2015.06.05 – Concurs de Aventura ProPark

Data: 5-7 Iunie 2015
Locatia: Munti Persani
Echipele: Eu, Mircea, Bobi si Alin
Activitate: Concurs de Aventura

Despre Concurs

Ce este un Adventure Race? ProPark Adventure este o competiție complexă cu caracter montan care testează aptitudinile fizice, psihice, de anduranță și de orientare ale echipelor.

Specificatiile pentru ECO Challenge

Distanța: 180-250 km
Echipă: patru persoane, minim o fată
Timp: maxim 50 ore
Probe:
-> Alergare montană
-> Ciclism montan
-> Orientare sportivă
-> Canoe / plută
-> Probe pe coardă
-> Speologie şi alte probe surpriză

Mai multe info AICI.

Concluzii

Este un concurs din care am invatat atat de multe despre mine si despre ceilalti! Atat de complex si atat de frumos! O BIJUTERIE!

Am inceput sa scriu acest articol in urma cu cateva luni. Si cand am vazut ce a iesit m-am oprit. Pentru ca tot ceea ce scrisese era atat de … EU! Mi-am fost frica sa public si sa ma infatisez cititorilor astfel.

Iata ce am scris atunci!

Concursuri de Echipa

Pana acum am participat doar la doua concursuri de echipa:

-> Maraton 7500, proba lunga, in 2009 in echipa de 2 persoane, vezi aici.
-> Carpathian Adventure, proba scurta, in 2009 in echipa de 4 persoane, vezi aici.

Dupa aceste doua concursuri am ramas cu un usor gust amar si cu o oarecare frustrare in ciuda faptului ca au reprezentat pentru mine doua experiente atat de pline si de complexe, atat de marcante! Pana de curand nu am incercat niciodata sa caut si sa gasesc in mine sursa acestor frustrari. Ele erau si refuzam sa ma gandesc sau sa ma uit la ele …

Dezvoltare personala sau … cum vreti voi sa o numiti

Pe la inceputul lui 2014 mi s-a intamplat sa ma uit la mine si sa ma vad. In sfarsit m-am vazut.

Cea care stiam ca era disparuse de mult. Dar nu, nu disparuse de tot, ci parea ca este undeva acolo sub straturile groase ale mastilor impuse in primul rand de societate (sistemul ei, valorile ei, limitarile ei, etc) si in al doilea rand de propriile frici.

Acela a fost momentul in care am decis sa ma iert, sa ma accept, sa nu ma judec si sa ma redescopar. A fost momentul in care in sfarsit am inceput sa simt zi de zi senzatia de libertate: libertatea de a fi slaba, libertatea de a plange, libertatea de a nu fi perfecta, libertatea de a fi singura, libertatea de fi simpla, libertatea de a fi ceea ce sunt si libertatea de a alege din cand in cand sa fiu ceea ce nu sunt …

A fost un drum lung, foarte lung. Ma simteam pur si simplu infasurata in lanturi, incuiata cu sute de lacate. Astfel ca dimineata de dimineata pana in prezent m-am trezit plina de elan:
– Incepe inca o zi in care am sansa sa mai desfac un lacat si/sau sa ma dezbrac de un lant! – gandeam cu bucurie.

Apoi in fiecare zi ma priveam si in fiecare zi ma vedeam alta: Azi iar alta!

In tot procesul acesta am calatorit singura: a fost intai Yoga singura acasa, online, cu predici, mediatie, exercitii si respiratie; a fost autoanaliza si control; au fost lecturi individiuale atat de articole de pe net cat si de cati de NLP, spiritualitate, dezvolate personala, etc. (vezi aici) si acum recent au fost chiar cateva intalniri in grupuri de discutii preocupate de aspectul CONTIENTIZARII.

Desigur ca in tot timpul acesta cei din jurul meu au reactionat in toate felurile la schimbare: unii au ales sa plece si sa nu se mai intoarca, altii au ales sa plece apoi au ales sa se intoarca, altii m-au indepartat de ei, altii m-au apropiat de ei si multi multi altii au fost curiosi sa ma cunoasca. Odata cu schimbarea vibratiilor s-a schimbat si mediul social si, desi la momentul respectiv am suferit din acest motiv, acum imi dau seama ca este ceva absolut normal sa se intample asta.

Dar AZI CINE SUNT? De unde stiu eu ca cea pe care o vad atunci cand ma uit la mine sunt EU? Si dincolo de EU cel nou construit cine se ascunde?

Intriga

Intr-o zi, deruland multimea de fleacuri de pe facebook dau de mesajul lui Fodor Alexandru care cauta doi persoane (fata si baiat) pentru a completa una din echipele Propark. Imediat caut pe net sa vad despre ce este vorba si constat ca este ceva in genul concursului Carpathian Adventure la care mai participasem.

Stiam din cadrul acelei experienta ca un astfel de concurs este foarte solicitant atat fizic cat, mai ales psihic. Stiam ca ….

Si aici m-am oprit!

Ce cred azi?

In contextul in care profesional astazi sunt mandra sa fac parte de putin timp dintr-o echipa mica, nou-nouta, formata de oameni plini de viata constientizez si retraiesc un adevar marcant si elementar: regula jocului presupne ca linia de sosire sa o trecem impreuna.

Azi, reusesc sa imi iubesc colegii, sa ii respect si sa apreciez felul in care lucrez cu ei si pentru felul in care ei aleg sa gadesca, sa fie, sa ma provoace, sa imi sustina ideile, sau sa mi le demonteze. Si experientele trecute precum vechiul job, Carpathian Adventure

Leave a Reply

Your email address will not be published.