Data: 5-8 Aprilie 2015
Locatia: Alpii Francezi si Elvetieni
Echipele: Eu – SOLITAR
Activitate: Schi de tura
Traseu:
-> Z1: Grandes Montets – Cabana Trient
-> Z2 – Part 1: Cab Trient – Champex – Le Chable – Col Gentianes
-> Z2 – Part 2: Col Gentianes – Col de Louvie – Cab Prafleuri
-> Z2 – Part 3: Cab Prafleuri – Lac Des Dix – Cab Des Dix
-> Z3: Cab Des Dix – Cab Vignettes
-> Z4: Cabana Vignettes – Zermatt

INTRO

Obiectivul pentru Z1 a fost atins. Am ajuns la Cabana Trient (vezi aici).

Si acum? Ce optiuni am?

Foaia cu tabelul cu planificarea si alte informatii importante le-am uitat jos in Chamonix impreuna cu cartea, hartile si busola. Dar imaginea vizuala a acelui tabel e inca proaspta in mintea mea. Stiu ca jos-stanga notasem ora apusului de soare, 8:11 parca!

Mai stiu ca teoretic as avea toate sansele sa ajung de la Trient la Des Dix intr-o singura zi … problema cea mai mare fiind transferul cu taxiul de la Champex la Le Chable pentru care ma gandesc:

-> Fie sa caut sa ma lipesc de un grup care are transferul aranjat. In mod normal taxiurile au capacitate de 9-16 locuri si probailitatea sa am si eu un loc in cazul in care gasesc un astfel de grup este destul de mare…

-> Fie sa incerc sa iau un autostop…

-> Fie sa incerc sa ma bag in seama printre cei ce vor fi jos la telescaun si poate ma ajuta cineva cu transferul…

-> Fie sa merg pana in centrul Champex-ului de unde se poate lua autobuzul – optiune care mi-ar consuma foarte mult timp – urmand ca apoi sa ma hotarasc la fata locului daca voi continua sau nu functie de timpul care imi va ramane la dispozitie.

O alta problema ar fi orientarea in teren fara harti. Incerc sa inchid ochii si sa vizualizez traseul pana la Des Dix dar nu prea imi iese decat partial. Mai ales partea de inceput de la Col Gentianes spre Rosa Blanche… Ce complicat!!!

Dar hai sa o luam metodic si sa rezolvam problemele asa cum vin! Asadar, pana se strange lumea in cabana, ce ar fi daca as studia putin traseul de maine?

Tin minte ca pana la Champex e usor: schiez pe ghetarul Trient pana in Col des Ecandies pe care il catar si apoi schiez iar pe unde imi place pana jos pe Val d’Arpette.

De la Verbier, din Col Gentianes, insa, nu sunt foarte sigura de itinerar. Anul trecut, atat in ziua in care am parcurs Col des Gentianes – Cab Prafleuri (vezi aici) cat si in ziua in care am parcurs Cab Prafleuri – Cab Des Dix (vezi aici) am fost in mare parte in ceata, cu vizibilitate foarte redusa si am utilizat GPS-ul.

La Trient nu exista harta cu ruta spre Cabana Prafleuri sau Des Dix insa gasesc una dintre cartile descriptive ale rutei Houte Route. Imi dau seama ca ideea de a face fotografii hartilor/imaginilor din cea carte cu telefonul nu ma va juta caci am ecranul telefonului spart si in plus, din cauza luminii foarte puternice de afara din timpul zilei, nu pot vedea nimic.

Dar pot totusi sa citesc atent si sa fotografiez cu puterea mintii si a memoriei vizuale si sa am incredere ca la momentul potirivit imi voi aminti suficiente detalii si din experiente de anul trecut.

Din carte reiese ca din Col des Gentianes pana la Cab Prafleuri se fac 4h30′ si de la Cab Prafleuri la Cab Des Dix se fac 4h30′ deci ar fi un total de 9h.

– Tu, la ritmul tau, estimez ca il faci relaxat in 6h! – imi spune zambind si increzator un ghid.
– Ce bine! – ma gandesc. Nota aceasta optimista a ghidului imi ridica moralul si ma indarjeste si mai mult sa nu cobor standardele pretentiilor pe care le am de la mine. 😛

Pe langa toate problemele cu care ma confrunt se adauga si teama faptului ca desi maine este ziua aceea din luna in care orice femeie alege sa stea linistita si sa se vindece eu planific ziua cea mai grea din toata experienta HR.

Dupa cina ies putin afara sa ma reincarc cu energie de la mama natura, sa il caut pe pitic, sa trimit sms-uri cu noutati catre cei ce se gandesc la mine si sa privesc apusul…

– Maine o sa fie o zi lunga si grea! Probabil ca o sa imi fie rau si o sa ma doara mijlocul insa hormonii se vor regla si ma voi putea bucura altfel de tura … – ma gandesc cu resemnare incercand sa privesc partea plina a paharului.

