Data: 9-13 Februarie 2016
Locatia: Chamonix
Echipa: Eu si multi prieteni dragi …
Activitate: Schi in pulver
Seria CONCEDIU de FEBRUARIE:
-> 2016.02.07 – Parang – Creasta pe Schiuri
-> 2016.02.10 – Chamonix – 2x Grands Montets si 2x Valee Blanche
-> 2016.02.14 – Bulgaria – Escalada la Tabachka
Iata cum Marti zbor spre Chamonix!
Ma gandesc sa imi iau concediu cate o sa saptamana in fiecare luna. Nu stiu CE o sa fac, CU CE o sa fac sau CU CINE o sa fac. Dar imi propun sa am incredere. In mine, in Univers, in destinul meu minunat. Caci …
– Silvia, daca iti doresti ceva cu adevarat in suflet, nu are cum sa nu ti se indeplineasca! Nu trebuie decat sa continui sa iti doresti indiferent de ceea ce crezi tu ca este prezentul sau ceea ce ti se intampla. Catre visul tau sunt o infinitate de cai/posibilitati! – imi spun ori de cate ori imi pierd increderea.
Saptamana de concediu declarata pentru Februarie se apropie. Nimeni si nimic nu se opune, ba … din contra! E mult de munca la servici si totusi parca toate se aseaza si se linistesc si ma invita la o saptamana de reincarcare.
Colegii mei de la Clico sunt implicati, ambitiosi, muncitori si frumosi. Imi este frica sa nu ii dezamagesc cand …
– Si unde te duci in concediu?! – ma intreaba cu entuziasm unul dintre ei chiar cu doua zile inainte de perioada declarata.
– Ah, chiar! – si fara sa mai gandesc, imi tin respiratia si cer aprobarea.
– Da, sigur, normal! – mi se raspunde.
Ii iubesc! 🙂
Apoi verific vremea, verific zborurile, schimb cateva replici scurte si la obiect cu o prietena care imi este nespus de draga, click, click, click si planul este gata! Iata cum Marti dimineata zbor spre Chamonix!
Cum am planificat si am petrecut pana Marti… AICI. 😀
Episod 1 de … Argentiere
Asa cum va povesteam in pagina cu logistica (vezi aici), din Bucuresti sunt in Chamonix in 4 ore. Jos ploua dar sus … ninge! Si eu stiu asta ca doar de aceea … sunt aici! 😛
Imi este dor de fete si copii. Si Universul face ca ele sa aibe liber fix azi, sa fie acolo si sa putem sa povestim si sa ne bucuram unii de ceilalti. Pana la … 3 noaptea, la naiba! 😀
Urmatoarea zi se anunta inca zapada. Ce bine! Fug repejor sa schiez la Argentiere.
Muuuama! Si gasesc zapada! Multa zapada!
Si ies pe offpiste! Si ma bucur de puf!
Ai, ai, ai! Cat de tare! Cat de misto! Ma dau si ma dau si ma dau!
Explorez fel de fel de locuri! Caut puf si schimb continuu linia caci se toaca prin contributia multor alti schiori vazand cu ochii. Si e fantastic!
Lansarea si revenirea le fac pe partie. Insa incerc sa stau cat mai mult pe din afara … 😛
Ma dau atat de intens si ajung sa fiu atat de obosita incat … nu stiu! Cred ca de asta data am dezertat inainte sa se inchida gondolele. 😛
Ajung acasa aproape tarandu-ma de oboseala. Si abia apuc sa ma asez putin si sa imi revin ca un nou plan maret se contureaza.
Seara se umple casa de musafiri, alti oameni dragi pe care imi doream sa ii revad! Uau!
Episod de … 2x Valle Blanche: tura intai
Se anunta o zi buna cu 7 ore de soare. Ehei! Stiam si am planuit asta de cand am luat avionul din Romania. Caci eu stiu ca am puterea de a influenta vremea fix asa cum e mai bine pentru mine … 😛
La 8:00 sunt acolo si prind bilet de ordine la a doua cabina … da’ sper sa ma strecor in prima. 😉
Lumea se aduna. Si asteapta! Si nu ma plictisesc pentru ca sunt …. prezenta! Pentru ca simt, pentru ca traiesc, pentru ca sunt prea curioasa si ocupata sa ma privesc pe mine si tot ce se intampla in jurul meu … fix asa … cum trebuie!
Si dupa ce intra cei cu tichet de prima cabina, pentru ca nu se umple, mai lasa cativa si cu tichet de a doua cabina. INTRU! 😀
Ori de cate ori ajung aici, mi se taie rasuflarea si imi vine sa plang de fericire! Ai-ai-ai!
Sunt pentru prima data singura aici! Sund mandra de mine si .. in acelasi timp, imi este frica!
