2016.08.04 – Calatoria in …. mine

A fost …

A fost un moment de criza si pierdere
A fost un moment de inceput de privire in interior
A fost un moment de negare
A fost un moment de incepere de acceptare absoluta
A fost un moment de asumare de responsabilitate
Au fost mii de momente de regasire
A fost si este joaca si explorare. Orizontul se indeparteaza. Lumea mea devine tot mai mare … intai catre interior si apoi catre exterior. Atasamentele dispar. Simt si respit tot mai multa libertate.

Si iata ca Chalie Chaplin stie sa o spuna mult mai bine decat mine:

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.

Şi atunci, am putut să mă liniştesc.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Şi aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.

şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.

E un citat pe care mi-as dori sa imi amintesc sa il citesc in fiecare zi caci imi aminteste de mine.

    • Adrian M
    • Aug 4th. 2016 9:00pm

    Frumos! Pe Charlie Chaplin l-am iubit intotdeauna si “Luminile orasului” il tin ca pe unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut. In ce priveste calatoria ta, iata ca isi gaseste loc firesc in “Jurnalul de weekend si CALATORIE”. Si in acesta calatorie ne-ai invitat sa te insotim si eu m-am bucurat. E in ea ceva aparte: Calatoresti in tine dar si spre tine, acest necunoscut pe care incerci sa-l descoperi, iar pe de alta parte, chiar in aceasta calatorie te regasesti si te reinventezi. Cu cat te cunosti mai bine, cu atat evoluezi, te schimbi si devii … chiar tu, altul decat cel de la inceputul drumului, altul daca n-ai fi pornit la drum. Cum ziceam la inceput, frumos. Dar si greu si dureros si uneori descurajant si … frumos. Cu drag, Adrian

    • Liviu
    • Aug 5th. 2016 7:45am

    Ma bucur pentru tine Silvia, sper sincer ca te-ai regasit, si sper ca ti-a trecut supararea pe mine pentru ce ti-am scris de-a lungul timpului.

    • Liviu,

      trecutul nu exista la fel cum viitorul nu exista. Exista doar prezentul, doar ACUM.
      Mesajul tau mi-a amintit sa ma intorc aici pe pagina aceasta si sa recitesc cuvintele pline de intelepciune ale lui Charlie Chaplin. Nu pot decat sa iti multumesc si sa te iubesc pentru asta.

      Sa ai o zi minunata!

    • Liviu
    • Aug 11th. 2016 2:49pm

    De astazi și până duminică, Sibiul găzduiește cea de-a șasea ediției a Festivalului Classics for Pleasure–Special Edition, te-as fi invitat pentru ca presupun ca ti-ar face placere, combinind cu un bike prin Marginimea Sibiului, Domeniul Orlandea de la Sibiel fiind o posibilitate de cazare rustica stilizata de o ambianta sublima. Cat despre spectacol numai la superlativ, fiind prezent la toate editile. Probabil esti plecata din tara, mi-ar fi placut sa ne cunoastem.

    Astor Piazzolla intenţiona să se dedice muzicii clasice întreprinzând o călătorie în Franța, cu o bursă a Conservatorului din Paris. Cunoscutul muzicolog și pedagog, Nadia Boulanger îl convinge să-și dezvolte capacitățile muzicale pornind de la ceea ce era adevărata sa chemare artistică, bandoneonul, implicit muzica de tango, şi să se întoarcă în Argentina.

    “Nadia Boulanger m-a învăţat să am încredere în Astor Piazzolla, m-a învaţat că muzica mea nu era atât de proastă precum consideram. Eu credeam că era gunoi pentru că eu cântam într-un cabaret… şi iată că de la ea am învăţat că ceea ce aveam eu se numea….stil” (Astor Piazzolla)

    În anii 50-60 muzicienii de tango tradiţional îl considerau “ucigaşul tangoului” considerând compoziţiile sale o blasfemie pentru tango. Piazzolla răspunde cu o nouă definiţie: este muzica contemporană din Buenos Aires. Operele sale însă nu erau difuzate la radiourile argentiniene şi nici o casă de discuri nu voia să-i editeze compoziţiile. Era considerat un “snob” lipsit de respect care scria o muzică ciudată, plină de armonii stranii şi disonante.