Liniste! Atat de liniste!

Mai tarziu, cand toata lumea este deja adunata la cabana si astepta ora de culcare, ma apuc sa fac un tur al meselor in jurur carora sunt adunate diferite grupuri de schiori si incerc sa o rezolv cu transferul Champex – Le Chable.

– Maine ce faceti? Mergeti spre Prafleuri? – intreb deja a 4-a oara.
– Nu, mergem “nu-mai-tin-minte-unde”. De ce? Deci care e intrebarea? – ma intrerupe un ghid in timp ce eu ma straduiesc sa explic in fanceza mea neexersata ca am o problema de rezovat…
– Aham, avem noi aranjat! Maine dimineata la 9:30 taxiul o sa fie jos. O sa te asteptam, nu e nici o problema. Teoretic ar trebui sa fie loc si pentru tine caci noi eram 7 persoane insa azi a fost o persoana evacuata si am ramas 6...
– Ah, da, chiar! Stiu despre ce este vorba cu evacuarea! Nu o sa fie nevoie sa ma asteptati caci probabil ca o sa ajung inaintea voastra. Obisnuesc sa fiu foarte punctuala. Probabil ca ne vom intalni pe drum! – raspund entuziasmata ca am depasit primul obstacol pentru ziua a doua.
– Tu esti fata in rosu care ne-a depasit azi in Seleina? Eu sunt Tom! – ma recunoaste si imi zambeste prietenos.
– Da, eu sunt! Silvia, incantata! – raspund.

Bucuroasa ca am rezolvat-o si pe aceasta in cel mai elegant mod, ma retrag in camera mea pentru o sesiune de lectura si somn.

Z2 – Part 1: Cab Trient – Champex – Le Chable – Col Gentianes

Dimineata plec pe la 7:25. Stiu ca Tom cu grupul aveau programata plecarea pentru ora 7:00 si deja nu mai erau in preajma.

Intai o portie de schi impiedicat fie pe zapada destul de tocata, fie pe custa … pana in dreptul Col-ului des Ecandies unde ajung din urma pe Tom cu grupul …

Ajung in dreptul lor, imi pun schiurile pe rucsac si incep catararea spre Col. Imi amintesc de anul trecut ca exisa corzi fixe pana destul de sus si apoi terenul e relativ usurel …

In zare! Uauuu…

Hopa! Se pare ca nu sunt urme batute. Panta este destul de inclinata si e greu de spus care ar fi consistenta zapezii de sub stratul de deasupra. In mod stangaci incerc sa gasesc un loc bun unde sa ma echipez cu coltari si piolet.. pfff…

In cele din urma, pentru ca oricum nu ma grabesc nicaieri, ma hotarasc sa cobor inapoi pana in dreptul grupui si sa ma echipez asa cum se cuvine cu coltari, piolet, ham si zelb.

– Cum e?! – ma intreaba Tom.
– In partea de sus nu sunt urme si pare ca e gheata. Coltarii si pioletul sunt obligatori! – le spun tuturor confirmand cu privirea atintita la picioarele lor decizia de a se fi oprit sa se echipeze chiar de la inceput.

Intre timp urca si Tom sa vada despre ce este vorba si se intoarce hotarat sa lege pe toata lumea in coarda. In timp ce ei efectueaza toate acele manevre de coarda, eu ma pregatesc sa plec pentru a mai incerca o data.

– Daca vrei, poti sa te legi si tu in coarda! – imi propune Tom.
– Ah, multumesc! As dori sa mai incerc o data! Daca nu imi iese ma prind sus in zelb si va astept! – ii raspund sincer, recunoscatoare pentru bunavointa lui.

Ajunsa sus, mi-a fost putin frica. Insa imediat ce m-am angajat in pasajul mai delicat am uitat de toate. Doar un mic traverseu a fost mai inghetat. Dupa acesta a urmat zapada mai moale unde am batut urme pana sus in col…

Incep sa vad in partea cealalta …

Spre getarul Trient de unde am venit …

Sus in Col prind fix momentul acela de rasarit si de lumina portocalie care te incadreaza intr-o atmosfera de basm. Ma hotarasc sa ii astept si pe ceilalti si sa ma bucur de peisaj.

Sunt asa de fericita incat simt nevoia sa impartasesc lucrul acesta si cu altcineva. Sunt total absorbita de scrierea unui sms pe telefon pana cand ridic privirea si MAGIE, lumina portocalie a fost inlocuita total de lumina alba, puternica a soarelui.

