Abia venisem din concediu. Eram la servici … usual things! Ma cam plictiseam caci nu prea era nimic de facut, si inspiratia nu mai indemna spre nici o carte/curs tehnic. Aflu cu o oarecare tristete ca Joi si Vineri se “munceste” de acasa. Asta insemna inca doua zile libere. Desi in mod normal acest lucru ar fi trebuit sa ma bucure, m-a intristat, caci in mintea mea imi doream enorm posibilitatea de evolutie profesionala rapida, si pentru acest lucru este necesara practica si … Eh, dar hai sa ne gandim cum sa alungam gandurile gri!!! Deci program de voie!
Miercuri gandesc: “Ce sa fac eu astea 2 zile? .. hmmm .. pai bani de cheltuiala nu am … iau masina de servici, ma plimb sa ma obisnuiesc putin cu ea si dupa … “. Cuvantul “MUNTE” oscila in jurul creierului meu si nu-mi dadea pace.
Ok, as putea sa plec singura pe undeva caci nu pleaca nimeni in mijlocul saptamanii pe munte, nu?! Ei, dar ia sa o intreb pe Dana pe mess ca poate are chef!
– Sunt libera Joi-Vineri! Ai avea chef de ceva munte?
– Ar fi o treaba! Dar, as avea cate ceva de facut pentru Vineri …
– Atunci mergem la o zi: Joi!
– Si .. ce sa facem?!
– Important este sa plecam! Vedem noi ce facem, Ne gandim amandoua.
– Uite, mai sunt oameni care merg pe munte Joia: http://www.carpati.org/planificator_ture/busteni/701/
Hotarat!! Il sun pe Cristi sa-i propun sa ne alturam si noi grupului. Cristi a fost de acord, desi, pe buna dreptate, ar fi vrut ca in locul nostru sa vina niste incepatori. Ok, deci tocmai se pusese la cale o tura de o zi.
Echipa: 5 la numar 🙂
Traseu: Valcelul Inspumat si balaureala
Perioada: 20 nov 2008
Plecarea se anunta la ora 6:00 din Piata Presei. Cum se face ca tocmai in zilele libere ma trezesc cu nopatea in cap?! ;). Ma intalnesc cu echipa si plecam usurel spre Busteni pe DN1. Planul era sa facem Valea Comorilor insa ninsese usor, si ne era teama sa nu avem probleme … asa ca in cele din urma ne-am hotarat sa facem Valea Spumoasa, cu intrare prin Valcelul Inspumat.
Eh, se anunta o tura relaxata, dar nu avea importanta! Important era ca eram acolo, la munte. Ii dam usurel in sus pe valcel: destul de mula umezeala. Nu eram imbracata pentru un traseu asa de relaxat si imi era cam racoare, insa nu vroiam sa transpir…. asa ca am dardait toata tura. :). Dupa ce am iesit din Valcel urma o portiune mai abrupta printre petre .. am pesupus ca riscul de alunera e prea mare, plus ca echipa nu prea vroias a se oboseasca .. asa ca am facut pauza de picnic si am balaurit la vale. Drumul spre bucuresti a fost luung, mai ales intrarea, caci am nimerit la ora 18:00.
Ce traseu facem baieti?
Crucea eroilor…
La picnic inainte de intrarea in traseu…
Pe valcel …
Cristi a fost muuuult mai vorbaret decat mi-l aduceam eu aminte …
Poz(n)a …
Hihihi… toata tura ne-am hlizit!!
Ninsese nitel …
Peisaj toamna-iarna…
Imi place!
Eu cam ramaneam in urma .. ca de! Am nevoie de spatiu!! :))
Picnic la iesirea din Valcel … Sus in stanga era continuarea traseului nostru …
Picate pe ganduri …
Frumos, nu?!
Balaureala de coborare …
Sus, pe patia Kalinderu, nu?!
Cu foculs, sau panorame … uh, ce tun!!
Cam ce a iesit…
O tura draguta, intr-o atmosfera draguta … o zi de Joi mai speciala 🙂
PS: poze facute de mine si de Laurentiu