Data: 3 Decembrie 2014
Locatia: Iezer
Echipa: Eu si Marius
Activitate: Schi de tura
Traseu:
* URCARE: Cabana Voina, Vf Vacarea, Vf Taratoasa, Vf Catunu, Crucea Ateneului, Ref Iezer
* CREASTA si COBORARE: Ref Iezer, Crucea Ateneului, capul Catunului, Vf Iezerul Mare, Vf Rosu (2469m si cel mai inalt din masiv), Piscanul, Vf Batrana si coborare pe Plaiul lui Patru inapoi la Cabana Voina
Refugiul Iezer: exista cateva saltele foarte murdare, pe alocuri sunt si niste placi peste tijele metalice peste care se poate pune direct Thermarest-ul asa ca Izopren SI Thermarest ar spori confortul.
Intriga
Suntem in vacanta de 1 Decembrie. Adica … noi ne-am ales un 1 Decembrie prelungit caci consideram ca meritam! 😛
Doar ca vremea nu e cu noi! Sau e cu noi dar nu ne dam seama?! Caci datorita (sau din cauza? 😛 ) vremii capricioase timp de 3 zile stam printre prieteni dragi, citim, ne odihnim. Planul era sa mergem pana in zona Apuseni-Retezat insa nici unul dintre noi nu pare prea hotarat sa bata drumul pana acolo cu pretul a ore in sir petrecute in trafic in conditii de cod galben. Asa ca asteptam, asteptam, asteptam … linistit, fericit, plin de voie buna, profitand de OCAZIA de odihna.
Prognoza pare sa ne dea o sansa pentru maine si pimaine: maine se opresc precipitatiile si poimaine, cu putin noroc, iesim deasupra norilor si avem parte de soare.
– Deci ce facem?! Schiem? – incepe discutia rasfoind prin rucsac dupa harti.
– Ce bine! Am avut inspiratia sa arunc in bagaj toate hartile: Piatra Craiului, Iezer, Fagaras, Ciucas ... – ma bucur.
– Hai in Iezer! Eu nu am fost niciodata in Iezer! – imi propune Marius.
– Hmmm, ar fi o idee… – pic pe ganduri incercand sa imi amintesc si sa vizualizez Iezerul.
De ceva vreme mi-am facut un prieten nou. Un mic iPad cu conexiune la Internet. Costel! Costel in cheama!
( La fel ca pe primul meu iubit … pe care l-am avut la 6 ani. 😛 Povestea s-a terminat in plop! Adica el m-a parasit pentru o fetita mai frumoasa, mai curajoasa si care se catara mai repede si fara ezitare in plop-ul din spatele blocului. Si .. mai mult decat atat, a uitat sa imi spuna! Ori de cate ori imi amintesc acest micut episod din viata mea, vizualizez plopul acela in care imi era asa de greu sa ma catar… )
Revenind la povestea noastra …
Costel m-a ajutat sa imi reinprospatez memoria. Fuga, fuga am intrat pe blog-ul meu si am recitit povestea: vezi AICI.
Sunt de-a dreptul uimita cand gasesc la incheierea articolului “Si Iezerul iarna, vai ce misto e de schi de tura!!!”. Cum adica? Pe vremea aceea nu stiam prea multe! Nu cunosteam pe nimeni care sa se dea la schi de tura si nici nu fusesem in viata mea la schi de tura. Visam .. doar visam … La schi, la catarare, la mixt, la gheata, la powder, la ZAPADA in toate formele ei … si ori de cate ori scriam un articol aveam grija sa imi las notite … 😛
– Gata, mergem! Daca ziceam eu in 2009 ca e super fain la schi de tura, atunci asa e! 😀
Pentru Marius emotia e si mai mare: aceasta este prima lui experienta de schi de tura. 😉
Urcarea la refugiul Iezer
Plecam de la Voina …
– Gata, Marius, hai sa ne urcam pe schiuri! – propun in timp ce imi dau schiurile jos de pe rucsac.
– Pe aici? Prin padure? Dar se poate! – el, uimit.
– Pai da! Incercam! Sper sa se poata! Pare OK! – ii zic linistita …
Cu emotie si curiozitate incerca sa ma copieze in tot ce fac. Mi se pare asa de haioooos! Si ii dam usurel in sus …
– Cat de fain e! – il aud bucurandu-se. Nu imi imaginam ca este atat de fain! – continua sa zica iar si iar si iar… si ma bucur de bucuria lui.
Urcarea prin padure este fantastica! Zapada e fantastica! Totul e absolut superb, perfect, de vis!
Imediat ce iesim din padure dam de o stana …
Popas?!
Marius a hotarat deja …
Dupa o pauza de ~45 de minute placam mai departe … ninsoarea s-a mai potolit …
Uau, cat de fain!
Ne miscam usurel prin ceata tot mai deasa … cu mici pauze de ceai, alune si ciocolata! 😛
🙂
Inca de jos ne tin companie doi catelusi. Nu stiu cum ii cheama si nici nu am dreptul sa le dau un nume.
Va convine Black si White? Imi cer scuze, nu ma pot abtine! 😀
Ce am remarcat eu e ca si Black si White prefera sa stea in preajma mea: daca ma opresc eu se opresc si ei, daca merg eu, merg si ei. Nu sunt o mare iubitoare de animale si nici nu obisnuiesc sa impart cu ei mancarea mea. Explicati asta! Adica preferinta lor de a sta cu mine si nu cu …. Marius in cazul asta! 😛
Imi imaginez ca pentru el intreaga tura este o mare revelatie: schi de tura, mers prin ceata, zapada, prezenta celor doi prieteni … emotia de a nu ajunge la refugiu inainte de intuneric …
Eu sunt linistita. In cariera mea de muntoman, am trecut prin experiente atat de extreme si dificile incat perspectiva unui bivuac in zapada in coditiile meteo anuntate (vant cat mai linistit, fara precipitatii, ceata si nori cu tendinta de degajare chiar senin) aproape ca ma incanta.
