Data: Octombrie 2013
Locatia: Piatra Craiului
Echipe: echipa fetelor si echipa baietilor
Activitate: Alpinism
Povestea Laurei: Click aici
Traseu: Acul Crapaturii 3A, 5lc

Din Monografia Pietrei Craiului de Emilian Cristea

Apropiere

2.B. Zărneşti – valea Crăpăturii – cabana Curmătura

Marcaj: bandă galbenă Timp: 3-3½ ore

De la staţia C. F. R. Zărneşti pînă în dreptul văii Crăpǎturii (circa 1½ oră) urmăm descrierea traseului 3 de la pag. 73, pînă la semnalarea în text a ramificaţiei. Din punctul de ramificaţie ne abatem la stînga urmînd poteca noastră, conturată pe valea Crăpăturii, prin pădure, angajîndu-ne într-un urcuş mai susţinut. După circa 900 m de mers, valea se îngustează, fiind strînsă între doi pereţi înalţi. Din acest loc urcăm multă vreme numai printre blocuri de stîncă sau zone cu grohotiş, admirînd turnurile ridicate din mijlocul pădurii sau vegetaţia crescută în lungul văii.

După circa 2½ ore de la plecarea din Zărneşti, ajungem sub Acul Crăpăturii. Pretutindeni în această porţiune se găsesc pereţi înalţi, pe verticala cărora alpiniştii au stabilit trasee care astăzi ne fac cinste. Nu putem uita că primul alpinist care a stabilit escalada pe Acul Crăpăturii a fost vechiul şi neobositul cercetător al Pietrei Craiului, Constantin (Titi) Ionescu, colaborator al lui Ion Ionescu-Dunăreanu, autorul primelor lucrari turistice referitoare la Piatra Craiului. La baza Acului Crăpăturii curge apa izvorului Şipotul Crăpăturii. Reluînd drumul, urcăm susţinut, strecurîndu-ne pe la baza cîtorva turnuri ce se succed, dincolo de care intrăm în pădurea de molid ce ia sfîrşit la creastă. Cînd ieşim la gol, sîntem în Şaua Crăpăturii. Un stîlp indicator arată ramificaţia celor două trasee marcate: către dreapta spre creasta Pietrei Craiului (traseul S); către stînga spre Piatra Mică (traseul 17). Fără ca traseul nostru să aibă în acest loc vreo indicaţic specială, coborîm din Şaua Crăpăturii, orientaţi jumătate la stînga, urmărind o potecă largă în lungul căreia întîlnim şi marcajul. După circa 15 minute ajungem la cabana Curmătura, unde prima porţiune a traseului ia sfîrşit.

Traseele de legătură de la cabana Curmătura sînt indicate la traseul 2.

Descriere Traseu

22.C. Acul Crăpăturii

Prima escaladă: 25 iunie 1939.
Generalităţi. Escalada traseului poate fi întreprinsă şi cu plecarea de la cabana Curmătura (traseul 2.A), situatǎ pe versantul opus (sudic) al masivului Piatra Mică; distanţă de la aceasta la baza traseului este de circa 45 minute.
Grad de dificultate: 3.A.
Materiale: 2 corzi de 40 m, 15 carabiniere, 6-8 pitoane, scăriţe.
Traseul este pitonat şi are 5 lungimi de coardă.
Durata pentru 3 echipieri: 2 ore.
De la Zărneşti la baza traseului: 3½ ore. Pentru intrarea pe traseu, vezi artera indice 22.

Descrierea traseului. Prima l.c. vizează ca reper final un molid singuratic crescut pe faţa înierbată, la circa 20 m deasupra Şipotului Crăpăturii, izvor cu apa prinsă într-un căuc, chiar la marginea potecii. A doua l.c. o desfăşurăm traversînd oblic (către stînga) o brînă orientată spre linia fisurii deschise, ce spintecă peretele pînă în Strunga Acului Crăpăturii. După regrupare începem escalada celei de-a treia l.c. în lungul fisurii care prezintă intermitent cîteva obstacole uşor surplombate, pentru depăşirea cărora utilizăm pitoanele de pe traseu, avînd grijă ca înainte de întrebuinţare sǎ le controlăm. În a patra l.c., care este foarte scurtă, înaintarea o facem mai mult prin ramonaj. Punctul cel mai dificil al traseului este un obstcol surplombat format de marele bolovan fixat pe linia fisurii. Regruparea o executăm în Strunga Acului. Ultimele obstacole întîlnite în cursul celei de-a cincea l.c. sînt înşirate pe muchia finală, în lungul căreia ajungem pe vîrful Acului.

Coborîrea de pe vîrf o executăm prin intermediul a trei rapeluri, pe faţa corespunzătoare traseului urcat.

Povestea

De ceva vreme ma bantuie puternic, puternic, puternic o dorinta: vreau sa explorez si sa vad cat mai multe in Piatra Craiului. Cum? Fie merg cu oameni care cunosc acest masiv si imi arata si mie locuri ascunse, fie … imi listez lista traseelor alpine (vezi un exemplu aici) si o iau la bifat.

Lista incepe cu Valea Crapaturii/Acul Crapaturii. Astfel in nenumarate randuri propun ca si obiectiv sa cataram acest ac. 😛 Doar ca propunera mea nu are lipici: “Prea lunga apropierea pentru cateva lungimi de coarda … banale!”