Intre timp vine si Tom si ii povestesc despre pasaj si despre rasarit. Zambeste insa nu imi spune prea multe fiind preocupat de asigurarea grupului lui…

Pe urcare! Intre timp inca un grup de 3 oameni, doi baieti si o fata, au ajuns si au inceput sa urce …

Umbre si culori din sa …

Au inceput sa isi faca aparitia unul cate unul …

… si deci e timpul sa ma echipez si sa plec ca sa fac loc celorlalti … 😉

Incepe o portiune de schi FAN-TAS-TI-CA! Cu cea mai mare usurinta gasesc o linie proaspata, numai pentru mine cu zapada absolut perfecta! Imi amintesc sa fac viraje laaaaargi, cat mai largi, asa cum m-a invatat Danut asta iarna (vezi aici). Imi place ce iese!

Si sunt constienta ca reusesc sa controlez schiurile atat de bine si sa schiez atat de economic doar datorita tehnici invatata de la Ion Trandafir (vezi aici).

Fac pauze destul de lungute ca sa ma bucur de vreme buna si peisaj. Intre timp mai scriu cate un SMS celor care se gandesc la mine si ma sustin. Stiind ca ei sunt acolo si ma urmaresc cu gandul ma ajuta si nu ma simt absolut deloc singura, ba din contra!

Coborarea din Col. Eu am desenat linia cea mai din stanga … insa daca va uitati atenti o sa identificati doua puncticele negre, adica doi schiori pe care ii urmaresc atent … 😉

Se apropie…

… si eu fug inaitea lor! imediat dupa ce schiez o linie absolut fantastica si urmeaza o zona mai de plat si traversare ma opresc pentru a ii urmarii …

Stau! Se pare ca mi0au ingetat legaturile si am probleme sa le deblochez asa ca sunt depasita de ceilalti. CU rabdare ma chinui sa idepartez gheata de sub legaura folosing o carabinuta mica de la husa aparatului foto. Uf! Dar nu am de ce sa disper caci ceilalti sunt inca in urma …

Un grup de 4 persoane par sa urce pe piei de foca. Azi este a 3-a zi de paste la Francezi …

Cei trei se regrupeaza mai jos si continua sa alunece la vale pana ii pierd din campul vizual …

Reusesc sa rezolv si problema cu legaturile dar mai stau putin. ApoiI imi pierd putin rabdarea asteptand grupul lui Tom asa ca ii dau la vale. Zapada e faina, e mult mai fain decat anul trecut. Fac slalom printre copacei si ma distrez la maxim.

Mai repde decat ma asteptam … ies pe partie …

Ma uit in uuma de unde am venit …

… si in cel mai scurt timp ajung jos in parcare de unde urmeaza sa ne ia Taxiul. Nu astept mult! In cam 20 min ajung si ceilalti. La 9:15 suntem deja in drum spre Le Chable. 😉

La telecabina se repeta povestea de la Grandes Montets: multa lume, eu ma strecor in fata evitand contactul ochi-la-ochi cu oricine, in numai 5 minute imi iau biletul si apoi depasesc toata coada la telecabina.

– Tu stii unde incepe coada?! – ma intreaba un tip in franceza.
– Vreau sa ajung la Des Dix si … – spun intr-o franceza neexersata.
– Nu, nu, nu! Tu stii unde incepe coada?! – repeta.
– Dar vreau sa ajung la Des Dix! – repet la fel de stalcit.
– Tu iti dai seama ca ai depasit toata coada? Sa te duci sa stai la coada ca toata lumea! – imi spune autoritar.

Ma intorc cu spatele la el resemnata ca nu vorbim pe aceeasi limba. El credea ca eu nu inteleg franceza eu stiam ca el nu imi intelege obiectivul … 😀

E ora aproximativ 11:30. Estimez eu cam timpul imi permite sa ma tin de plan asa ca in telecabina am grija sa trimit SMS catre grupul ALFA ca sa stie de mine si sa nu se ingrijoreze: conform cartii ajung in 9 ore insa incerc sa o scot mai repede!

Am vorbit sa ne intalnim la cabana Des Dix urmand ca urmatoarea zi sa plecam impreuna mai departe, pe ruta Z3, iar acest lucru ma motiveaza destul de mult.

Plus ca nu imi place la cabana Prafleruri caci doamna de anul trecut a fost destul de scortoasa si nu a vrut sa ne dea de mancare mai devreme desi eram doar noi in cabana. Plus ca la Prafleuri nu accepta plata cu cardul (tin minte de anul trecut) iar eu nu am bani cash suficienti si nici nu au reducere pentru membri de cluburi…

Mda, am toate motivele sa imi doresc sa ajung in seara aceasta la Des Dix unde am rezervare si sunt asteptata … 😀

Sus in Col des Gentianes … va urma! 😉