Dar trebuie sa ies din cap. Trebuie sa fiu AICI si ACUM si sa traiesc PREZENTUL. E minunat! Nici o urma! Nici o urma! 😀
Cei care vor desena primele urme … 😛
Eu oare pe unde ma voi duce? Nu stiu! Ma intorc in prezent si ma voi gandi la asta cand va face parte din prezent … 😛
Ajunsa mai jos, ma echipez si plec singurica dupa niste urme izolate in stanga. Hotarasc sa fac ceva diferit fata de alte dati cand am mai fost … deci stanga! 😛
Cat e de frumos! 🙂
Uhuuuu….. zapada proaspata, puf, puf, puf! E fantastic! Atata zapada nu am mai prins niciodata! Este mult peste ceea ce am indraznit sa visez vre-o data …
In cel mai scurt tip ajung din urma un grup: un ghid cu doua femei …
Ghidul merge in fata,bate urme si deseneaza ruta. Mai tebuie sa astept din cand in cand dar …. e atat de frumos incat nu ma grabesc! 😛
Ai, ai, ai! Cat e de frumos!
Vreau sa traiesc asta! Si sunt aici cu totul!
Ultima tanti e usor iritata de prezenta mea. Imi tot face semne sa … plec?! Nu stiu! Dar sunt prea ocupata sa ma supar. Asa ca ii dau avans! Uite ce linii frumoase si proaspete am desenat noi. 😛
Inevitabil o mai ajung din urma pe tanti supi. Ma bucur de zapada si incerc sa impartasesc cu ea. Dar ea e atat de iritata incat tot ce poate spune este ca
– Trebuie sa pastram distanta. Da?! – Mrrrrrr….
– Va iubesc pentru ca sunteti aici si pentru ca imi deschideti calea! – gandesc.
Pe portiunile mai putin inclinate, ghidul inainteaza facand pasi si batand urme. Doamnele dau la bete …
… iar eu, pentru ca sunt urmele deja batute, merg linieeeeee….. Si cand iau vitez ies pe langa si desenez S-uri. Si cand pierd viteza revin pe linieee….
– Si eu m-as oftica! – gandesc.
La un moment dat ne ajung alti schiori care continua pe langa perete drept in jos.
Grupul meu inainteaza dreapta si aleg sa merg dupa ei. Energia lor ma atrage …
Refugiu? Ce refugiu? Ajung la un refugiu …
Pe net spune ca “Le refuge du Requin est situé au milieu de la descente”.
… ei se opresc la refugiu.
– Nu e voie sa stai aici! – imi spune.
– Pai? Voi ce faceti aici? Va opriti?! – reactionez cu naivitatea unui copil de care sunt perfect constienta.
– Da, lucram aici! Si pentru ca nu stii drumul ar trebui sa platesti ghidul. Intelegi!? Nu e bine ca ai venit cu ghidul. Ar trebui sa il platesti. – continua doamna iritata.
– Astepta, o sa vina si altii! – imi spune calm si linistit mama ei.
– dfdgsfyd GHIDUL fdshbfshbf GHIDUL hbhfbjhdsb – nu mai vreau sa mai aud nimic caci sunt un pic cam ocupata sa ma gandesc la ceea ce am de facut.
Astfel ma hotarasc sa imi pun pieile de foca si sa ma intorc la urmele celor care au schiat in jos pe langa perete. Si nici nu apuc bine sa imi pun pieile ca apare un alt grup de trei persoane. Cand ajung in dreptul meu…
– Buna ziua, stiti drumul? – cu aceeasi naivitate.
– Nu, nu stiu drumul! – imi spune un domn in varsta.
– Aham! Minciunicaaaa … 😛 – gandesc si ma amuz.
– Ai nevoie de un ghid? Caci daca ai nevoie de un ghid si iti permiti unul, as putea sa iti spun ca stiu drumul! – continua domnul.
– Eh, da, inteleg! Dar ca sa fiu sincera nici nu consider ca am nevoie de ghid si nici nu imi permit. O sa incerc sa ma descurc cumva. – raspund calm, zambind cu privirea pierduta in zare …
Si pentru ca imi pare rau ca am suparat pe tanti de mai devreme, si pentru ca nu vreau sa il supar si pe acest domn ghid, ma hotarasc sa imi vad de planul meu. Incep sa ma indepartez uitandu-ma circuar in zare cand il vad pe domn ca imi face ferm semn sa ma duc la el.
– Nu e bine sa mergi singura pe munte. Hai dupa noi! Fii atenta pe portiunea imediat urmatoare si apoi sa mergi pe urme. Sa nu te indepartezi de urme! ……. – el continua sa imi dea instructiuni insa eu nu mai aud caci incep sa imi scot repejor focile de pe schiuri.
Mai departe ma bucur si primesc acest dar. Dupa o traversare mai pronunatata reintru pe o linie clara si dau drumu la schiuri sa deseneze S-uri fantastice. Ghidul e jos asteptandu-si clientii si ma urmareste cu privirea. Nu merg fix pe linia lui ci prefer sa o desenez pe a mea, perfect curata.
– Cat de frumos a fost! Trebuie sa fii nebuna sa fi venit singura pe munte. Dar cred ca ai facut fix ceea ce trebuia! – imi spune ghidul la un moment dat cand ma ajunge din urma, bucurandu-se de bucuria mea. 😀
Pe ghetar incepe zona de dat la bete …
Dar deja sunt urme si schiurile aluneca bine … 😛
🙂
Uai!
