Data: 27 Decembrie 2015
Locatia: Fagaras
Echipa: Eu si Sabina
Activitate: Schi-alpinism
Serie de articole:
-> 2015.12.27 – Fagaras – Parcurgerea Crestei in 2 Acte
-> 2015.12.27 – Fagaras – Creasta Tr Rosu – Ref Scara
-> 2015.12.28 – Fagaras – Creasta Ref Scara – Lac Balea
-> 2015.12.29 – Fagaras – Schi pe V Doamnei
-> 2015.12.31 – Fagaras – Cab Capra – Ref Vistea
-> 2016.01.01 – Fagaras – Ref Vistea – Ref Zarna
-> 2016.01.02 – Fagaras – Ref Zarna – Rudarita
-> 2016.01.03 – Fagaras – Schi pe V Doamnei

Suntem regizorii propriului nostru film

Pline de entuziasm aranajam tot ce este de aranjat. Si ne bucuram una de cealalta ori de cate ori avem cate o idee. Ne propunem asa:
– ziua 1, aka 27: tr Rosu – ref Caltun
– ziua 2, aka 28: Ref Caltun – Ref Vistea
– ziua 3, aka 29: Ref Vistea – Rudarita

Scenariul la nivel de detalii il retusam din mers.

Ne intalnim la Plaiul Foii, lasam o masina la Rudarita, dormim la Tr Rosu si lasam o alta masina la Manastirea Tr Rosu. E un scenariu care cere multe resurse, adevarat. 😛

Stiu ca la plecare poteca este foarte clara, asa ca fac un calcul sa plecam cu 1h-2h inainte de rasarit. Adica pe la 6:00. Si chiar daca ajungem devreme sus, ne bazam pe lumina lunii. 😀

Start!

Echipa!

🙂

Luna despre care va spuneam!

Dupa cam 1h30 de urcat cu schiurile in spate, apare si zapada…

🙂

Mare de nori in zare …

🙂

🙂

Ce loc fain de bivuac! Aici sa venim sa petrecem seara dintre ani!

Soare, ah, soare!

Nu prea intalnesc urme de oameni. Din loc in loc stabat creasta urme de … ursuleti! 😀

🙂

🙂

🙂

🙂

Si eu si Sabina ne miscam bine. E fain caci avem acelasi ritm!

Uai!

Urmeaza Vf Budislavu! In departare vedem o echipa de doi baieti.

Nu ne grabim sa ii ajungem din urma caci ne oprim la picnic de pranz! 😛

🙂

🙂

🙂

Siiiii… monstruletul zapeziiiii! 😀

Creasta e tapetata cu solzi de gheata asa ca folosim cutitele de schiuri….

Vf Vartopul Rosu pe care il ocolim, Potita Avrigului si Ciortea! Uh, urcarea pe Ciortea arata intr-un fel!

🙂

🙂

Ii ajungem din urma pe cei doi baieti, Gabi si … Gabi! 😛

Prima zona delicata!

In spate se vad cele doua sei ale Garbovei, Piscul Garbova si Vf Scara.

Aici, Sabina care este foarte bine documetata incepe sa recite din cartea lui Beleaua:
– Avem trei posibilitati:
– prima urcam pe Ciortea matematic pe creasta,
– a doua mergem pe poteca de vara si
– a treia coboram pana jos la lac si urcam pe picior direct pe Vf Scara.

UPDATE aflat ulterior – din spusele lui Adi Valean posibilitatile sunt asa:
– se coboara primul prag si se merge pe poteca de vara – acest traseu taie multe fete si deci e periculos in conditii de multa zapada;
– se schiaza/coaboara al doilea prag si se carata in valcel direct pe Vf Scara – daca valcelul e catarabil si nu risca sa plece;
– se schiaza al treile prag, pana jos si se urca pe un picior direct pe Vf Scara

Zapada e tapetata cu crusta.

Cum nu stiu terenul, hotarsc sa imi pun schiurile pe rucsac si sa merg pe picioare sa vad care este situatia….

Vine si Sabina …

Cei doi Gabi si Sabina vin din urma …

Baietii trec de noi caci noi inca invatam sa mergem pe cutite …

Cum pe picioare e tot mai greu, imi pun schurile cu foci si cutite. Asa am ales atunci dar imi e tot mai clar ca s-ar fi putut schia aici …

Desi de jos imi pare totul relativ OK, ajunsa la fata locului constat ca poteca de vara este execrabila. Cred ca am ales cea mai nepotrivita solutie!

Si eu si Sabina am trecut prin momente foarte grele incercand sa traversam aceste fete destul de inclinate cu schiurile si cutitele in picioare. Nici una dintre noi nu prea avem experienta in asa ceva. Faptul ca stau doar in acele cutite de schiuri imi creeaza un disconform psihologic incredibil. Si uit ca in caz de ceva, nu trebuie decat sa sparg crusta si sa ma agat de ea … 😀

Dupa multa ezitare si chinuiala, ajunse pe un picior, hotaram sa urcam pe el matematic in sus. Sabina are echipament mai greu ca al meu si de aceea este tot mai obosita.

Asteptand pe Sabina ma relaxez si arunc o privire in zare.

Suntem tot mai sus …

Hai ca se poate! 😀

Apusul de soare este absolut fantastic! Doar ca … e tarziu! Si suntem obosite! Clar nu mai ajungem azi la Caltun! Incepem sa ne intrebam “Oare in ce stadiu se afla refugiul de la Scara!”

🙂

Mai mergem o perioada cu cei doi Gabi in preajma. Apoi se lasa intunericul. Apoi Sabina pare tot mai obosita, abatuta si usor iritata. Si … eu ma chinui!

– Sabina, e intuneric! Hai sa ne oprim sa facem un ceai si ceva de mancare! Cand vom fi gata, luna o sa fie sus si o sa ne lumineze calea. Ce zici?!
– Nu stiu! Imi e sete! Vreau sa ajungem o data.. – ea.
– Dar mai e pana ajungem. Si suntem obosite! – imi dau seama ca ei ii este greu sa ia o deicizie.

Dar eu pentru corpul meu stiu ce vreau. Si stiu ca o sa ii faca si ei bine. Asa ca gasesc un loc si ma asez. Scot Jetboil-ul si pun de ceai. Ne hidratam, mancam o ciorbita si apoi ne pregatim sa ne continuam drumul.

Pe urcarea spre Vf Scara … avem parte de cel mai frumos apus de luna! Nu, nu sunt cuvinte sa va povestesc cat de frumos a fost totul! Perfect! Poza asta este doar ca sa imi aduc aminte … e o bataie de joc comparativ cu ce am vazut si am simtit acolo …

Usurel ne-am continuat drumul si am ajuns la Ref Scara unde se aflau si Gabi! Refugiul a fost perfect! 🙂