Accidentare la deget …
Cand? … S-a intamplat prin iulie pe cand continuam sa ma antrenz si sa trag de corpul meu fara mila, dintr-o inertie absolut fantastica.
Care era contextul?… Cand un gand incepuse sa ma bantuie si nu imi dadea pace:
– Silvia, ia o pauza! Ai atins un prag! Ia o pauza!
– Dar cum sa iau o pauza? Cum sa ma opresc? Am muncit atat de mult sa ajung pana aici! Pauza e regres! Apoi munca de recuperare! – urla EGO-ul meu inspaimantat pe de o parte de frica de a pierde tot ce a dobandit dupa o lunga perioada de antrenament si pe de alta de frica de necunoscut.
Sigur ca pauza se cerea atat pe plan sportiv cat si plan personal si profesional. Vezi aici.
Si? … dintr-o data m-am trezit cu o accidentare la deget. Nu stiu cum! Singura explicatie pe care mi-am gasit-o a fost aceea ca Sufletul si Corpul meu au facut front comun si au creeat aceasta accidentare ca sa ma convinga sa iau pauza.
Urmare? … Pauza si libertate (aproape) totala de catarare pentru ±6 saptamani.
Emotional? … Sufletul continua sa imi spuna ca aceasta pauza este in favoarea mea:
– Detasare si curatare de barierele psihologice dobandite prin asimilarea de mici esecuri la nivel de trasee/miscari nereusite in mod repetat;
– Pierderea fortei si andurantei, lucru care va impune un accent sporit in tehnica si miscare in zona de echilibru;
– Urmarea unei recuperari rapide care ma va propulsa, ca o trambulina, dincolo de ultimul prag atins
Cum se aliniaza planetele …
… dupa ±6 saptamani am revenit la catarare. Mai exact la antrenamentele mele de la sala de catarare.
Dupa cam 4 saptamani de la revenire tot ce stiu este ca:
– mi-ar placea sa ies la escalada;
– vreau sa fiu inconjurata de multa lume si sa socializez;
– vreau sa ma dau la stanca, la escalada, pe trasee la nivelul meu si sa dobandesc experienta in rezolvarea problemelor tehnice de nivel 8/8+;
– mi-ar fi al naibi de greu sa aleg intre cele de mai sus si un weekend de vreme buna de alpinism.
Singur ca si de asta data planetele se aliniaza de la sine caci urmeaza un weekend ploios in toata tara, la Herculane ca avea loc concursul anual HCO (mai multe aici) si deci se aduna multa lume si se face escalada si reusesc sa ma lipesc de un grup de cataratori din Bucuresti.
Nu ma gandesc sa particip neaparat la concurs. Nu mai cred si nu mai promovez competitia. Nu vreau decat sa ma dau si sa imi vad de proiectele mele.
Ce inseamna pentru mine HCO sau orice alt concurs de catarare?
→ Contact cu lumea cataratorilor din toata Romania
→ Oportunitatea de autoevaluare si iesire din zona de confort mai ales pentru cei care stau mai prost pe partea de auto-motivatie
→ Cel mai important lucru! Un concurs de catararea inseamna reamenajarea unei faleze de catarare sau deschiderea unei noi faleze de catarare. In cazul concursului HCO 2015:
Cea de a 14-a ediție a Herculane Climbing Open a ajuns la final. Timp de 2 zile, vineri și sâmbătă, 80 de sportivi din țară și străinătate și-au disputat întâietatea pe Valea Cernei, în cadrul celui mai important concurs de cățărare pe stâncă din vestul României. Peste 40 de trasee amenajate, de diferite grade de dificultate, i-au așteptat pe participanți la cele două probe ale competiției: Open și Masters. Chiar dacă numărul celor înscriși a fost mai mic față de ediția din 2014, organizatorii sunt mulțumiți de faptul că au reușit să reincludă în circuitul de escaladă, o veche faleză.
