2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

Neaparat de citit intro si contextul AICI

Data: 8 August 2015
Locatia: Muntii Apuseni
Echipele: Eu cu Nadia
Activitate: MTB si cules de afine si zmeura

Cum ma decid si parasesc Retezatul

Dupa o zi plina de invataturi va povesteam cum am adormit recunoscatoare (vezi aici). Si am dormit ca un prunc. Si a doua zi dimineata m-am trezit. Si mi-am baut in liniste cafeaua! Si am respirat! Si m-am bucurat de sunetul frunzelor copacilor, a apei, a pasarilor, a … padurii!

Si nu ma gandesc! Nu vreau sa iau nici o decizie cu capul. Linistita am incredere in inima caci se va manifesta cand va fi momentul. Sunt multumita cu ceea ce e! Ba mai citesc un capitol din “Your Mind and How to Use It: A Manual of Practical Psychology” de William Walker Atkinson, ba mai arunc o privire multumita spre padure, ba incerc sa imi simt corpul bucatica cu bucatica si sa ma bucur de bucuria si linistea lui …

Si dupa vre-o 3h de liniste, dupa ce scurg ultima picatura de cafea …

– Ia sa vad eu daca ma descurc singura! Daca asa a vrut Universul, poate ca vrea sa imi demonstreze ceva! Si sigur vrea sa imi demonstreze ceva. Poate ca vrea sa imi spuna ca raspunsul la orice intrebare e in mine si ca SINGURA, dar absolut SINGURA imi pot rezolva toate problemele? Oare?! – tin un monolg eu pentru mine.

– Deci fii atenta, am incredere in tine, fac ce imi spui tu, si stiu ca o sa iasa! Si sunt al naibi de curioasa sa ma vad rezolvand o problema atat de nefiresca, folosind o solutie atat de simpla! – ma adresez inimii. Ca doar totul a plecat de acolo! Ea mi-a zis cum sa o scot pe Iza din bucluc.

Si repet cu voce tare PLANUL rulandu-l ca un film in capul meu:

Pas 0. Verific frana de mana sa fie trasa la maxim
Pas 1. Blochez rotile spate ca sa nu pice masina pe mine
Pas 2. Gasesc o piatra plata/subtire caci pamantul asta e moale si nu ma ajuta
Pas 3. Colectez si adun in apropiere cat mai multe pietre
Pas 4. Pun cricul pe piatra de la Pas 2. si ridic pe cric roata dreapta (cu ocazia asta invat sa folosesc cricul)
Pas 5. Construiesc sub roata o baza suficienta de mare (si pe inaltime si pe latime/lungime) ca sa ramana pe roata cand scot cricul
Pas 6. Deblochez rotile pe spate si incerc sa ies!
Pas 7. Daca nu merge repet pasii 1-6 si cu roata stanga

Gata, eu zic ca am luat in calcul toate detaliile si consider ca ma pot apuca de treaba. 😀

Rezultatul?! In mai putin de 30 de minute de munca fizica, caci mai sus a fost partea de planificare, urmand pasii 0-7, am fost afara de acolo. Am scos-o pe Iza atat de frumos, fara nici cea mai mica chinuiala. M-am purtat cu ea ca si cum ar fi fost din portelan, mititica! 😀

Mai departe ce sa va povestesc!? Imi e greu sa redau bucuria cu care m-am felicitat si mi-a venit sa ma iau in brate si sa ma pup si sa ma mangai ca … pe cuvantul meu daca nu m-am simtit al naibi de desteapta!! Ca un adevarat inginer, Silvia! Ca un adevarat inginer!

Si dupa ce am scos-o pe Iza de acolo, parca asa a inceput sa ma bantuie un chef de duca…

– Da’ nu ai terminat capitolul! – aud in capul meu.
– La naiba cu capitolul ca nu mai am chef sa stau, gata! E clar! Tu nu vezi ca e clar? Mai mult de 2 zile si un pic nu rezist intr-un loc oricat de frumos ar fi! E timpul sa plec! – entuziasmata.
– Unde? Unde? – frica si nesiguranta incep sa se manifeste.
– Inima stie! O sa imi zica pe drum! – increzatoare 😀 .

Si cand va spuneam ca nimic nu este intamplator …

Cobor cu Iza, tot corpul incordat la maxim pana ce ies la sosea.