Dar iata ca totul e bine cand se termina cu bine! Adica ajungem la refugiu cu o ora inaintea de lasarea intunericului.
Noaptea am iesit afara! Cer senin, senin, senin! Cer instelat, instelat, instelat! Luna plina, plina, plina! Nici macar o adiere de vant! Si liniste! Atat de liniste. O liniste atat de profunda, greu de imaginat de catre cei care nu obisnuiesca sa mearga sus pe munte …
Creasta pana la Vf Batrana
Primele fascicole de lumina … E atat de frumos ca mi se taie respiratia!
Lasam refugiul in urma …
Jocul norilor ne ofera un spectacol fascinant!
Ne prinde rasaritul sus la Crucea Ateneului! Ai, ai, ai!
Black si White au facut cu randul de garda azi noapte. Intai s-a odihnit Black inauntru pe saltea si White a stat de garda afara si pe la jumatatea noptii Black a iesit afara si a preluat garda si White a intrat inauntru sa se odihneasca. Cu toate acestea cei doi par destul de sprinteni! 😉
🙂
Un rasarit de soare nu dureaza prea mult .. asa-i?! 😛
Mama mia! Marius si Black isi fac aparitia din ceata …
Il chem si alearga spinten la mine! Cat de simpatic!
Pe creasta nici o urma! Atat de mult imi place singuratatea asta in … patru … Cu totii suntem tacuti!
Doar in timpul scurtelor pauze de ceai ne mai spunem una, alta!
Caci in rest suntem mult prea ocupati sa lasam sufletul sa rezoneze cu frumusetea din jurul nostru …
Recunoasteti varfurile Fagarasene? Hai! Pune-ti degetul macar pe Vistea-Moldoveanu!
I-as intreba pe ei! As vrea sa ii inteleg! Dragilor, eu nu, nu o sa va dau nimic! 😀
Un cadru …
ACUM ei sunt LUMEA mea!
🙂
Ceata se degaja …
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
Schi pe Plaiul lui Patru
Initial insistasem sa facem pauza de ceai si de masa sus pe Vf Batrana dar apoi …
– Ceata s-a degajat si soarele bate fix pe zapada. Eu as spune sa schiem acum cat inca sper ca e zapada buna si sa ne oprim jos la stana asa cum ai propus tu la inceput! – ii zic lui Marius.
– In regula!
Si incepe o portiune de schi absolut fantastic! Primul schi pe sezonul 2014-2015! Uraaa! Zapada e super! Ai, ai, ai!
Vine si Marius, mai usurel! Prima data la schi in afara partiilor si prima data la schi cu noul lui echipament de schi de tura …
Destul spatiu de facut viraje largi … Zapada perfecta! Adica suficient de buna astfel incat ori de cate ori gresesc sa imi permita sa ma redresez.
White intuieste directia … 😛
Inca imi amintesc chestii .. adica chestii din tehnica de schi!
Din nou in ceata …
Iata si restaurantul nostru de 5 stele!
Confort maxim!
Servire cu ceai fierbinte, orez, fructe uscade, alune, seminte de toate soiurile … tot ce iti pofteste inimioara!
Cu bateriile incarcate plecam mai departe …
Mai bag si cateva viraje stramte prin padure! Marius se lipseste! 😛
Doar ca zapada nu prea are baza si simt cum ating pe alocuti cu talpa schiului pe pietre … asa ca imi ascult constiinta si imi pun si eu schiurile pe rucsac …
Ajungem la Cabana Voina pe intunecate! Ah ce tura! Ah, ce inceput de sezon! Ah ce perspective si ce vise frumoase s-au nascut zilele acestea! 😉
Eu m-am tinut de promisiune, nu le-am dat nimic: nici lui Black si nici lui White. Marius, insa, nu s-a putut abtine! Le-a dat toata sunca minunata, facuta in casa, pe care o primisem de la Mamita. Adica le-a dat ce aveam mai bun! Eu a trebuit sa ma multumesc cu paine, branza si masline. Ce om! 😀
ce om! sa nu te lase inima sa le dai ceva bietelor animale.
tot timpul am apreciat voluntariatul cateilor montani care fara sa-ti ceara nimic fac zeci de km alaturi de tine.
daca nu incheiai cu marturisirea cum ca au primit totusi sunca as fi ramas cu o parere de rau….
Asadar, ho!ho!ho! si toate cele!
Iezer e un munte foarte drag inimii mele!Micut ca intindere dar deosebit de frumos. Asa il regasesc in povestea si pozele tale si asa l-am regasit si in vechea postare – cea cu revelionul2010. Au trecut doar 5 ani, dar ce “distanta”! Totusi, de remarcat ca entuziasmul nu a scazut.S-au adaugat multe “culori si nuante”- toate frumoase. Bravo! Pe de alta parte, e reconfortant sa regasesti stana si refugiul asa cum erau si acum 5 (dar si acum 30 si ceva) de ani.
Pofta vine mancand, dar vad ca si inspiratia vine scriind. Dupa cum poate ai remarcat, nici eu nu comentez de fiecare data pentru ca …asta e cu inspiratia! dar si ca sa nu devin plicticos.Nu ma voi inscrie pe mail automat, cum ma sfatuiesti, caci mi se pare “solutia banala” si pe de alta parte, oricum voi deschide “silvique.ro” in fiecare zi ca un fel de a spune “buna dimineata!”si sperand intr-o noua surpriza placuta.
Uluitoare referirea ta la plopul copilariei!Mai am de reflectat la ea.
Cu drag, Adrian.