Data: 22 Februarie 2015
Locatia: Piatra Craiului
Echipele: Eu si Mark
Activitate: Alpinism hivernal
Traseu:
–> plecare de pe Braul Rosu la 9:30
–> catarare Muchia Rosie din Peretele Central, 3B, 8lc destul de intinse
–> iesire pe Creasta Sudica la ora 17:00
–> coborare prin hornuri in extremitatea sudica a Poienii Inchise pana in Piana, de unde prin capatul sudic al Braului de Mijloc am coborat direct pe Marele Grohotis (nu stiu daca poteca respectiva are vre-o denumire) unde am ajuns la 19:10
Echipament recomandat per echipa: un set de nuci, un set de torque nuts, 2 cuie, 10 bucle echipate, anouri pentru regrupare, coltari si pioleti tehnici, semicorzi de 50m
Descrierea din Monografia Pietrei Craiului de E. Cristea:
Intriga
Da, e zapada mare! Da, dupa ce am dat de schiuri ideea de a sapa transee in zapada mare mi-a cam displacut pentru o perioada destul de mare de timp.
Insa acum, fix acum, sau mai precis, fix sezonul asta, zapada imi este asa de draga incat m-as ingropa cu mare bucurie in ea. E greu, e ud, e rece … dar Dumnezeule!, cat imi place sa fiu pe jumatate ingropata in zapada. Fie ca ninge si privesc cum se aseaza fulgii pe mine, fie ca ma impedic si cad sau fie ca sunt cap de pluton si sparg urme … faptul ca parazapada pe piciorul stang s-a stricat si nu ma mai protejeaza deloc aproape ca imi place pentru ca am ocazia sa o simt direct pe glezna cu pretul ca la cateva ore dupa sa am bocancul plin de apa. Ei si?! Nici nu este un pret asa de mare…
Nu stiu nimic despre acest traseu. Mark l-a propus si parca am auzit ceva discutii ce sunau cam ca “e friabil”. Ma rog! Pe mine nu prea ma intereseaza “notele” date de unii sau de altii traseelor. Important e sa ma duc eu acolo si sa vad cu ochii mei si sa incerc.
Si deci weekend-ul asta imi las schiurile acasa ..
Povestea
Merg pe mana lui Mark care propune trezirea la ora 5:00. Imi plac trezirile matinale dar … hai sa fie 5:30?! 😛
Cu o zi inainte am fost cu Laura si am batut amandoua urme pana in Cerdacul Stanciului, asa ca ajungem destul de repede, azi, pe urme, pana la La Grohotis …
Cadrul asta ma fascineaza!
Din Braul Rosu identificam intrarea in Muchia Rosie… 🙂
Dumnezeule! Ce dimineata! Ce cer! Sufletul meu are nevoie de toate astea …
Dupa o negociere destul de bizara intre mine si Mark chiar din seara precedenta suntem de acord ca nici unul dintre noi nu se va da cap de coarda integral. 😀
– Cum facem? Te duci tu sau ma duc eu?! – intreaba Mark.
– Imi e indiferent, dar fie! Hai sa ma echipez! – raspund privind linia de plecare care imi creeaza ceva emotii. Eh, lasa ca gasesc eu solutii de catarare la fata locului!
Prima lungime imi creeaza destule difcultati. Chiar de la plecare lucrurile sunt delicate rau insa cu rabdare gasesc solutii si depasesc dificultatile pas cu pas. Din loc in loc, unde terenul o permite, montez asigurari mobile. De cele mai multe ori asigurarile nu sunt chiar multumitoare .. dar incerc sa nu pierd prea mult timp cautand solutii prea decente. Daca merge, merge!
Merg intins si regruparea o montez la un cui si o nuca.
Pleaca si Mark din saua din Braul Rosu ce marcheaza intrarea in traseu…
Acum, ca l-am luat pe autoblocant ma linistesc si respir multumita de catarare privind in perspectiva…
Uai!
Cum e! 😉
E randul lui Mark! Initial se plange putin de regrupare, insa il incurajez sa puna o asigurare cat mai repede si sa nu pierdem vremea cu detali … 😛
Succesiunea pasilor delicati continua!
Urmeaza o traversare delicata, tarata dreapta pe sub surplombe, apoi inca putina catarare diagonala si regruparea la un cui si ce o mai fi pus el pe acolo…
De la regrupare continui in sus pe unde imi vine pana ies pe teren usurel. Mai gasesc unu sau doua cuie! Regrupez la un cui solid.
– Aici am putea sa incercam un concomitent! – propune Mark.
– Hai sa vedem! – eu
Pe zona mai tehnica …
Mark nu pierde prea mult timp cu asigurarile si asta imi cam convine! Ba chiar imi place!
Eh, in pozele de acest gen se simte lipsa echipamentului rosu/portocaliu! E si Mark pe acolo … 😉
Isi cauta atent linia! Avand o perspectiva mai buna, ii mai dau si eu indicatii…
Mergem concomitent cam 5m. Apoi regrupeaza si plec si eu! 😉
Merg pe linia cea mai directa. Secund fiind … imi cam permit! 😛
Catararea e fantastica!
Inca putin! Asa cum am invatat in cadrul antrenamentelor mele la sala, sunt foarte atenta la picioare.
E randul meu! Urmeaza din nou o lungime intinsa si foarte tehnica! Ce bine! Asigur rar insa remarc cu entuziasm ca nimeresc destul de repede dimensiunea asigurarii care trebuie pe fisura aleasa si deci nu pierd timpul pretios cu montarea acestora. 😛
Mark vine destul de repede din urma mea, entuziasmat si el de frumusetea catararii…
Regruparea este la un anou dat de dupa o stanca si tensionat in directia care trebuie! 🙂
Trece de mine …
Si hotaram sa luam o pauza de masa intr-un loc confortabil si absolut fantastic!