– Si acum ce?! – ma intreb. Incerc sa ascult inima dar aud stomacul: foame! 😀

Imi aduc aminte de Complexul Turistic Cheile Butii unde spunea cineva ca se mananca bine. Ma gandesc sa merg acolo la o ciorba si un papanas si, stand confortabil la masa, sa ma conectez la Net si sa imi stabilesc rapid un itinerar.

Zis si facut! Ceea ce ma impresioneaza cel mai tare este ca, desi am tot cautat info si idei despre Muntii Apuseni in mai multe randuri (acasa in Buc sau pe cand eram in Crai sau pe cand eram la Vidraru) nu am gasit niciodata nimic. AICI si ACUM, desi nu imi dau seama ce am schimbat, am gasit imediat toate informatiile necesare.

Si imediat ce constientizez acest lucru inteleg! Inteleg de ce s-a intamplat acest lucru, de ce Universul nu m-a lasat sa gasesc drumul spre Apuseni: pentru ca daca as fi gasit drumul spre Apuseni cu siguranta as fi avut pespectiva mult ingustata catre aceasta directie si as fi ratat superbele experiente la Vidraru, in Capatanii, in Parang sau in Retezat. Nu, nu exagerez deloc! As fi mers direct spre Apuseni fara sa ma uit in stanga sau in dreapta! Universul stie sa aleaga mult mai bine decat mine ceea ce e bine pentru mine si cat de tare ma bucur ACUM cand constientizez asta! 🙂

Dar sa revenim la ce va povesteam… gasesc intai Blogul de Calatorii al Alexandrei care ma inspira cu povestea ei (vezi articolul aici) si ma gandesc sa parcurg traseul Maratonului Apuseni. Apoi intru pe site-ul de prezentarea a Maratonului Apuseni (vezi aici) unde gasesc fotografii, descierea traseului propus de doi oameni pe care ii admir foarte tare si anume Dinu si Marlene Mititeanu, track-uri GPS (nepretioase in contextul in care nu am nici o harta a acestor munti) si coordonatele locului de start.

– Cum poate fi totul atat de perfect? – sunt cuprinsa de emotie si extaz de fericire. 😀

Dupa ce termin de mancat, setez in GPS destinatia Muntele Baisorii si ma lansez la drum. Stiu ca o sa fie lung dar nu ma gandesc la asta ci iau lucrurile fix asa cum vin.

Catre Statiunea Muntele Baisorii

Ajung in zona Baisorii destul de tarziu. Sunt atat de obosita incat numai pot sa mai gandesc. Pierduta oarecum pe niste stradute de munte destul de inguste ce strabat satele montane incep sa ma uit dupa un loc unde sa ma opresc si sa petrec noaptea. Si acest loc intarzie sa apara pana cand ajung la Muntele Baisorii.

De aici nu mai stiu ce sa ma fac asa ca ma plimb haotic pe stradute, ies din sat si …
– Stai! Aici! – franez, ma dau jos din masina si verific o panta ce coboara spre rau. E un locusor mic, fix pentru un cort, fix pentru ce am eu nevoie in noaptea asta.

Dimineata imi dau seama rapid ca nu este un loc fain de zabovit asa ca strang totul rapid. Apoi am parte iar de cateva peripeti si manevre care mai de care mai profesionale pentru a o scoate pe Iza de acolo. Dar am ajuns la un nivel de nu imi vine nici mie sa cred. 😛

Si plec spre locul de start al maratonului. Chiar in acea zona ii iese in cale o terasa foarte interesanta. Cum e inca devreme nu e nimeni in zona ma hotarasc sa imi beau cafeaua si sa ma relaxez acolo la masuta, la umbra copacilor.

Adica asa! 😀

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

Imi descarc track-urile GPS si fac fel de fel de manevre sa invat sa folosesc GPS-ul. Deja m-am initiat un pic pe cand eram in Bucuresti si am solicitat ajutorul lui Mircea Baba, unul dintre cei alaturi de care am participat la concursul Propark Adventure. Un articol cu procedura de utilizare a GPS-ului puteti gasi aici.

Apoi un pic de Germana si un pic de socializare pe diferite medii la distanta cu familia si prietenii …

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

Mai tarziu isi fac aparitia in zona proprietarii acelei terase si pun la dispozitie bere, ceai, cafea si alte asemenea la vanzare. Cum in jurul meu incepe sa fie destul de mare foiala, ma hotarasc sa spal putina.

Ma duc la pensiunea de unde se ia startul la Mataronul Apuseni si de unde, in mod surprinzator, se ia startul si la un track de traseu de MTB.

O ciorbita ..

