2015.08.09 – Apuseni – Traseul Maratonului Apuseni solitar

Neaparat de citit intro si contextul AICI

Data: 9 August 2015
Locatia: Muntii Apuseni
Echipa: EU – corpul, mintea si spiritul
Activitate: drumetie, meditatie si cunoastere de sine
Traseu: Maratonul Apuseni

Informatii despre traseu

Lungime reala: 43,7 km
Diferenţă de nivel: + 2.557 m
Start-Sosire: Pensiunea Skiland, alt. 1390 m

Descriere si track GPS le gasiti aici

Povestea …

Trezirea: … este ca m-am trezit dimineata, am baut cafeaua, am mancat micul dejun in compania albinutelor si am plecat la drumul meu.

Manifestearea gandurilor si experientelor: Am mers incet, foarte incet. Am invatat sa ma orientez dupa GPS fiind prima data cand il folosesc. Si am fost foarte atenta atat la detaliile din exterior, la natura cat si la procesele din interior adica la mintea si la sufletul meu.

M-am bucurat de tot! De vreme, de natura, de peisaj, de animale, de vant, de mine, de corpul meu, de gandurile mele …

Blis: Chiar la iesirea din rezervaţia geo-botanica Scăriţa Belioara m-a surprins apusul soarelui. Lumina rosiatica, adierea calda, peisajul de poveste si sufletul calmat, mangaiat si rasfatat pe toata durata zilei m-au adus intr-o stare fantastica de blis. O fericire atat de puternica de parca simteam cum imi sfasie, fizic, pieptul.

Am continuat sa merg plangad si multumind cu bratele desfacute in incercare imposibila de a imbratisa TOT.

Bucuria de viata: Starea de blis a trecut insa am ramas agatat intr-o stare de bine, extaz, plutie si liniste. Am fost spectator de onoare la un apus absolut magnific pe care l-am simtit prin toate simturile.

Noaptea m-a surprins cam la 1-2km de PA-6 cand am remarcat cu veselie luminitele din casele oamenilor. Toata ziua nu ma intalnisem decat cu 4 oameni, si luminitele m-au surprins:
– Silvia, exista si oameni in jur! – 🙂

Inca un dar de la Dumnezeu: As fi putut sa incerc sa fentez ultima parte a traseului de maraton insa ceva in suflet mi-a zis sa continui pe track caci Universul mi-a pregatit o surpriza. Nu stiam ce va fi, dar simteam ca va fi.

Si cand am ajuns pe drumul forestier ce intra in padure am primit: bolta cerului! Era atat de aproape de mine, atat de senina si cu atat de multe stele. Nu am aprins frontala ci am mers asa pe intuneric hobandu-ma si bucurandu-ma ca un copil de acel spectacol minunat.

Noapte buna: Ajunsa “acasa” am facut rapid un dus readandu-mi prospetimea corpului, am mai aruncat o privire lunga catre cerul instelat, m-am intins in cort in sacul de dormit, am simtiti iubirea si mangaierea divina si am adormit ca un copil rasfatat.