– Am o “gluma” cu cineva pe seama unei portocale … pe munte! Hai sa ii trimitem un instant! – propun.
Din pacate, pe Muchia Rosie nu prea este semnal, asa ca nu prea ne-a iesit instantul…
Ne portocalim, ne ciocolatim, ne biscuitim … ii dam cu ceai …
Pe urmatoarea lungime pleaca Mark.
Imediat ce intra pe un horn cazul si friabil … raman singura si ma bucur de priveliste …
E si Mark pe acolo … 😉
Dupa cateva pasaje delicate ies la lumina … Mark are grija sa ma surprinda in aceste poze fantastice!
Uai! Parca a regrupat aici special! 😛
Il surprind si eu … impreuna cu linia superba ce urmeaza a fi catarata!
Am iesit … sunt aproape de extaz dar ma abtin! 😛 Cata frumusete! Cata varietate a terenului!
Nu de altceva .. insa e randul meu si pare ca o sa ma nevoie de energie … asa ca INCA refulez tot! 😛
Sunt concetrata la ce fac si imi place la nebunie! Caci e o nebunie!
Iar mi-a iesit o lungime intinsa … unde Mark a trebui sa plece 2-3m …
Acolo jos e Mark dar nu se vede clar din cauza lipsei de culoare! 😛
Deja simt cum respiratia mi se taie de placere! E frumos, frumos, frumos!
Regrupata la un cui mare si solid ii dau lui Mark restul de echipament si ii urez succes! 😉
– Esti in creasta!? – intreb cu entuziasm.
Gata! Am iesit! Am voie sa exteriorizez tot ce am refulat pana acum! Asa ca incep sa tip necontrolat …
– Aaaaaaaaaa, ce faaaaain a fost! Ce frumos este! Ce frumos, ce frumos!
Masivul Bucegi intr-o lumina absolut fermecatoare!
Vai, Doamne! Cat e de frumos! Ai, ai, ce cer!
Mark se bucura si el si se amuza de reactiile mele ..
Pfuai! Ce am facut, Doamne, sa merit asta?! Imi era asa de dor sa ies pe inserate in Creasta Pietrei Craiului! Si este de fiecare data altfel!!!!
Si pe bune ca asa am simtit!!! Deschiderea bratelor m-a ajutat sa primesc mai usor si mai deplin ceea ce universul imi ofera .. si a iesit si o poza faina! 😛
BRAVO echipaaa! Nu ne-am miscat rau pentru o prima tura in combinatia asta! Ba chiar .. binisor! Adica am parcurs 8lc intinse in 7h30′ care au inclus si o pauza relaxata de pranz! 😉
Inca un ZOOM pe platoul Bucegiului…
O scurta plimbarica pe creasta …
Vin si eu pe lumina slaba a inserarii…
Imagine de perspectiva a Muchiei Rosii pe care tocmai am parcurs-o… Uau! Ce bine a ales Mark!
Uhu!
Dezlantuire artistica!
Incepe coborarea spre Poiana Inchisa…
Si aici lucruile par sa fie usor delicate …
Caci avem parte de o descatarare pe bucati de gheata casanta (black ice)…
Apoi un rapel …
Mark ramane sa stranga coarda in timp ce eu merg sa caut iesirea in poiana …
Cam asa …
Coboram in poiana pe langa o placa de vant …
Pe intuncate iesim jos la La Grohotis …
De unde continuam spre Plaiul Foii la lumina frontalelor!
Pe buna dreptate, o tura plina de … exclamatii! Citez: “frumos, frumos, frumos!”, “Ce frumos!Ce frumos! Ce Frumos!” “Uai!” si asa mai departe. Dar pentru ca tot e vorba de Piatra Craiului, sa-ti reamintesc si eu una foarte deosebita: “Valei fata!”. Cred ca asta faci de meriti asa ceva! Mergi pe munte, il simti, il iubesti si ii impartasesti frumusetea si altora si impreuna cu altii. Si multe altele bune si frumoase! Multumim! Multumim din inima! Si Bravo! Si bravo, echipa!
Si: La multi ani de Martisor!
Si: Cu drag, Adrian.
Multumesc Adrian!
Buna si LA MULTI ANI de Martisor!
Felicitari echipei si multumiri din suflet pentru poze! Sunt formidabile! Putina atentie insa, caci graba strica treaba, zice romanul: ati iesit in Creasta sudica si ati coborat pe Padina Lancii. Corect?
O seara linistita!
Da, da, mulumesc mult pentru corectura. Am reparat!
Multumesc si pentru urari si atentie! O primavara fumoasa si voua! 😉
Dragilor 🙂
Hai ca m-am uitat si eu repede si intr-adevar e nevoie de putina corectura. Da, am iesit pe Creasta Sudica – deci Silvia, ar mai fi de corectat chiar la inceputul articolului la capitolul “Traseu”. 🙂
Nu, nu am coborat pe Padina Lancii. Am coborat prin hornuri in extremitatea sudica a Poienii Inchise pana in Piana, de unde prin capatul sudic al Braului de Mijloc am coborat direct pe Marele Grohotis (nu stiu daca poteca respectiva are vre-o denumire).
Multumim pentru remarca Cristian.
Super! Am corectat! Mersic!
Pentru putin, Mark. Nu cunosc in detaliu Craiul asa ca, daca am vazut Poiana Inchisa, am tras concluzia (gresita) ca ati coborat pe Padina Lancii.
O seara buna!
Super frumos.
Mi-ati transmis multa iubire si putere de a ne misca un pic din casa 🙂
Carari frumoase 😉
Dan, multumesc mult!