Perioada: O zi – 18 Aug 2007
Participanti: eu, Alex si Cristi
Locatia: Busteni
Traseu: Busteni – Valea Seaca a Caraimanului (1B) – Valcelul Mortului (1A) – Monumentul Eroilor – Babele – coborare cu telecabina la Busteni

ITINERAR – harta traseu:

Descrierea traseului din cartea lui W. Kargel:

Valea Seacă a Caraimanului, 1B, 5 ore
Acest traseu reprezenta piatra de încercare a alpiniştilor români până prin 1932. Escaladele de iarnă ale lui Nicu Comănescu şi Nae Dimitriu au fost o piatră de hotar în alpinismul de iarnă românesc (1932).
Accesul se face din Buşteni din pârtia de schi Kalinderu, pe o potecă marcată cândva cu cruce roşie. Pe parcurs se trece pe sub piciorul sudic al Vârfului Picătura şi confluenţa cu Vâlcelul Marelui V ce coboară din Strunga Marelui V a Picăturii. Pe stânga se desprinde Valea lui Zangur (38) iar în faţă se ridică Ţancul Uriaşului. În dreapta sub Faţa înaltă din Creasta Picăturii, se află Poiana Frumoasă, replică a Circurilor Văii Albe din Coştila şi a Brâului de Sus din Claia Mare. Mai sus avem de ales dintre următoarele variante: Vâlcelul Mortului (39), Spălătura Văii Seci (40) sau Hornurile Văii Seci, care reprezintă de fapt continuarea normală a traseului Văii Seci până la Cruce. Ultimul horn, mai dificil, poate fi evitat ieşind din firul văii la stânga pe Brâul de Sus.

Valea lui Zangur, 1 B
Durata: 4 ore de la Buşteni până la Brâna Portiţei.
Oferă posibilitatea de a ieşi din Valea Seacă a Caraimanului pe o „scurtătură” care ia sfârşit în Brâul Portiţei .

Vâlcelul Mortului, 1 B
Durata: 2 ore de la Brâna Portiţei la Cruce.
Oferă altă posibilitate de a încheia ascensiunea Văii Seci pe o variantă mai scurtă şi mai uşoară. Vâlcelul iese în Brâna Mică de Jos, de unde se poate urca la Cruce pe un parcurs uşor.

POVESTEA: A doua zi de degustare

A doua zi ne-am trezit “ametiti”. Degustarea din prima zi (vezi http://www.silvique.ro/2007/08/20070817-seaca-jepilor-sau-valea-seaca.html) se resimtea in mod serios… insa dorinta de a continua “petrecerea” era suficient de mare. La ora 8:10 eram pe drum …

Am urmat marcajul Bulina Galbena o bucatica de drum ….

Pe unde vom “petrece” astazi… Valea Seaca a Caraimanului ne scoate undeva sub cruce …

Traversam o apa si urmam poteca in dreapta …..

Urmand poteca dam intr-un valcel aproape insesizabil incercand sa ajungem sub Vf. Picaturii. Vf. Picaturii! 🙂

Ma simteam destul de obosita si aveam febra musculara la incredibil de multe grupe de muschi. Acum, cand ma uit in urmaimi dau seama ca in turele acestea eram destul de incordata, si nu prea aveam incredere sa stau pe picioare: am tragem mereu in maini! Crucea Eroilor …

La intrarea in Valea Seaca, Cristi, care balaurise in zona pentru a gasi poteca de intrare s-a intalnit cu un ursulet ce boschetarea la cativa metri departare de poteca ce ar fi trebuit sa o urmam. In acel moment s-a retras in liniste si , neexplicand motivul devieri traseului, ne determina sa ocolim zona…..

Dupa ce a considerat ca am ajus destul de departe de boschetii ursului, ne povesteste cele vazute…

Nu dupa mult timp dam in vale pe o cale mai anevoioasa … un perete inclinat la 45 grade de pietris si pamant foarte instabil ….

Eram rupti de foame! Stomacele noastre isi cereau dreptul caci nu mancasem de dimineata, insa combinatia intre gandul faptului ca ursul boschetarea prin zona si picnic nu prea se potrivea. Am inceput sa ne cocotam prin vale pe saritori mici, accesibile timp de 20 min cand nu am mai rezistat! PICNIC!!!

