Data: 27 Februarie 2016
Locatia: Busteni
Echipa: Eu
Activitate: Culturala
Atunci cand ajungi la munte si ploua, ce e de facut?
Sigur ca adesea alegem sa injuram, se ne suparam, sa ne frustram sau sa ne incarcam sufletul cu parere de rau.
Si daca totusi, ceva dincolo de puterea mea de a intelege la nivel rational, cineva sau ceva, in mine sau in afara mea aranjeaza lucrurile in favoarea mea? Am invatat sa cred asta si exersez in continuare flexibilitatea si adaptibilitata.
Flexibilitate si adaptibilitate. Zi de zi! Clipa de clipa! Situatie de situatie! Imi este greu! Foarte greu! Pentru ca ani de zile am invatat sa fiu in control, am invatat sa imi conduc viata intr-un anumit fel si am invatat ca daca lucrurile nu merg asa cum inteleg eu rational ca trebuie sa mearga … este inadmisibil!
Renunt la control si ma arunc in GOL! Am momente cand imi este frica de mor. Pentru ca nu imi dau seama daca plutesc sau sunt in cadere libera. Si daca sunt in cadere? Si daca la un moment dat o sa ajung undeva, jos? Si daca o sa ma lovesc, ranesc .. daca o sa mor?
Ah, Doamne! Atat sunt de tentata sa preiau controlul! Atat sunt de tentata sa ma intorc inapoi, acolo, in zona mea de confort. Acolo unde am impresia ca totul este previzibil, acolo unde 1+1=2, acolo unde nu imi e bine, nu imi place, DAR STIU!
Respiiiiiiir profuuuuund si frica trece…
La Radio Romania Cultural se anunta Clasic Night la Castelul Cantacuzino din Busteni. Asa ca ma hotarasc sa imi petrec ziua in zona si sa ma duc la acest eveniment.
🙂
Aici lumea e … serioasa? Matura? Trista?
Ah, stiu! Aici sunt “oameni mari”! Adica asa cum vedeam eu “oamenii mari” atunci cand eram copil. Asa cum vad acum eu oamenii mari si … pur si simplu nu vreau sa cresc!
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
E bine! Sunt in siguranta! Aici nu imi cere nimeni sa fiu un om mare. E ok sa fiu … un om mic.
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
Oamenii astia au cantat atat de frumos ca … mi-au dat lacrimile de 2 ori. Vreau si eu sa pot sa cant asa ca ei!!
Seara cand ies din Castel, aerul rece de munte, cerul instelat, intunericul, orasul plin de luminte … imi umplut sufletul. 🙂
Avem o tara minunata, cu munti minunati, cu oameni minunati si cu … evenimente culturale minunate!
Va rog, nu uitati asta!
Iata ceva nou! Totusi, tu nu esti un om mic. Esti un om mare, important. Pentru mine esti un om important. Esti un om important, mare si pentru tine si pentru multi din jurul tau. Si daca la party-ul la care ai participat, nu ai fost remarcata, oamenii aceia nu numai ca nu erau mari dar cred ca nici cu vederea nu stateau tocmai bine. Ai o poza superba. Si inteleg ca ai petrecut o seara minunata. Ma bucur!
Cu drag, Adrian.
Adrian,
Oamenii aceia m-au remarcat. Si eu am vrut sa fiu mica si ….
E ok sa fiu om mare. Dar se poate sa fiu om mare care se imbraca colorat? Care rade galagios? Care face greseli gramaticale sau de scriere? Care zambeste si rade mult? Caruia ii place sa se joace? Care se duce la scoala? Care manaca inghetata?
Fie, ma fac om mare. Dar vreau sa pastrez toate astea! Sau macar pe cele importante precum culoarea, veselia si jocul.
Iar daca…
MARE = responsabil = stresat atunci PASS. Eu vreau sa fiu responsabila si fara sa fiu stresata.
MARE = renuntare la vise = “nu se poate pentru ca nimeni nu a mai facut asta” atunci PASS. Eu nu vreau sa ma raportez la nimeni, eu vreau sa fac ceea ce vrea sufletul meu sa fac.
Da…era misto cu prelungire a festivalului alpin, hai ca stiu ca mai savurezi cultura si iti prinde bine terapia dar puteai sa pui pe tine ceva tol festiv.
Iti mai recomand pentru 2016 zilele muzicale alba iulia(opera); ZILELE MUZICALE ROMÂNO – AMERICANE SIBIU (filarmonica,http://www.cultura.sibiu.ro/festivaluri/concerte_estivale); http://www.operanights.ro/; http://www.classicsforpleasure.ro/?lang=ro ; http://www.cantacuzinocastle.com/, unice la nivel national, odata pe an si de-a dreptul sublime.
Daca iti face placere sa le cunosti in combinatie cu ceva outoor/adventures prin Transilvanya te astept.
Buna Liviu,
Pe de o parte sunt intr-o perioada in care lupt cu ideea de “etichete sociale” si pe de alta … eram in drum spre munte cand am aflat de eveniment. Dar recunosc ca mi-a facut mare placere sa stiu ca imbracamintea mea e ca nuca in perete. 😛
Evenimente culturale punctuale nu prea premeditez. Le las sa vina cu momentul! Sunt interesata de zona asta asa ca ori de cate ori se nimeresta sa fiu in locul potrivit la momentul potrivit, nu ratez ocazia. Chiar si intr-o sala plina reusesc sa gasesc un locusor pentru mine in ultima clipa.
Ddar multumesc mult pentru sugestii. Nu se stie cand voi apela la ele. 😉
Acum ma uit la ceas: sapte si zece! Nu peste mult timp trenul va sosi la Busteni si…incepea o viata. Cu un costum turcoaz (“care tinea frig si umezeala! DAR ce bine dadea in poze”) si o caciulita- sepcuta alba, care se schimba uneori vara cu o palarie, sub care, ce se ascunde? Am raspuns de doua ori la intrebarea asta, dar raspunsul nu e simplu.Sub sepcuta esti tu si tu incepeai acum zece ani o minunata calatorie intr-un univers minunat. Te-ai gandit sa te insotim si am facut-o cu placere si recunostinta. Si te vom insoti si mai departe cu gandul, cu emotie, cu nerabdare, cu bucurie si …cu drag. Multumim!
Cu drag, Adrian.
P.S.Curios lucru, ai inceput aventura pe 25 martie, de Buna Vestire. Azi arhanghelul Gabriel s-a aratat Mariei. Stii ce i-a spus? “Bucura-te Marie cea plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei!”sau in latineste: “Ave Maria gratia plena,Dominus tecum. Benedicta tu in mulieribus!”. Vezi aici:
https://www.youtube.com/watch?v=pwp1CH5R-w4
Absolut divin! Multumesc, Adrian!
Pingback: 2016.02.28 – P Craiului – Piatra Mica si Creasta Nordica | Jurnal de weekend si calatorie