Cu toate acestea eu … perseverez in a continua sa propun acest traseu. De data aceasta, tocmai datorita faptului ca nu sunt decat 5lc usurele, colegii mei de tura imbratiseaza ideea. Ce bineeee!

Asa ca idee generala il consideram un traseu usurel, fara pasaje delicate, ce nu necesita protectii aditionale: o plimbarica pe semiverticala.

Apropiere

Chiar din dreptul indicatorului ce arata spre Schitul Coltul Chiliilor, unde lasam masina, prietenii nostri exploratori ai Pietrei Craiului, Laura si Adi, ne conduc drept in sus pe vale pana ce ne intersectam cu poteca Zarnesti-Valea Crapaturii (Banda Galbena). Eu sunt pentru prima data pe aceasta poteca, si … totul mi se pare minunat! In plus, echipa este asa de plina de energie si de veselie ca … intreg drumul de apropiere este … fara cuvinte!! 😀

Traseu

Chiar din poteca avem o perspectiva destul de clara a traseului nostru. Acesta este Acul Crapaturii, iar traseul merge pe acel sistem de diedre pana in bolovanul incastrat de unde se continua catararea prin stanga pana pe varf.

Lungimea 1

Fetele aleg sa plece primele … Doar ca sa fie ele cele care exploreaza si descopera primele minunatiile Acului Crapaturii. 🙂

Intai se pleaca pe niste pernute de iarba destul de alunecoase, friabile si delicate.

..cu atentie la tot pasul … Mai sus urmeaza o traversare destul de delicata unde eu nu am identificat nici un cui sau posibilitate de protectie, insa Adi spune ca s-a uitat cu atentie si a vazut un cui. 😉

Intr-un final, iesita pe o branita, puctez la un cui apoi … continui atent pe pernitele de iarba. 😉

Dupa ce ies in dreptul diedrului unde asigur, continui dreapta pe o brana si urmeaza un pasaj mai delicat, oblic, unde se gasesc cuie. Incerc sa scot totul la liber si … nu mi se pare banal, sa stiti! Am grija insa ca, macar dupa ce trec, sa pun in cuie niste bucle mai lungute ca sa imi ajut partenera .. sa nu se chinuie si sa se bucure si ea la maxim, nu?! 😛

Regrupez la baza unui diedru pe o platforma mare si comoda.

Lungimea 2

Mai departe, de-a lungul hornului. Desi sunt cuie fixe, acestea nu ofera o prea mare incredere …

Ah ce bune ar fi fost niste Torque Nuts, dar le-am lasat la masina! 😀

In partea superioara hornul e cam spalat si cuiele dispar. Pe ham nu am decat niste nuci care nu ma ajuta! Ma uit in stanga …

Apoi revin in dreapta, ma bag in horn si, ca o rama puternica, ma ramui pana prind ceva bun deasupra.

Capul de coarda din echipa baietilor am inteles ca a traversat mai mult in stanga si a gasit un cui solid. 😛

Deasupra fisurii/horn ies pe o portiune inclinata formata din pernite de iarba .. pe care catar cu atentie … 😉

Lungimea 3

Continui in sus pe fisura/horn. Delicatetea pasilor ma suprinde. Insa imi place mult, mult de tot. De-a lungul intregului traseu, fie in dreptul echipei fetelor, fie in dreptul echipei baietilor, caci suntem imprasitati pe toata lungimea traseului, se tot aud exclamatii de placere si extaz: vai ce vreme faina, vai ce stanca alba si faina, vai ce frumos, vai …, vai…, vai…!

Laura in regrupare, fotografiata de baieti. 😉

E o lungime scurta si regrupez chiar la bolovanul incastrat.

Lungimea 4

Plec in stanga. Terenul pare friabil si delicat insa in realitate catararea este usurica.

Pleaca si Laura din Strunga … 😉

Noi fetele am ajuns sus asa ca ne minunam, ne bucuram de spectacol si ii incurajam pe baieti: haideti, haideti, inca putin! 😛

Poti sa vii direct aici sus, sa legi lungimile, caci iti ajunge coarda! 😀

Adi in actiune!! Bravo, bravo!

Asa cum le-am sugerat, baietii au legat Lungimea 3 cu lungimea 4.

Poza de gruuuup! Lumina apusului iar ne impresioneaza si ne umple sufletele de fericire! 😉

Retragere

Incepem seria de rapeluri: primul pana .. tocmai in regruparea 1.

Remarcati stanca din spatele Laurei? Ce… ciudatenie splendida! Cat de impresionante sunt formele naturii!! 😀

Regrupati pe marea platforma din regruparea 1 ne dam seama ca s-au blocat corzile.
Octavian se sacrifica si se urca pe coarda pana sus, ~50m. Salvatorul nostru!!! Multumiiiim!

Intre timp, noi ceilalti continuam sa ne minunam si sa ne amuzam in fel si chip.

-Ce, a trecut deja o ora? Si nici nu am simtit! – dupa ce reusim sa recuperam corzile.

Urmeaza coborarea pe intuneric. Si daca intunericul nu ne mai lasa sa vedem in jur, ne lasam 100% preocupati de povestiri haioase si de drumul de retragere (aceeasi banda galbena si continuare in jos pe vale pana la masina). 😉

Urmeaza un picnic pe bordura din fata unui butic din Zarnesti si lungul drum spre casa.

Dumnezeule, ce combinatie fantastica de vreme buna, munte senzational, traseu splendid si gasca faina! 😉