Ca de obicei am inceput sa vorbim diverse. Din una in alta ajungem la subiectul “alpinism” si “femei in alpinism”. Subiectul ma interesa mult si probabil ca si Cristi si-a dat seama de asta. Mi-a povestit de o femeie care s-a apucat de alpinism la 40 de ani, si ca era faorte buna la asta, chiar! Pe de alta parte mi-a zis ca pe el nu il atrage parte de alpinism de perete insa acest lucru nu l-a zis intr-o forma descurajatoare … ba din contra! De la el, am aflat atunci, de existenta de cluburi alpine, unde se practica alpinismul, se fac cursuri de alpinism, de existenta salilor de catarare ….

In urma acelei discutii mi s-au deschis noi orizonturi. Stiam ce sa caut si unde sa caut: vroiam sa incerc sa fac alpinism! Iar cand ma gandeam la asta imi aminteam poza celor doi alpinisti vazuti in traseul Fisura Rosie pe cand eram pe Brana Mare a Costilei (Vezi: http://www.silvique.ro/2007/08/20070806-bucegi-valea-alba-brana-mare.html).

Mancam bucurosi, povesteam patanii, radeam…cand: “Pssst!”
In departare se auzeau fosnaituri: “O fi ursul? Vine dupa noi?”
Cristi a inceput sa strige!
Alex a inceput sa strige!

Eu ma cutremuram la fiecare strigat! Cred ca mai mult strigatele baietilor ma speriau atunci … mai mult ca gandul ca ursul ar fi pe urmele noastre. Eram destul de sceptica la ideea ca ursul ne urmareste…dar strigatele lor….Brrrrr!!

Gata picnicul!!! Hai la drum! Si in pas grabit o luam la sanatoasa printre stancarii.

Prima saritoare mai serioasa ….

Cristi ne deschide calea. Era in fata noastra si puteam sa luam de model felul in care se catara el …

🙂

Eu eram imediat dupa Cristi si Alex era in spatele meu …

🙂

🙂

Alex era asa de obosit de la traseul de “ieri” incat nu a mai avut energie de facut poze …

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Urmeaza alte saritori destul de mari ….

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Wow! Eu nu am picioarele asa de lungi…ce ma fac cand ajung acolo?

Nu stiu ce am facut, dar a iesit bine! Nu am avut nevoie de picioare mai lungi

🙂

🙂

Asta chiar ca e dura….. Cristi o abordeaza frontal!! Este “Saritoarea lui Zangur” caci imediat dupa aceasta saritoare am dat in locul unde se intra in “Valea lui Zangur” (1A) care ne duce in Brana Portitei.

🙂

Il urmarim oarecum tematori pe Cristi … Nu stiam cum o sa facem sa trecem de aceasta saritoare. Apoi Cristi ne sugereaza sa o abordam prin stanga. Pe un bolovan chiar era desenata o sageata rosie spre stanga …

Alex pleaca primul …

🙂

Cristi reuseste sa ajunga destul de aproape de noi si sa ne culeaga de pe drum …

Cum am trecut eu de saritoarea asta? Nu m-am descurcat… recunosc! A venit Cristi si m-a cules de pe drum, prima data de la jumatate caci abordasem saritoare pe un mic valcel plin cu pamant instabil …. apoi  m-a ajutat sa trec de traverseul de final, unde m-am speriat foarte tare …..

Imi tremura tot corpul de sperietura, de adranalina care curgea in singe … dar imi placuse! Stiam ca e chestie de obisnuinta si ca va veni vremea cand voi catara cu la fel de mare lejeritate precum facuse Cristi.

Prima zi de “Degustare” am invatat foarte multe: am castigat putina incredere in picioare si in stanca, cum sa gasesc prizele, putina tehnica …. insa saritoarea asta a fost un pic cam mult pentru mine. 😉

🙂

Alex se speriase si el destul de tare, si nu si-a revenit din sperietura pana la finalul turei. Se misca foarte incet, cu teama … Atunci Cristi nu ne-a mai lasat in urma ci ma trimitea pe mine inainte si statea in spatele lui Alex sa aibe grija de el …

🙂

🙂 Sperietura trecuse!Ramasese ceva adrenalina, si un sentiment ciudat care imi dadea o energie de nedescris! Cataram nerabdatoare in sus, si ma opream sa ii astept si pe Ales si Cristi. Faptul ca ma descurcam fara sa il vad pe Cristi cum abordeaza o saritoare ma entuziasma.

Insa cand ma uitam in urma si il vedeam pe Alex ma intristam. Imi era teama ca nu o sa il atraga astfel de ture la fel de mult cum ma atrageau pe mine …

Aici, in Valea Seaca a Caraimanului ajung toate mizeriile aruncate de turisti de la Crucea Eroilor :(.

