Data: 15 Februarie 2015
Locatia: Piatra Craiului
Echipele: Eu si Danut, Mark si Gabriela
Activitate: Alpinism hivernal
Traseu: Padina Inchisa – catararea traseului Hornul Mare din Padina Inchisa 1B, 2lc – iesirea in creasta Nordica Pietrei Craiului – Cab. Curmatura
Echipament recomandat per echipa: o semicoarda de 50-60m, un set de nuci, un set de torque nuts, 10 bucle echipate de dimensiune medie, 2 anouri lungi, pioleti tehnici, colatari
Intriga
Ca de obicei, in ciuda insistentelor celor din jur cu privire la planificarile de sfarsit de saptamana, eu ma incapatanez sa o tin pe a mea: planurile de sfarsit de saptamana se fac vinerea! Nu este nici un secret in aceasta regula a mea ci este doar o chestiune de managementul timpului! Cu toate acestea, un lucru este stabilit: Danut intra in schema!
Apoi, pe langa lucrurile stabilite/controlabile … am cautat si am gasit in mine dorul de Piatra Craiului, dorul de catarare, si dorinta de a avea in preajma oameni veseli si optimisti, sau macar din aia de se lasa cu usurinta molipsiti de veselia si optimismul celorlalti.
Desi Mark si Gabriela si-au confirmat prezenta si urmeaza sa semneze condica la o nunta, nu se pot da inapoi cand citesc propunerea mea trimisa prin intermediul unui email.
Desigur! Sfarsitul de saptamana are doua zile! Acum va povestesc despre a doua zi, urmand ca intr-un articol viitor sa va povestesc si despre aventura minunata din prima zi… 😉
Povestea
Dimineata, unii mai nedormiti ca ceilalti, ne intalnim in centrul orasului Zarnesti de unde plecam spre Schitul Coltii Chiliilor. De acolo ii dam usurel in sus pe poteca marcata.
Parasim poteca marcata spre Padina Inchisa…
Da, da, am reintrat in Paradis!
Desi suntem cu totii destul de rupti de oboseala, asta nu ne impiedica sa dam din gura sa radem si sa povestim …
– Cum e?! Pentru prima data in Padina Inchisa… ? 😛
Batem urme cu randul si privim curiosi in perspectiva lasand muntele sa ni se dezvaluie …
Ai, ai, ai! Cat e de frumos!
Ne apropiem de Saritoarea de sub Gavan …
Cataram in paralel! Ne-am fi asteptat cu toii la o catarare mult mai banala, insa muntele vine cu prima surpriza: catarare destul de delicata de mixt! Yum-yum!
Intai capii de coarada, adica Mark si cu mine … 😛
… apoi secunzii, adica Gabriela si Danut.
Vremea e superba! Asa cum s-a anuntat! Atata doar ca nu am luat in calcul faptul ca o sa fim toata ziua la umbra … 😛
Danut se descurca excelent! Nu pare sa se lase prea usor intimidat de o “mica” saritoare … 😉
Mark continua intai in sus pe firul Padinei Inchise…
Noi ne regrupam …
– Hai, dute tu mai departe ca sa nu mai pierdem vremea!
Un pic mai sus facem stanga pe Firul Secundar
Suntem curiosi, curiosi, curiosi! Care o fi hornul ala de 1B? 😛
Ajungem la una dintre cele doua mici saritori care apar si in descriere .. sunt inca descoperite! 😉
Mark in actiune!
Deci?! 😉
Si acum Danut!
Paparaziiii!
– Crezi ca ma tii daca pic?! – eu
– Sigur ca da! Eu stau bine aici! – Danut.
Cum sa nu! Ce ne mai place sa ne mai prostim! 😀
Continuam ascensiunea pe Firul Secundar …
… pana cand inaintarea ne este impiedicata de un perete. Avem de ales intre doua soiuri de horn …
Mark pleaca primul!
Inainteaza atent caci nu se stie ce se ascunde pe sub zapada… Poate fi gheata sau stanca spalata sau zapada inghetata sau smocuri de iarba? E surpriza! 😉
Asigura la mobile!