    “Da, este adevărat, eu sunt duşmanul tangoului; dar al tangoului aşa cum îl înţeleg ei. Ei încă mai cred în acel tango tradițional, eu nu. Dacă totul se schimbă, de ce să nu schimbăm muzica din Buenos Aires? Suntem mai mulţi cei care vrem să schimbăm tangoul, dar aceşti “domni” care mă atacă nu înteleg şi nu vor întelege niciodată acest lucru. Eu voi merge mai departe, chiar dacă ei nu vor”. (Astor Piazzolla)

    Piazzolla a revoluționat muzica de tango, creând ceea ce s-a numit “Tango Nuevo”, replică a tradiționalului tango argentinian.

    Silvia” sau Prințesa Ceardașului este una dintre cele mai celebre operete compuse de Emmerich Kálmán. În 1915, când acest savuros cocktail de romantism, vals, ceardaș și umor fin a debutat pe scena vieneză a Teatrului „Johann Strauss”, publicul avea nevoie mai mult decât oricând de mirajul unei Belle Epoque. Iar acest basm de cabaret, povestea de dragoste dintre tânăra cântăreață Silvia Varescu și Prințul Edwin, era transpus într-un libret excepțional, care includea numeroase elemente fascinante: localuri de noapte seducătoare, baluri din înalta societate, intrigi care se țes și desfac cu ușurință și personaje care par să practice frivolitatea cu fervoare.

    Regizată într-o viziune clasică, montarea lui Kerényi Miklós Gábor – KERO®, directorul pe atunci Teatrului de Operetă și Musical din Budapesta, pledează tocmai pentru această „esență” a operetei, a spectacolului de gen, alert, spumos, construit din răsturnări de situație, cupe de șampanie și finaluri fericite.

    Cu o dramaturgie bine închegată, „Silvia” surprinde prin maniera în care s-au realizat caracterizările muzicale minuțioase ale personajelor, conferind protagoniștilor personalități distincte. Cele mai populare momente care situează opera în prima linie de succes a lucrărilor lui Kálmán sunt: „Intrarea Silviei”, cupletele „Cum să trăiești fără dragoste” și „Fetițele vesele de la cabaret”, duetele, terțetul „Cântă țigane”, finalurile de acte de cor, cu ritmuri foarte antrenante.

    Opereta ”Ana Lugojana”, a cărei premieră clujeană a avut loc în anul 2013, va însufleți scena lirică cu un spectacol ce impresionează mereu prin forța și armonia sa de inspirație melodică tradițională. Filaret Barbu, un veritabil continuator al folclorului bănățean și transilvănean, a cules cântecele în formatul lor original, acestea fiind fredonate cu mare drag de public la fiecare dintre reprezentațiile spectacolului.

    PROMS este un concept inovator, născut în Marea Britanie, care îmbină rafinamentul muzicii clasice cu valoarea sonorităţilor moderne. Elite Art Club UNESCO a adus în Bucureşti acest tip de spectacol muzical, cu intenţia de a transforma Proms of Delight într-o tradiţie.

    În acest scop de in stagiunile estivale sunt organizate concerte memorabile la Ateneul Român.
    Această ediţie se află sub semnul sărbătorii oraşului Sibiu care aniversează 825 de ani în 2016 de la prima atestare documentară. Va fi un an plin de manifestări culturale desfăşurate sub îndemnul Bucură-te de Sibiu.

    • Oana
    • Aug 17th. 2016 11:53am

    Off topic:
    Eu as vrea sa citesc, daca ai timp si chef, cate ceva despre alimentatia ta ca alpinist.
    Ma intereseaza aportul de vitamine+minerale in timpul antrenamentelor si in timpul catararii. Apoi, as vrea sa stiu cum e gandita toata treaba asta in perioadele de repaos.