Pe bucatica asta nu prea am realizat exact ce am facut, l-am urmat intocmai pe Cristi. Acum, incercand sa reconstitui traseul cred ca am intrat pe Valcelul Uriasului incercand sa evitam alte senzatii tari, pe care nu ni le mai doream sub nici o forma. Eram, totusi, destul de obosita psihic …

Insa pe acest valcel stramt umezeala domnea…. nu prea a fost o alegere potrivita!

🙂

Tancul Uriasului …

🙂

🙂

🙂

🙂

Tancul Uriasului …

Ne-am lecuit si cu Valcelul Uriasului, asa ne-am cocotat pe partea dreapta si am mers printre boscheti si copaci culcati la pamant …. pana am intrat iar in Valea Seaca….:)

Deja devenisem experta: ma opream sa-i dau indicatii lui Alex. Apoi mi-am dat seama ca se supara pe mine .. ups! Ba urmam cursul vaii, ba ne cocotam pe fetele laterale ……

Faptul ca nu a mai fost nevoie sa trecem de saritori prea mari m-a ajutat sa-mi regasesc echilibru psihic si sa ma bucur de traseu ….

Vf Picaturii, Strunga Marelui V, Vf Strungii Mari, Gemenele……

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Ma cataram cu entuziasm tinundu-ma cu incredere de smocurile de iarba …

🙂

🙂

🙂

E … praf! ;)) Si eu eram cam la fel … dar eram de o veselie interioara inexplicabila care imi dadea o energie extraordianra.

🙂

🙂 Cristi ne astepta linistiti facand poze. Era asa de rabdator cu noi …

In “Poiana Mare”

🙂

🙂

🙂

🙂

Hornurile Vaii Seci (dreapta), Valcelul Mortului

Intrarea in Valcelul Mortului este destul de “urata” asa ca am continuat sa urcam pe partea stanga ….

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Se auzeau zgomote, oameni razand si vorbind ….. Chiar de pe Vf Picaturii!!! Ii invidiam …

🙂

🙂

🙂

🙂

In Valcelul Mortului.. stramt si umed ….. dar destul de accesibil!

La un moment dat am dat peste o saritoare stramta si greu accesibila, asa ca ne-am cocotat prin stanga, am dat de o poteca care ne-a condus tot la o saritoare dar destul de accesibila …. urmand sa ne intoarcem in Valcelul Mortului…

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Asteptand …

🙂

🙂

Acolo sus .. in locul ala expus ma simteam extraordinar in ciuda oboselii … E ca si cum fatul ca simti bataia vantului te energizeaza …

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

O mica “Portita”

🙂

🙂

Iesirea din valcel care da in partea superioara a Muchii Mari a Portitei

🙂

🙂

🙂

Urcare in Saua Caraimanului

Monumentul Eroilor

🙂

🙂 Eu si Alex fotografiati de Cristi ..

🙂

🙂

🙂

Iesirea din Hornurile Vaii Seci

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Am prins ultima telacabina de la ora 9:00. Am stat la coada la telecabina 3 sferturi de ora….. a fost prima plimbare cu telecabina pe timp de noapte din viata mea! Supeeer!

Coada de la telecabina

🙂

Ajunsi in Busteni am sarbatorit iar cu bere si cipsuri ….

Pentru urmatoare zi se anuntase ploaie! Desi cred ca cineva acolo sus ma iubeste si m-ar fi ferit de ploaie, Fizic eram destul de obositi…. Am decis ca a treia zi de degustare sa o lasam pe alta data. Intr-adevar urmatoarea zi a plouat destul de tare in Busteni ….

Concluzii:

– A fost o tura de vis care a marcat evolutia mea in directia “alpinism”. La 1 nov mi-am achizitionat primi papuci de catarare, si mi-am facut primul abonament la sala de escalada. In martie 2008 a fost prima mea iesire la munte unde m-am dat pe 5 manse lungi de grade 6+, 7- …
– Cristi a continuat sa organizeze ture de initiere, pana in ziua de azi (ian 2010). Am vrut sa mai merg cu el in ture insa conditia era ca “cei care nu au mai fost cu mine au prioritate”. Desi nu mi-a convenit, stiam ca este corect ca si alti incepacei sa aibe posibilitatile pe care le-am avut eu … Bravo!
– Pentru a Alex a fost prima si ultima tura de alpinism.