In timp ce Mark inainteaza cu atentie, noi stam jos si incercam sa ne incalzim dand din gura si razand! 😀
Mark regrupeaza intr-o mica pestera. A fost o lungime de cam 55m unde s-au gasit doar 2 cuie. In rest am asigurat la mobile. Regruparea a fost facuta la mobile. Eu am folosit un torque nuts si o nuca.
Pleaca si a doua echipa … adica eu si Danut, sperand ca pana ajungem in regruparea, prima echipa deja sa-si fi luat “zborul”, caci tare frig ne este! 😀
Eu in actiune! 😛 Terenul este delicat insa catararea este tare frumosa si imi place! Nu prea am incredere in pioleti asa ca evit sa ma las in ei ori de cate ori am ocazia: fie ma folosesc de mainile goale, fie ma ridic pe picioare … 😉
Vine si Danut! La tras in maini el se pricepe cel mai bine! 😛
Mark deja a plecat pe urmatoare lungime si…
– Nici nu imi dau seama ce si cum o sa catar pe urmatorii cativa metri! – se aude de sus.
Piciorusele il cam incurca, insa gaseste el o solutie de tras in brate! 😀
Si asa … suntem trei negri mititei intr-o regrupare mica, mica, mica!
Pasul de care se plangea Mark o solicita destul de mult si pe Gabriela …
– Iesi din grota sa iti fac o poza!
Mai asteptam, nu ne grabim! Asa ca mai aruncam o privire in zare…
Apoi urmeaza si randul meu! Avea Mark dreptate! Catararea este destul de delicata si posibilitatile de asigurare destul de rare! In pasul cheie ma folosesc de prize minuscule la picioare si de multa multa tehnica ba de centru de greuatate, ba de picioare, ba de podul palmelor .. ca sa ma scot pe o portiune destul de lunga si lipsita de posibilitati de asigurari la mobile. Aveam si cuie la mine, dar cine sa mai stea?!
Regrupez dupa un prete de stanca! de fapt, nu regrupes, doar ma dau dupa perete si ma bazez pe frecarea corzilor sa il tin pe Danut in caz de cadere.
Gabriela pleaca repede pe urmatoarea lungime …
Acolo sus, coboara stanga pe Firul Secundar
Ce traseu! Foarte, foarte plin de surprize fata de un un traseu de 1B! Eu il alesesem mai usurel tocmai pentru ca suntem doua echipe si tocmai pentru ca as fi dorit sa il introduc pe Danut in mod progresiv in lumea alpinismului … dar nu mi-a iesit! Asta e! 😉
Plecam repede pe urmele lui Mark si al Gabrielei, iesim in Firul Secundar si il urmam pana in Creasta Nordica a Piatrei Craiului unde ajugem pe intuneric. Cum zapada e destul de proasta, hotaram sa coboram pe urme clare pana la cabana Curmatura unde intram sa ne incalzim, sa mancam si sa ne hidratam. Urmeaza coborarea pana la Fantana lui Botorog, taxi pana la plecare spre Coltii Chiliilor unde am lasat masina si lungul drum spre casa!
Ce zi! Ce weekend! 😀
Si acum, ma intreb eu : care “virus” e mai tare? Cel cu cataratul sau cel cu schiatul? Probabil, ca in toate virozele, depinde de anotimp. Daca ma uit la promisele “Articole viitoare”, in afara de nerabdarea mea, remarc un scor impartit intre schi si cocotz. Cert este ca “virusul” zapezii le intrece pe toate! N-am vazut om mai “bolnav” de zapada.Si se trateaza. Preferabil cu zapada ca un puf si cu soare!Strasnica reteta!
Echipa faina, veselie si poze interesante. Si munte minunat.Nu-i putin lucru sa ajungi la Portile Paradisului!Bravo!
Cu drag, Adrian.
interesant de vazut padina inchisa iarna cu iesirea lui Dunareanu. Avea un album si Rudi dar nu mi s-a parut prea tehnic traseul. Am urcat vara pe hornul inchis, fara prea mare importanta.Spor
Vara nu-i ca iarna! 🙂
Pingback: 2015.02.14 – Bucegi – Schi-Alpinism pe Valea Gaura | Jurnal de weekend si calatorie