Data: 4 Octombrie 2015
Locatia: Postavaru
Echipa: EU (corpul, mintea si spiritul) si toti cei care s-au gandit la mine
Activitate: Catarare solitara cu autoasigurare
Traseu: Cotofanta, 5A, 4lc din Peretele Animalelor

Schita traseului realizata de Cristian Popescu

Alte topo-uri realizate de Cristian pot fi accesate AICI.

Povestea continua …

… caci va povesteam cu ceva timp in urma despre prima mea catarare solitara in Lupul Cel Rau, vezi aici.

Ei, seara, de bucuria de a fi inconjurata de oameni faini si de a incerca lucruri noi, am incercat si ceva tuica absolut fenomenala, dar care a doua zi mi-a cam dat dureri de cap.

Planul ar fi fost sa catar doua trasee intr-o zi. Insa cu aceste dureri de cap pe care le experimentez pentru prima data in viata mea, trebuie sa ma misc usurel. Orice miscare brusca e dureroasa.

Ajung la perete in urma lui George si a lui Ingrid. Si eu se pregatesc sa intre in traseu.

Sunt aproape gata sa intru in traseu. George ma ajuta cu fel de fel de info utile.

Ori de cate ori ma uit in jos pentru a imi cauta prizele de picioare ma cuprinde o usoara ameteala.
Of! Astfel ma misc cu grija si incetisor.

Pentru manevrele de coarda sau echipament imi repet soptit tot ce am de facut ca sa fiu sigura ca nu omit nimic.

Cataram pe trasee paralele astfel incat din cand in cand mai povestim sau schimbam impresii despre … viata pur si simplu!

Pe traversare ….

… eh, la coborare este tare interesant. Ma lovesc de fel de fel de probleme ingineresti pentru care trebuie sa ma opresc si sa ma gandesc la o solutie. Si rezolvarea acestora, rand pe rand imi ofera o satisfactie incredibila!

Pe parte de final ma simt atat de consumata din puct de vedere psihic incat abia astept sa termin. Multiplele probleme ingineresti, durerea de cap, ametelile care au continuat sa vina ori de cate ori am cautat prize de picioare, incordarea survenita din faptul ca orice greseala imi poate fi fatala, frica de cadere … m-au obosit cumplit! Ultima lungine abia astept sa ies!

George si Ingrid ma astepta sus ca sa ne dam jos impreuna. Ma privesc si ma incurajeaza! Si asta imi face bine!

– Bravo, bravo! – aud si parca imi anunta finalizarea catararii.

Dar dupa asta mai urmeaza un rapel si inca o catarare pe coarda. Eh, solitar nu este chiar atat de simplu! Dar e o alta experienta! 😉

Cu Ingrid plina de energie si lumina! Ea a catarat cap de coarda integral! Bravo si tie, fata draga! 🙂

George se ocupa de amenajearea rapelurilor si are grija de noi. Multumim!

La rugamintea lui George, eu o urmaresc pe Igrid sa faca totul ca la carte, adica asa cum eu nu fac decat rar desi ar trebui totdeauna! 🙂

Raman ultima in regrupare si … traiesc linistea!

Ajunsa jos la baza peretelui, suntem toti gata de plecare.
– Stati, va rog, stati! – acum ca totul s-a terminat am un mic picaj energetic. Ma astez in mijlocul potecii si molfai usurel un baton de fructe uscate. George si Ingrid stau cu mine si ma asteapta rabdatori.

In cateva minute imi revin si incepem coborarea catre Poiana Inului cu multa veselie si voie buna.

George si Ingrid desfac corzile caci sunt pline de carcei. Eu merg pe “coada” lor.

Concluzii

Aceasta experienta a fost decisiva, in sensul ca mi-a determinat un motiv bun si o invitatie catre o serioasa introspectie pe tema “Ce anume te determina sa bei alcool?”. Chiar si asa, din cand in cand. Chiar si daca doar foarte rar ajung sa trec usor masura.

In urma acestei introspectii din care am aflat foarte multe despre mine, mi-am dat seama ca nu am nici un motiv serios, de actualitate, pentru care sa beau.

-> Libertate de exprimare si de a fii eu insami? Azi pot asta si fara alcool. Si daca nu pot, voi munci sa pot. La inceput e doar o chestiune de curaj. 😛
-> Distractie? Cine spune ca bautura e distractiva? Caci cu toata sinceritatea, iaca experianta asta mia aratat opusul.
-> Gustul bauturii? Dupa un pahar papilele gustatve se amortesc si deja actul de a bea continua din inertie. Daca horatasc sa beau pentru gust, nu as putea sa ma opresc cand nu mai e gust?
-> Insistentele celorlalti? Pai si daca ceilalti insista, nu as putea sa pup sticla din cand in cand si sa fie toata lumea fericita? 😛

Astfel mi-am promis ca nu o sa mai pun gura pe alcool fara un motiv bine determinat: o bere rece dupa o tura superba, o jumatate de pahar de vin rosu-sec foarte bun cu prietenii din cand in cand si … asta e maximul! 😀

Ponturi primite de la cititorii mei si nu numai cu privire la catararea solitara, pe care imi popun sa le incerc in viitor

1. Utilizarea unui scripete ar fi utila ca sa trag coarda mai repede pe catararea pe coarda, conform pozei. Doar ca ar adauga greutate la echipament. Cica ar putea fi utilizata si o carabiniera simpla, nu neaprat scripete.

2. De incercat cu Gri-Gri-ul la piept. Coarda trece singura prin dispozitiv si nu ma mai chinui sa imi dau coarda. Astfel salvez timp si energie. Si mai mult decat atat, nu mai ajung sa fiu la jumatatea pasului si sa raman fara coarda.

3. Gri-Gri-ul prins cu veriga rapida, si nu cu carabiniera cu filet.

4. Daca traseul o permite, sa las coarda atarnata si sa nu o car in rucsac. Sigur ca din loc in loc va trebui si aceasta trecuta printr-o carabinera si directionata pe traiectoria traseului.

Va multumesc din suflet pentru toate ideile si ponturile pe care v-ati gandit sa mi le oferiti. Sunt aur cu rat! Incet-incet, o sa testez si o sa imi adaptez stilul dupa cum mi se potriveste cel mai bine. 🙂