„Faleza la care facem referire avea aproximativ 15 trasee cu asigurări vechi. Nu erau deloc sigure. Mă bucur că am reușit să o reamenajăm; acum sunt aproximativ 50 de trasee care nu prezintă pericole din acest punct de vedere. Este o zonă care cu siguranță va fi frecventată de acum înainte. Din păcate, față de anul precedent s-au înscris mai puțini sportivi, mulți dintre ei speriați probabil de prognozele meteo. Pot să vă spun însă că vremea a ținut cu noi; a plouat puțin noaptea, dar fără să afecteze foarte mult desfășurarea întrecerii”, a spus Adi Margea, din partea clubului organizator Alternative Timișoara.
Din cele aproape 50 de trasee amenajate pentru această ediție, la categoria Masters, la feminin au fost parcurse toate cele 3, la masculin 2 din 5, iar la proba Open 27 din 34.
Sursa aici: sporttim.ro
Intriga
Plec din Bucuresti joi seara impreuna cu Ingrid si George. Din urma mai vin 3 masini. 😛
Ajunsi la Herculane ne intalnim la camping cu mai multi cataratori. Jean, unul dintre cei care au batut trasee pentru concurs ne ia pe fiecare la intrebari cu privire la participarea la concurs.
– Nu stiu! Nu m-am gandit! – raspund incercand sa ma eschivez.
– Cum asa?! Pai daca tot sunteti aici? Pai noi pentru cine am batut traseele astea? – insista Jean, cu tupeul si sinceritatea omului aflat dupa 1-2 beri in fata unor prieteni.
Jean stie ca ideea de competitie nu ne atrage pe nici unul. In ceea ce ma priveste, insa, oglindeste perfect singurul argument pentru care as participa la un astfel de concurs: ca o forma de sustinere. Plata la inscriere ca forma de sustinere financiara a deschiderii acelor trasee si participarea in sine ca forma de sustinere prin prezenta mai ales in categoria feminina.
Intre timp apar si ceilalti oameni din grupul nostru. Aflu ca si Andrei Zamfir vrea sa participe in concurs la Open si ii propun sa facem echipa. Astfel, vineri pe la 2:00 dimineata toate detaliile sunt aranjate! 😀
Feedback
HCO?
→ Vremea a fost perfecta pentru catarat: nici prea frig si nici prea cald!
→ Traseele au fost variate si faine
→ Nu au fost prea multi participanti si deci nu am stat deloc la coada la trasee
→ Impreuna cu Andrei am facut echipa buna caci amadoi am avut acelasi obiectiv: sa ne dam, sa ne dam, sa ne dam!
→ Andrei a luat locul I la Open Masculin. Bravo! Oana, o cataratoare simpatica din Cluj a luat locul I la Open Feminin. Restul Clasamentului, inclusiv categoriile Masters, puteti sa il vedeti pe siteul http://www.alternativetm.ro.
Herculane?
→ Oameni faini, atmosfera placuta, discutii interesante
→ A fost prima data cand am fost la cloaca cu atat de multi oameni cunoscuti, numai cu oameni cunoscuti. Noaptea! Scaldati in raze de luna pline, raze usor deformate de aburi de apa termala. Ce experienta!
Accidentare?
→ Inca mai simt degetul. Foarte putin! Sunt atenta la el!
→ Cred ca mai am putin de munca sa imi revin pe partea de forta si anduranta insa imi place cum simt stanca.
→ Voi vedea eu cum va evolua treaba in viitor caci e un pic cam devreme sa va spun daca si cata dreptate a avut sufletul meu cu privire la spalarea de creier si la depasirea pragului. 😛
Recuperarea, planificata, este o componenta a antrenamentului, Silvia 🙂
In anumite sporturi (e.g. bodybuilding etc.) este o vorba cum ca cresterea se face cind nu faci nimica, chiar in somn :)))
E o treaba cit se poate de logica, legata de hormonul de crestere.
Deci, poate te vei gindi sa iti revezi si “antrenamentul de odihna” 🙂
Bine, bine, nu mai promovezi competitia dar sa nu ne spui ca esti pe locul doi, mult in fata celui de-al treilea? Zau ca nu e de ici de colo. Doar cine-l crede pe al doilea ca fiind primul invins, poate stramba din nas si n-are decat sa ramana cu nasul stramb! Eu cred ca tot meriti felicitari. Bravo! Si pozele?
Cu drag, Adrian.