Inceputul saptamanii fusese destul de nervos. Adica nervos pentru mine ca ratasem un wee datorita unor probleme personale, chiar daca acesta se anuntase cumplit dpdv al starii meteo. Primele doua zile ma trezeam enervandu-ma din orice …

Si dupa doua zile de nervi revin in starea de plutire/optimism/visare care ma domina aproape continuu. Ce avea sa fac in wee? Dumnezeu stia cu siguranta, numai ca mie nu imi spusese inca pana Joi cand primesc un email de la Catalin – i se furase telefonul pe plaja si incerca sa-si refaca agenda. :))
“- By the way, ce faci in wee?” – intreb eu.
“- Pai merg la Maratonul de Bike din Miercurea Ciuc!” – imi raspunde.

Off, toata lumea se duce la maraton de bike – fie, merg si eu dar … cum facem? Si asa incepe un schimb interminabil de mailuri in care punem tara la cale, si aranjam o mica excursie de 3 zile, ca … sa ajung la Miercurea Ciuc pentru 4 ore de bicicleta parca nu renteaza, nu?! Eu imi doream catarare, si-mi doream un partener de coarda! 🙂 Norocul meu a fost ca si Catalin imi impartasea parerea asa ca …. “Pai bine, zii cum facem?!” – imi zice!

Maria e FOARTE incapatoare – Maria e masinuta mea, ca e credincioasa! :)) – putem sa bagam lejer doua bicilete intregi in ea, plus echipament de catarare, treking si ce alte idei ne mai vin! 😉

Perioada: 6-8 Iunie 2009
Locatia: Miercurea Ciuc – Maratonul de biciclete; Cheile Bicazului – Catarare

Vineri dupamiaza lucrurile sunt deja stabilite – mergem la Miercurea Ciuc pentru maraton, si … pregatisem topo-uri si harti pentru tot ce s-ar mai fi putut face in zona, dar cu mari sperante de catarare in Cheile Bicazului. Supeeeeeer: sa inceapa aventura!

La aproximativ 50Km de Miercurea Ciuc – pe langa Lacul Sf. Ana – am hotarat sa gasim un loc de cazare. Asa ca, uite!, am gasit un camping in care ne-am furisat la miez de noapte! 😉

Noul meu cort – de il arunci un sus si se monteaza singur ;))

A fost Camping “Univers”

In jurul orei 9:00 eram la o coada imensa asteptand sa ne inscriem. Aici am avut ocazia sa ma intalnesc cu destul de multi cunoscuti, sau sa cunosc alti oameni – super!

Iar ma ia cu dureri de cap cand vad ce echipati sunt astia! Incep sa-mi pun intrebari de genul: Ce aniba caut eu aici! Si mai ales ca intentionam sa ma inscriu la cursa de 80 Km, in nici un caz la cea de 40 Km.

Inscrierea: mai multe info despre acest maraton gasiti la http://www.csikmaraton.ro/main.php?lang=ro

Ruta. Practic, pentru 80Km trebuia facuta de 2 ori cursa de 40Km. 😀

Incalzirea! 😉

Imi dau seama ca roata din spate era nitel cam desumflata! Eh, plec asa, dao in cola, dar era desumflata rau! :))

Nu, nu aveam cu cine sa rad acolo, eram cam zingura, dar ma amuza rau situatia! :))

START!

Plec in cursa cu roata asa desumflata. Nu apucasem sa-mi fac nici un fel de incalzire in afara de prosteala de pe bicicletele medicinale. Toata lumea ma intrecea si eu … hmmm, ma relaxam – Treceti, treceti! :))

Desi se anuntase poaie, nu a plouat … ca de’, eram eu in zona: Ti-am zis eu!!! :))

Pe parcursul cursei, m-am intalnit cu o gagicuta draguta, pe care o cunosteam de la sala de escalada. Ramasesem ultimele, si eu ma tolanisem relaxat in iarba incercat sa contemplez la situatia de rahat in care ma aflam: Termin eu 80Km cu roata asta?! :)). Tipa si-a facut curaj si s-a tolanit langa mine ca sa contemplam impreuna … si cum avea o pompa la ea, hai sa nu stam degeaba! 😉

Apoi, au fost urcusuri, coborasuri …. am cam coborat cu frana trasa, mai ales la inceput. Usor usor, incepusem sa invat sa ma dau la vale sis a controlez mai bine nicicleta, si sa prind curaj … Cu toate acestea, prea greu mi-a venit motivatia si psihicul de competitie mi-a lipsist cu desavarsire … Asa ca la ultimul checkpoint mi-am dat seama ca ori fac 7 km in 12 min, ori … ma opresc la 40 Km. Uhuuuu … si ce i-am dat la vale, de zburda bicla sub mine asa cum nu mai sburdase niciodata … banuiesc ca inca nu suficient de tare din punctul de vedere a unor experti ;)). Dar pentru mine ….. “Sper sa raman cu dinti in gura, totusi!” :)).

Cu dezamagire, sau .. nu stiu, un sentiment ciudat, m-am oprit la 40Km.

