A trecut mult timp de cand ma tot tin sa postez despre tura asta … nu mai tin minte decat ca a fost relaxant si ca …. mi-a fost frig rau de tot. Zapada pe vle era destul de putina si proasta, oricand riscai sa te duci la fund datorita unu strat de aer existent in stratul superior de zapada …

Am fost intrebata referitor la intrarea in vale, si cum eu habar nu am de locurile astea ascunse … i-am rugat pe Ocatvian si Viorica sa ma ajute cu o mica descriere: “De la Gura Diham am urcat pe Plaiul Fanului pana in Poiana Costilei de unde se vede in fata Costila, in stanga Caraimanul si Vf. Picatura cu Creasta Picaturii iar in dreapta se observa (putin) Morarul. Apoi am urcat pe Valcelul Poienitei si am facut rapel pe Hornul Pamantos pana in Valea Malinului si apoi am intrat pe Valea Coltilor”

Prin padure …

Pauza de masa…

Aham …

🙂

🙂

🙂

Asa cm stiu eu sa port casca :))

Intrarea in V Coltilor, dupa rapel ..

M-am hotarat sa o iau inainte. Din pacate cunstintele de amenajare a unor asigurari pe mobile sau altele … imi lipsesc inca, sau, poate ca nu am eu singuranta de a amenaja asa ceva din lipsa de exercitiu si o explicatie amanuntita de la cineva “autorizat”. Toate saritorile pana aici le-am dat la liber cu gandaul “hai ca se poate!”. Da s-a putut, insa coechipierii mei au preferat sa se asigure, o reactie foarte normala de altfel :P, asa ca am pierdut in fata unei saritori 90 mil. Am inghetat de frig, deja se facuse tarziu, asa ca am votat retragerea spre cabana Gura Hiham.

Echipa in catarare / filare…

Descatararea!

Si asa ne-am plimbat voiosi catre Gura Diham! 🙂

A fost frumos, din cate imi amintesc :). Imi era dor sa mai stau de vb face to face cu vechi coechipieri de ture, chiar daca in acel wee muntele nu ni s-a lasat cucerit ;).