munte …

Pe 1 ianuarie ma intorc din Iezer! Imi pun repede sosetele si echipamentul la uscat. Nu mai era timp de spalat. Dimineata plecam!!!

Locatie: Austria – Kaprun
Perioada: 2 ian – 11 ian 2009
Participanti: Adi (fratele meu), eu, Ramona, Vlad, Tatal Ramonei si grupul de ne-schiori (4 la numar) 😉

2-3 Ianuarie – Drumul catre Austria

Dimineata la ora 9:00 ne intalnim cu gasca si plecam cu gandul de a face o oprire la Timisoara. Eram 3 oameni in masina, eu, Vlad (soferul) si Adi. Cum stateam singura pe bancheta din spate … dorm! Dorm, dorm … La Timisoara ne cazam la o pensiune.

Eu si Adi 🙂

Vlad, Adi si eu – la pensiunea MiniGolf

A doua zi pe la 8:00 plecam spre Austria. La iesire din tara ne facem asigurare, si … urmam lungul drum de autostrada prin Ungaria si Austria pana la Kaprun unde ajungem pe la ora locala (-1 h) 17:00. Nu prea era zapada, si Austria nu mai avea aspectul ingrijit si frumos colorat asa cum mi-l aminteam eu din vara …

Ne cazam la o vila din Kaprun. Vila are 3 etaje si subsol, si la fiecare etaj existau 2 apartamnte. Noi ne-am cazat la etajul 2, in cele doua apartamente: tinereul in un apartament, si ceilalti in celalalt apartament. 🙂 Ca si conditii, a fost forte bine: complet mobilat si utilat, curat …

Bucataria coplet utilata, chiar si masina de spalat vase. Atentie: In Austria gunoiul de separa pentru reciclare!!!

Bucataria din alt unghi 🙂 – cuptor cu microunde, masina de spalat vase, aragaz, vesela cat cuprinde, aparat de paine prajita, de cafea.. etc!!! orice va puteti imagina in materie de bucatarie 😉

Dormitor/Sufragerie – internet, TV … 😉

Unul din dormitoare:

Gasca din apartamentul nostru!

4-8 Ianuarie – Schi

Se spune ca aceasta locatie, Kaprun, e o statiune potrivita pentru incepatori. Nu prea sunt distractii, partii multe, dar nu suficiente pentru cei curiosi (adica carora le place sa exploreze) si care invata repede sa schize (adica cei ca mine 😉 ) …

Exista trei locatii de schi in zona Kaprun – Zell am See asa cum se vede in schema. Deoarece nu ninsese prea mult, partiile din Zell am See (Schmittenhohe) nu au fost foarte bune, insa cele de sus de pe ghetar de pe Kitzsteinhorn ai fost foarte misto, chiar foarte misto. Ce-i drept nu sunt eu cea care sa evalueze partiile avand in vedere ca inainte de a schia in Austria nu mai schiasem decat de 3 ori in Romania, “a la stundent”, adica cateva coborari pe partie.

A va documenta bine inainte de a merge in Austria la schi. Daca va inchiriati echipament online aveti 20% reducere, si daca va cumparati sky pass online aveti 15% reducere. Online si cu cel putin 3 zile nainte de a ajunge in Asutria. Nu mai tin minte link-urile pentru Kaprun, insa e destul de usor de gasit!!!

Autobuzele sunt gratuite pentru schiori. Aveam de mers cateva statii pana la partie! 😉

Echipa de schiori:

Eu si Adi in telegondola! “Fotogenica” ca de obicei 😛

Pe ghetar! A fost frig!

🙂

Multe telegondole, telescaune, teleschiuri … la tot pasul. Partiile sunt de 3 tipuri: albastre (soare), rosii (medii) si negre (pentru avansati). Ei bine, pe acest ghetar nu exista deacat o pertie neagra, si nici aia prea …. interactiva! Cel putin asa mi se parea in ultimile 2 zile.

Pai, primele 2 zile am schiat sus pe ghetarul Kitzsteinorn, a treia zi am schiat pe partiile din Schmitenhohe, si urmatoarle 2 zile ne-am intors pe Kitzsteinorn. Am fot uimita sa vad ca in urul meu era enorm de multi romani, practic in autobuz se vorbea 95% romaneste, pe partie se vorbea 50% romaneste …. aglomeratie destul de multa, mai ales pe partiile albastre. Echipa se misca ceva mai incet dimineata, asa ca am hotarat sa ma duc ianintea lor pe partie, reusind astfel sa schiez cu o ora mai mult decat as fi reusit in alte circumstante :). Apoi, nebunia din mine si-a spus cuvantul: ajungand dimineata devreme, partiile erau goale, proaspat nivelate cu masinile de zapada …. am incercat sa evit miscarea zig-zag luand din ce in ce mai multa viteza de imi ingheta fata/nasul … dar… era taaare de tot! Schiurile sareau sub mine la hoputi si inima imi batea tare tare … dar nu a durat prea mult sa ma obisnuiesc cu senzatia, si sa inceapsa sa ma plictiseasca miscarea, mai ales ca ajusesem sa ma las pe vine in pozie dinamica … si mi se parea ca nu iau viteza asa de mare …

Aparatul foto nu prea am putut sa-l folosesc. M-am cam rugat de el, am incercat sa-l tin la caldurica, dar adesea murea imediat ce-l scoteam din buzunar. Au fost in jur de -17 grade acolo sus. Nu pot sa ma plang ca mi-ar fi fost prea frig, caci am fost destul de bine echipata …

🙂

🙂 Adi si Ramona

De sus de la bellvedere

🙂 Trambulinele, pe care am avut si eu grija sa ma dau …. oh, ce tare a fost!!