Petit Dru! Inca aici!
As fi putut sa merg cu trenuletul insa prefer sa imi incerc norocul si sa cobor pe schiuri. Astfel ajung din urma 2-3 omuleti care au ales la fel …
Urcam!
Cat de tare! O cafea? Un ceai? Eu am in rucsac! 😛
Cobor, cobor, cobor! Doar pe final tebuie sa iau schiurile pe umar pana pe partie. Apoi in cateva viraje sunt in statia de autobuz unde iau un pranz de fructe plimbate in rucsac.
Episod de … 2x Valle Blanche: tura a doua
Autobuzul vine in cateva minute si ma duce la statia Aiguille du Midi unde un alt ghid ma atentioneaza sa cobor.
Iau cabina iar …
Cu ceata aceasta, totul este diferit! Si cat de diferit!
Imi place ca e .. altfel!
Ehei!
In timp ce ma echipez ma pufneste rasul la glumitele unei echipe de britanici. Nu rad de ei ci cu ei. Si ii las sa simta asta.
Apoi ei se indeparteaza .. pe linia cea mai aeriana!
Ii urmez usor ezitant! Acum iar pe aici?! Da’ poate incerc ceva nou … hai sa vad!
Ma uit in urma si imaginea e fantastica….
Minunat!
Fara cuvinte!
Cei doi britanici isi dau seama de prezenta mea. Astfel au grija sa nu plece pana nu ma apropii suficient de mult cat sa fiu in raza lor vizuala.
– Mi se pare ca esti de capul tau asa ca te SPOT-ez! – imi spune la un moment dat unul dintre ei.
– Sigur! Multumesc mult! Apreciez! – raspund bucuroasa.
E un miracol tot ce mi se intampla …
De data aceasta terenul este cu zapada mai tocata. Si mult, mult mai inclinat! Imi e tot mai greu sa tin pasul cu baietii … dar ei sunt mereu acolo cu ochii pe mine si ma asteapta. E fantastica zapada, fantastic locul, fantastici oamenii….
Ajunsa pe ghetar … ma pierd in lumea mea … imi traiesc visul si nu raman agatata de nimeni si nimic …
De unde vin …
🙂
🙂
🙂
Zoom pe Petit Dru …
Zoom spre Grandes Jorasses …
Ma uit in urma …
Oho! Ce de lume de data aceasta!
🙂
Linistita ma asez, imi torn o cana cu ceai fierbinte si ma uit la oameni. Sunt minunati! E dragut sa ii urmaresc! Intre timp mai desfac cateva portocale. 😛
Ei se uita curios la mine si pare ca … pentru ei nu prea are sens … eu. Ei toti se agita, se misca, se pregatesc. Doar eu … si muntele stam linistiti si ii privim …
… cum merg unii dupa altii precum furnicutele.
Aer de veselie si bine …
Trec tip-til pe langa ei. Stiu ca nu ma vad …
Cobor iar pe valea ingusta si haioasa, apoi pe drumul inzapezit …
Asa …
Acasa ma asteapta petrecerea unui pitic care implineste un anisor. La multi ani frumosi si bucurosi!
Episod 3 de Grandes Montets
Ziua a patra fug iar la Argentiere unde iau cabina pana sus!
E vant si ceata si ninge …
Cu primele cabine mai multa lume se incumeta …
E multa zapada! Multa, multa, multa! Dar corpul imi e obosit si imi e greu sa ma coordonez.
Iata si un refugiu sau loc de bivuac … aham! Sa tin minte ca cine stie ce idei de catarare imi vin pentru peretii din zona! 😛
Dupa cateva ture sunt impachetata!
🙂
Norocul meu este ca se strica vremea pe la 13:00 si decid sa ma retrag!
In atmosfera, un grup de tineri incep sa tipe si aca galerie …
Chamonix-ul de seara…
… trebuie experimentat!
🙂
🙂
Dupa o plimbare, cateva beri si o sesiune de povestit ma intorc. E gata …
Dimineata la 4:00 iar ma trezesc. Plec spre casa cu gandul ca mai am o zi si jumarate de vacanta.
Pingback: 2016.02.07 – Parang – Creasta pe Schiuri | Jurnal de weekend si calatorie
Poze deosebit de frumoase! Inca o data ma mir cat de tare poate sa-ti placa zapada, un fel de delir! Si o incantare pentru noi. Multumim.
Adaug ceva care nu are legatura cu postarea ta dar te-am vazut pe fb impreuna cu Roxana in parcul Izvor. Se cheama ca v-ati jucat in curtea copilariei mele. Din casa si curte (str. Mihai Voda 65), n-au mai ramas decat doi plopi foarte batrani in actualul parc Izvor.Pierderea frumosului cartier ma doare si acum, dupa mai mult de 30 de ani de la demolare. Totusi, joaca voastra mi-a facut placere. M-am simtit ca un fel de gazda.
Cu drag, Adrian.
Pingback: 2016.02.14 – Bulgaria – Catarare la Tabachka | Jurnal de weekend si calatorie