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

Scurt traseu de MTB

Gasesc pe aplicatia de telefon bikemaps un traseu de MTB si ma hotarasc sa ies la o plimbare …

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

🙂

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

🙂

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

🙂

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

🙂

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

🙂

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

🙂

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

🙂

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

Fragi! Atat de multi fragi! Mananc pana ma doare burta! Asa ceva nu am mai vazut in viata mea! Sa te impiedici de ei pe poteca … uau! 😀

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

🙂

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

Ma bucur de liniste, de adiera vantului si de prezenta LUI peste tot!

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

🙂

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

Liniste! Atat de liniste! In jurul meu si, cel mai important, IN MINE!

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

🙂

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

🙂

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

🙂

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

🙂

2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

Ajung la casuta mea seara pe intunecate dupa o plimbare scurta, lenesa si linistita si ma pregatesc pentru ziua de maine …

7 thoughts on “2015.08.08 – Apuseni – Tura scurta de MTB

      • bravo!:) eu m-as fi apucat de ceva exotic gen islandeza, farsi sau japoneza. tot timpul imi spun ca in “anul meu sabatic” voi face asta si asta dar sincer, nu stiu cand voi apuca sa mi-l iau, mereu am cate ceva de rezolvat si mereu “uit” sa mai pun ceva bani deoparte pentru acel an.
        In ziua de azi pe tarile vorbitoare de engleza, germana sau franceza concurenta e imensa. suprasaturare.

        tu ai ramas aceeasi, nu stiu ce incerci sa schimbi sau sa intelegi. Silvia veche era candidata perfecta de rezistenta si tenacitate psihica. E drept ca-s multe fete care catara, intr-o vreme a fost o moda, tu insa ai ai c0a1e polivalente si probabil intimidezi multi barbati prin chestia asta (dezavantaj tu). Sa fii si inginer in retelistica, sa si cateri, sa citesti, sa te culturalizezi…e drept ca in continuare vreo a ramas “vre-o” pentru tine dar nah, you got the balls and you have the looks.
        uneori cand citesc despre aventurile noii Silvia parca ma cuprinde tristetea pentru ca stiu ca un cataclism sufletesc te-a adus aici si mai stiu ca de fapt, Silvia veche ar fi avut sansa sa schimbe lumea prin puterea exemplului nu prin cea a “prezentului”. prezentul nu exista, iti spun. am fost si eu unde esti tu, am mancat pe paine aproape toata literatura de care vorbesti, probabil ca-ti amintesti cand iti spuneam de Eckart Tolle acum ceva vreme. intr-o vreme mergeam si solitar pe munte. insa nu toti adera la chestiile astea. pentru ca unii au balls si misiunea lor nu e sa experimenteze “aici si acum”, misiunea lor e sa schimbe oameni alaturi de oameni. prin bloguri sau prin prezenta personala.
        nu stiu de ce nu reusesc sa te vad asa, mi-e dor de vechea Silvia, aia cu balls, sigura pe ea si happy pentru orice rahatel, aia orgolioasa si aroganta careia nu-i pasa de opiniile celorlalti. si care ar fi putut cuceri lumea.

  1. Bravo! Vezi ca ingineria aduce satifactii, chiar si in cele mai obisnuite situatii? Ai elaborat o adevarata procedura si firesc, rezultatul a fost cel anticipat. Stiu o gramada de femei care ori n-ar fi stiut de unde sa inceapa, ori n-ar fi conceput ca se pot descurca singure, ori n-ar fi avut conditia fizica sa duca treaba pana la capat. Felicitari!
    Apusenii! Acolo imi simt radacinile. Fie ca vad iarba si casutele sau padurea, fie ca aud cum vorbesc oamenii si-mi creste inima de dragul lor. Ca de fiecare data, link-uri interesante, cu un plus pentru cel al Alexandrei. Monstrul iernii, devenit al verii, cu “bicliceta” in locul schiurilor, e ca deobicei, o prezenta…plina de farmec! Maine e ziua MPC. Daca participi, mult noroc!
    Cu drag, Adrian.

    • Adrian,

      Multumesc mult pentru comment.

      As dori sa aduc o corectura si anume as inlocui “o gramada de femei” cu “o gramada de oameni”. 😀

      Cand am scris articolul mi-am amintit de monstruletul zapezii. Ah, cat de dor imi este de el! Sa vina zapada!!

      Anul asta o sa concurez la un altfel de concurs. O sa va povestesc. Sa imi tineti pumnii ca e cu emotii mari, mari de tot!

      Cu drag si eu!

Leave a Reply

Your email address will not be published.