Panorama

🙂

Prin tunelul de la 3000m. Sunt un om curios: cand ajung intr-un loc necunoscut, nu m pot stapanii pana nu explorez eu tot – fiecare partiuta, fiecare telegondola, fiecare rastaurant, tunel, munte … Am ajuns de capul meu in zona asta …

Ma rog de aparat sa faca poze …

Autopoza!

Inca una spre Grosglokner

E in zare…

Intre timp s-a mai aglomerat zona …

La intoarcere am citit panourile informative din tunel … Tunelul are 340m lungime!

M-am intors la restaurant nde m-am intalnit cu lumea. Noroc de statiile pe care le-am avut cu noi de mai tineam legatura, ca altfel … nu mai dadea nimeni de mine la cat am explorat ;))

Aici, in puctul cel mai inalt al ghetarului, e un restaurant gen impunge tava, destul de ok si ca mancare si ca pret… un meniu la 11 Euro plus ceva de baut la 3 Euro. Ah, nu se serveste cu tot cu ganitura de la tonomatul de suc … eu sunt un client mai special =))

🙂 Revenim pe partie!!!

Echipaje de salvare la tot pasul in caz de acident. Au nu am afla deacat cand m-am intors ca de fapt o asigurare normala nu e suficineta si ca e necesara o asigurare medicala special pentru schi. Asta e, am fost neasigurata …. asa e prima data cand pleci, si nu te interesezi cum trebuie … Deci, GRIJA MARE ce asigurare si unde va faceti cand plecati undeva!

Una din partiile din Schmitenhohe. A fost Ok si aici, problema era ca erau foarte multe grupuri de copilasi la scoala de schi, si nu prea iti venea sa iei viteza sa-i seceri, si nu prea era zapda buna, partiile fiind intretinute cu zapada artificiala. Era gheata pe dedesubt … dar … m-am dat la greu …. cu viteeeza, ca nebunaaaaa…. vai ce tare a fost! Ma inreceam cu cei mai tari de pe partie, cand eram in telegondola ii analizam sa prind miscarile si imediat ce ma repuneam pe schiuri, incercam sa exersez ce vazusem: asa am invatat o gramada de trucuri, dar … mai am multe de invatat!

Copilasii despre care vobeam!!

Si aici mi-am pierdut toata dimineata explorand zona in lung si-n lat, insa nu prea se compara cu partiile de sus de pe ghetar.. ce sa zic?!

Intr-o crasma!

Inapoi pe ghetar: teleschiul!!

Oamenii mei au urcat iar sus la restaurant, insa eu .. cu cat exersam mai mult sa schiez cu atat imi era mai usor, si vroiam mai mult … mai ales ca nu duc lipsa de conditie fizica …. asa ca nu prea ai aveam timp de pierdut, si ultimele 2 zile mi-am folosit timpul la capaitate maxima schiid la greu. Ajunsesem la faza de slalom, de dat pe trambuline din ce in ce mai mari, de explorat parti nemarcate … Na, sunt omul care cauta mereu ceva nou, din ce in ce mai tare!!

Le-am facut si celorlalti o demonstrtie pe trambuline si …. mi-am luat viteza!!!

9 Ianuarie – Vizite la Strasbourg si …

Ziua aceasta am petrecut-0 vizitant biserici, si facand cumparaturi … nu a fost prea mult timp, nu am fost foarte bine organizati … asa ca nu pot spune ca am vazut prea multe. La finalul zilei as fi preferat ca in lcul acestei zile sa fi schiat, iar!! :)). Ramasesem datoare in a incerca cateva trambuline, si cateva partii nemarcate pe care pusesem ochii …

Ideea era sa mergem la cumparaturi, insa, in ciuda reducerilor, nu pot sa spun ca lucrurile erau asa de iefitne, ba din contra!!!

O piata in Munhen 🙂

10-11 Ianuarie – Drumul spre casa

La intoarcere spre casa nu am putut sa ne stapanim sa nu oprim la Pandof. Pnadorf e un complex imes de magazine de firma cu perturi foarte mici, deoarece acolo se vinde marfa din colectiile vechi care a ramas nevanduta. Exista lucruri misto de cumparat pentru toate buzunarele, sunt si mai scumpe si mai ieftine in functie de marca … ;), dar muuult mai ieftine decat pretul lor intreg!;)

Cheltuieli:

– Drum: 350RON = 83 E
– Inchiriat echipament: 87.75 E + 10E (asigurare)
– Cazare Kapun: 208 E
– Cazare Timisoara dus-intors: 80 RON
– Asigurare mediacala: 20RON
– Cheltuiala: 180 E

Concluzii:

– A fost frumos, chair daca as fi vrut sa ajung iarna in Austria pentru cascade de gheata;
– Data viitoare o sa stiu cum sa ma interesez si sa ma organizez pentru o astfel de excursie;
– Am cheltuit pana in 600 Euro, deci OK!

Cam asta am avut de zis!!!;)