    • Oana,

      Alimentatia mea nu are la baza considerente sportive. Imi place sa mananc multe fructe si rosii cu branza si asta mananc mai tot timpul.
      Pe munte pana acum 2 ani nu luam nimic de mancare, eventual foarte putina apa. In prezent car cu mine alune goji, fructe uscate si cam 2L apa/ceai.

      Perioade de repaos iar nu sunt gandite. Corpul/accidentarile sau dinamica vietii/job/vacante le dicteaza. Daca nu mai am chef de antrenament sau de munca, plec in vacanta. 🙂

      In principiu ma antrenez sa nu mai gandesc prea mult si sa invat sa imi ascult corpul si sufletul.

      De exemplu, fix in momentul asta imi e sete (deci o sa beau niste apa sau ceai cu lapte), ma doare spatele lombar si am fruntea obosita (deci o sa fac un pic de yoga) si simt usoara febra musculara in tot corpul de la antrenamentele de ieri – alergare, bici, abs, catarare, yoga – asa ca e in regula ca azi sa mai fac maxim un antrenament light de placa de 7-10 min. Nu imi e foame deloc, si e bine … ca si asa nu am nimic in frigider. 🙂

    • Oana
    • Aug 18th. 2016 12:50pm

    Multumesc pentru raspuns.

    Am intrebat pentru ca se intampla la cei care fac sport(nu neapartat de performanta, poate fi si miscare de dificultate usoara-medie, depinde de organism), sa dezvolte carente de minerale si vitamine.

    Astfel, pot aparea: carente de calciu, magneziu, potasiu B6, B1 etc. care au efecte destul de nasoale, printre care se numara: insomnie, anxietate, depresie, spasme, furnicaturi, palpitatii, dificultati de inghitire. Unii au toate simptomele astea, altii doar cateva din ele. Unele simptome se regasesc si in caz de adrenal fatigue.

    Indiferent de caz, dureaza si luni de zile pana se refac rezervele si isi revine organismul, asa ca e mai bine sa previi fie cu o alimentatie foarte bine gandita, fie cu suplimente. Altfel, corpul functioneaza cateva luni, poate chiar ani, pana ajunge in intervale critice cu rezervele, apoi apar probleme.

    De asta intrebam, credeam ca e un plan alimentar care te sustine sa faci fata cu bine efortului fizic. Daca n-ai, poate ca te-ar ajuta sa te documentezi in privinta asta.

    Zi faina!

    • Iti multumesc si eu pentru comment.

      Momentan sunt bine … cred! Adica nu prea ma simt motivata sa ma documentez in aceasta directie. Insa am prieteni care se documenteaza si imi mai povestesc si mie. 🙂

      O zi minunata.

      • Silviu
      • Aug 23rd. 2016 3:42pm

      fix asta am patit eu!
      Dupa 3-4 ani tot mai intensi de munte, alergare, maratoane, catarare, la un anumit moment am inceput sa ma simt rau, tot mai rau. Simptomele erau fix alea de le-ai listat tu mai sus. La momentul ala nu am primit un diagnostic concret pentru ca analizele clasice (leucograma+ficat, rinichi) erau ok.
      Dupa multe analize stiintifice sau mai putin stiintifice, am ajuns la epuizarea suprarenalelor.
      Am tras trei luni sa-mi revin (dieta, odihna, masaj, sauna) si acum sunt muuult mai precaut in a-mi gestiona raportul sport/lifestyle.

    • Bernd Neubaur
    • Feb 14th. 2017 2:51am

    It was the end of Sivique?? There is just one fear: The long period you haven’t reported here is not due any accident or other bad thing. Maybe now you have different priorities in your life?

    In that case ‘Thank You !’ for years you let many people participate in your great life of climbing. In the Alps you climded so many routes, I have done many years before. Wish to read again from you.

    • Hi Bernd,

      This blog contains the beginning of Silvique. She has grown and expanded a lot. Now she is investing time to enjoy life and inspire people using other techniques which are less time and energy consuming.

      She is still growing through the infinite, both mountain activities and professional/engineering and has promised to do all to change the world. She has promised to become a leader and open de doors of infinite possibilities.

      You can follow her on Facebook: Silvia Murgescu. 🙂

  1. No trackbacks yet.