Din rubrica AMINTIRI
Perioada: 11-15 August 2006
Echipa: eu, Mihaela, Mike, Radu si Razvan- care ne-a parasit dupa prima noapte ..
Locatia: Fagaras
Traseu: Creasta Fagarasului de la Lacul Capra (Balea) la Plaiul Foii
Erau doua evenimente ce urmau a avea loc:
1. Intalnirea anuala Carpati.org (ce se stabilise in wee 11-12 aug la Lacul Capra);
2. Tura organizata de Nae – traversarea crestei Fagarasului de le Vest la Est.
Eram studenta si eram in vacanta. Convenisem cu parintii mei sa ma ajute sa raman in Bucuresti pentru a face cursuri intensive de CCNA (cursuri particulare de retele de calculator – IT).
Nae se gadise la o tura lunga de ~10 zile in asa fel incat weekendul sa ii prinda la intalnirea carpati.org. Imi doream nespus de mult aceasta tura doar ca avem cateva probleme:
1. Dupa ultima tura din Crai (vezi aici) invatasem sa nu mai plec la drum fara sa ma interesez unde anume vom dormi, si nu mai merg in ture care presupun dormitul la refugiu fara sa imi cumpar sac de dormit.
2. Primele zile de tura se suprapuneau cu finalizarea primului meu curs de CCNA. Parintii mei faceau eforturi destul de mari ca sa ma ajute sa merg la aceste cursuri asa ca nu puteam sa chiulesc. Asadar trebuia sa stau in Bucuresti sa invat si sa imi dau examenul final …
Of! Il sun pe Nae si il rog sa schimbe data turei dar, pe buna dreptate, imi explica ca nu poate face acest lucru pentru mine si ca “muntele ramane acolo, nu pleaca nicaieri!”. Ma gadesc, ma gandesc, ma gandesc!
Ma hotarasc sa prind macar jumatate din tura de 5 zile. Pentru asta trebuie sa ma “incui” in camera de camin pentru o saptamana si sa invat tot cursul ca in aceeasi saptamana sa imi dau examenul final.
In micile pauze de studiu iau legatura cu un grup de tineri de pe Carpati.org ramanand sa merg cu ei la Lacul Capra (ei mergeau la intalnirea Carpati.org) si sa il intampinam pe Nae cu gasca.
Tot in acele mici pauze de la invatat sufeream si imi imaginam cat de fain ar fi sa fiu si eu acolo sus in Fagaras …
Apoi, ca sa rezolv problema sacului de dormit: mananc putin si ieftin, ma imprumut de ceva banuti, si astfel reusesc sa imi cumpar primul meu sac de dormit si un izopren.
Vineri seara ma intalnesc cu lumea la Gara Basarab: plecam cu personalul.
Eram singura intr-un grup de necunoscuti. Ei, pareau ca se cunosc cat de cat intre ei, caci isi permiteau fel de fel de glumite unul cu celalalt. Nu vorbesc prea mult: ii urmaresc si zambesc… apoi adorm, caci calatoria cu trenul a avut loc pe timpul noptii.
Aveam emotii in ceea ce priveste intalnirea cu Nae. Vorbisem cu unul dintre baieti si imi facusem “rezervare” la unul din locurile din cortul lui, apoi existau alte probleme de logistica pe care Nae le rezolvase la plecare: butelie, gatit … Apoi nu stiam cat de frig/cald o sa fie si imi facusem rucsacul dupa capul meu …
In tren o cunosc pe Mihaela, care era in aceeasi situatie ca mine: nu cunostea pe cei din grup, se gandea si ea la varianta de a merge mai departe cu gasca lui Nae desi nu vorbise cu acesta in prealabil, si … mai mult: avea cort de doua persoane. Ezita putin in ce priveste grupul lui Nae, insa eu eram asa de plina de entuziasm incat atitudinea mea o incurajeaza. Si m-am oferit sa facem echipa la “cort”. Accepta, desi pare mai retinuta si mai putin entuazismata ca mine …
Dimineata la prima ora ajungem la destinatie. Fagarsul e in ceata! Un “rechin” ne duce pana la Balea Cascada.
De acolo plecam pe jos … Ceata disparuse. Eu si un baiat luam o ocazie, si tragem un pui de somn pe izopren asteptand pe ceilalti sus la Lac.
La Lacul Capra era foarte aglomerat: nici o sansa sa ne mai intalnim cu ceilalti. Desi era soare si frumos afara, era racoare. Ne hotaram sa mergem in sus la tabara de corturi Carpati.org urmand ca si ceilalti sa vina tot acolo …
Cu privirea in pamant urc sustinut…
– Silvia, ce faci aici? – aud o voce cunoscuta. Era Mike (una din fetele din gasca lui Nae)!
– Bine, merg sus sa ma intalnesc cu Nae! – ii raspund fericita.
– Pai Nae a coborat impreuna cu ceilalti. Vremea rea ne-a urmarit toata sapatamana.
Simt ca cerul pica pe mine. Eram deja acolo cu rucsacul facut si … Nae nu mai era! Obraji mi-au luat foc de suparare!
– Dar noi vrem sa mergem mai departe, daca vrei, poti sa vii cu noi! – continua Mike.
Nu stiam ce sa fac, dar Mike, o fata cu experienta pr munte, se oferise sa ma ia si pe mine cu ea pe creasta Fagarasului. Imi era teama sa nu o incurc, dar … imi doream asa de mult!
Ea impreuna cu Radu (cel care ulterior a devenit sotul ei) si-au continuat linistiti coborarea, si eu … am continuat urcarea, plina de emotii.
Am ajuns la tabara de corturi. Seara s-au adunat multi oameni de munte si s-a cantat la chitara. Intre timp a aparut si Mihaela (fata din tren) si am facut tot posibilul sa o conving sa vina cu mine, cu Mike si cu Radu mai departe. S-a lasat usor convinsa, spre bucuria mea.
Apoi am vorbit si cu Mike si i-am explicat cat de neantrenate suntem noi … “Nu ne grabim nicaieri! Mergem sa ne simtim bine!” – imi raspunde destul de repede.
Au urmat 4 zile de vreme superba, colegii de tura excelenti, plimbare frumoasa pe creasta. Pentru mine a fost si prima urcare pe Moldoveanu. Mike si Radu au avut incredibil de multa rabdare cu noi … si a fost super!
Povestile lui Mike referitoare la aceasta tura:
Creasta Fagarasului de la V la E – prima parte – pe Carpati.org
Creasta Fagarasului de la V la E – a doua parte – pe Carpati.org
Mii de multumiri lui Mike si Radu !
Fotografiile sunt o selectie personala din cele facute de mine, Radu, Mike si altii …