Spal bicicleta intr-un garaj special amenajat pentru asa ceva … si … ma bag in seama cu lumea: ce ma pricep eu mai bine! :))

Cireseeeee…… 😀

Discutam cu entuziasm planuri de viitor – ce facem zilele urmatoare?! 😉

Acum e linia de sosire 😉

Pierdem vremea prin Piata – Eu si Catalin

Mergem si la masa?!;)

O poza frumusica foc 😉

🙂 – cu burtica plinaaaa 😉

Ne-am despartit de prietenii nostri si am plecat hotarati spre Cheile Bicazului. Am ajuns acolo noaptea, era luna plina, si se desluseau peretii … uh, nu mai puteam de nerabdare sa-i vad si pe timp de zi. Am tot cautat un loc de pus cortul, insa Catalin tot insista cu “Gaseste-mi un loc frumos!”. Pffff, pretentiosi sunt unii! Intr-un final, mi-am vazut de treaba mea de soferie, si … am intrat pe un drum forestier lateral unde am gasit unloc perfect de pus cortul, si pe placul lui Catalin: Na, ce nu fac eu pentru tine! :))

Nu aveam nici un plan concret de catarare pentru a doua zi. Clar stiam ca vrem sa ne plimbam prin chei cu a doua si … aveam topouri la noi, luate de pe net. 😉

Cei care vor sa vada topo-ul: http://www.atmarad.ro/cmsmadesimple/uploads/File/topo_zone_de_catarare/bicaztoporover10.pdf

Catalin si micuta Maria ;))

Ne hotaram sa mergem in peretele Sudic al Suhardului Mic. Era singura zona in care se zicea in topo ca este bine asigurata, si cum nu mai gaseam in zona nici un catarator cu care sa ne consultam … mergem!

Peretele:)

Prima data hotaram sa intram in ceva mai usor, caci ni se spusese ca traseele sunt subcotate. Nu sunt neaprat de acord cu treaba asta … dar la momentul respectiv am zis sa nu ne aruncam cu capul inainte …

Intram in Hornul Rosu 3B, 5+, 5 LC. Cred ca l-am cam gresit si am intrat in fata Hornului Rosu si Creasta Hornului Rosu.. :)). L-am dat cap schimbat! Foarte bine asigurat!

Plec cap in prima lungime …

Asa arata regruparile – nu aveti cum sa le ratati! :))

In zare!

🙂

🙂 In regrupare!

🙂 Lacul Rosu.

Autopoza! – cu Lacul Rosu in zare!

Pe varful Suhardului Mic – ne retragem pe poteca marcata!

Si pana sa ajungem noi jos, ne-a cam lovit foamea. Am lasata echipamentul la baza peretelui si am dat o fuga la rstaurantul de la Hotel Turist un de am mancat sanatos.

Urmatorul traseu in care am intrat asa … cu buta plina, a fost Spintecaturii 4A, 6+, 3 LC. De fapt nu au fost decat 2 LC, dintre care una foarte frumoasa si ceva mai sustinuta, si inca una, cu pass de plecare si apoi ceva balaureala. Insa, lungimea aceea, foarte misto! La fel de bine asigurat!

Seara ne intalnim iar cu lumea. Hotaram sa “parcam” pe langa pensiunea unde se cazasera ei, undeva sub Hotel Turist.

A doua zi planificasem ceva mai tare: incalzire pe Unghia Neagra si apoi Gentiana 7+, 2LC.

Unghia Neagra 6+, 3LC – nu are cotatie de alpinism in topo (??)

Intru cap in prima lungime, estimand ca o sa prind 2 lungimi cap ;)). De jos traseul arata foarte interesant, dar nu usor ;)).

A doua lungime m-am dus tot eu cap. A fost jumatate de catarare, jumatete de balaureala pe teren destul de friabil .. pfff, ce nu mi-a placut! Se pare ca dupa prima lungime am fi putut face rape lejer, caci restul traseului nu prezinta nici un interes!

A 3-a lungime l-am incurajat pe Catalin sa se duca. Arata usurel … doar atentie ca e friabil, si atentie unde-ti pui piciarele.

Ca tot se numea Unghia Neagra: Catalin s-a lovit la o unghie de la picior, si si-a belit degetul mic ;)) – NA!

In timp ce ne indreptam spre Gentiana a cam incaput sa picure. Uf… alta data!

O poza cu mine integrata in naturaaaaa… :))

Pe acolo pe undeva am fost, nu?! – da nu recunosc lina!

Si plecam! Hotaram se ne intoarcem acasa prin Piatra Neamt, Bacau, Focsani … acasa! :))

In drum trecem iar prin chei! Ce frumooooos! 🙂

Cata – Piatra Altarului, cred!

Turistii …

Niste chei spectaculoase!:)

🙂 Bazar!

Pe aici sunt si trasee de escalada, la greu!

Izvor!

Nu prea stiu geografie – invat mergand prin locuri – si … cum ma uitam eu asa pe harta, imi dau seama ca drumul nostru trece prin Focsani! Wow, ce ar fi sa trecem si pe la ai mei? O sun pe mamita si o anunt: trecem si noi pe acolo, ne faci ceva de mancare?! 😀

Dar, intre timp, ne intalnim ne intalnim cu “Turul Romaniei”! :))

🙂

Acasa la ai mei! Ca si asa nu ma mai vazusera de mult! :))

Eu, Mamita si Tatutu! :))

Trandafirii din gradina lu’ Mamita.

Mamita – ce se mai lauda, ce se mai lauda! :)) Eu de unde era sa invat?! ;))

Lesica!

Iote ce puisoooor! Are Mamita o grama de puisori!

Care nu mor de foame!! :))

Mai stau putin de vb si cu *** de sor’mea :)), si plecam spre Bucuresti!

Cum l-am lasat pe Cata la volan, am putut sa ascult muzica la maxim si sa ma bucur de un apus superb! 🙂

Concluzie: O minivacanta neasteptat de frumoasa!
Poze: eu si Catalin ;))